vineri, 19 decembrie 2008

UGG, sloganuri, eco trenduri...

= Noul slogan CFR : Nu ne grabim! =
Nu stiu daca CFR avea pana acum vreun slogan, dar acum sigur are unul care i se potriveste "manusa".
Sub egida unui slow motion natural, "Nu ne grabim" cu detaliatul "nu ne grabim DELOC" pare a fi cea mai buna caracterizare a cailor ferate romane.
Am putea exploata turistic noua tendinta, am putea chiar sa devenim cunoscuti pe plan mondial... Ce ziceti?
Imi si imaginez franturi din jurnalele de stiri sau din sectiunile turistice ale ziarelor care au facut inconjurul lumii...
"...Romania, tara lui Dracula, tara in care ursii umbla nestingheriti pe strazi, este de asemenea si tara unde trenurile nu se grabesc niciodata. Ba dimpotriva...
Curentul provine probabil, sustin surse locale, de la carcaterul molcom al ardelenilor care au molipsit intreaga tara. In Romania fiecare calatorie cu trenul seamana cu unduirea nostalgica a Orient Expersului, totul la preturi mult mai rezonabile. Ba chiar s-au inventat calatoriile cu trenul in scopuri educative. Viteza de deplasare a trenurilor este atat de redusa, incat in doar cateva ore se pot studia lejer flora si fauna zonei, iar dupa caz chiar tipurile de sol sau vechimea deseurilor de plastic aruncate la tot pasul. Un aspect inedit este faptul ca localnicii au protestat vehement, chiar, la initiativa autoritatilor de a introduce liniile de mare viteza, TGV. Turismul datorita acestei ciudatenii pentru occidentalii tot mai grabiti a cunoscut un asemene avant incat Romania rivalizeaza acum la vizitatori anuali cu Grecia sau Turcia...
Pe final avem si marturia unui englez stabilit de cativa ani aici si, indraznim noi sa zicem, destul de integrat in mentalitatea locala: Oh, this is utterly fantastic! It is really awsome! Vreau sa spun, de ex., de ce sa faci Brasov Constanta cu un tren tip TGV in 2 ore cand aceeasi calatorie o poti face in 9!!!!!!!!!!! ore, timp in care te delectezi cu peisajul mioritic de o rara splendoare...Imi place foarte mult in Romania!! Sotia mea este, insa, foarte contrariata cum eu parcurg doar 400 km in 9 ore in timp ce ea face 9 ore de la Londra la New York...!! "

Well, draga John, si NOI !!!!!
Vedeti voi, in lumea asta si luxul si prostia se platesc scump! :-))).
................................

= Ce ti-e si cu oamenii astia... =
Niste nerecunoscatori, zau...
Am citit in doar cateva zile deja prea multe articole negative la adresa simpaticelor UGG.... Cica UGG e forma scurta de la uggly... now, come on!!!!!
Cand Cameron ne asasina cu cizmelele alea purtate aproape la orice outfit, auzeam ca era mega trendy desi pana una alta niste botosi sunt, nu pantofi unicat Jimmy Choo sau Louboutin...
Adica acum cand au aparut si la noi, cu vreo 3 ani intarziere fata de dezmatul trendului din US (mi-e oricum greu sa inteleg de ce naiba nu au realizat mai rapid replici, ca oricum si la noi replici gasesti, copii fidele sau nu, UGG Australia - originalele nu sunt nicaieri, poate doar pitite pe la magazinele fantoma cu marfa ce e suspectata a fi furata si acolo aduc eventual 2-3 perechi), acum cica sunt urate si de neimaginat....
Ah, omul....ce creatura vesnic nemultumita, zau asa...!!!! :-PPP
..........................

= In alta ordine de idei, sunt nelamurita lately... =
Nu inteleg de ce vad eu prin reviste vedete trendy-flendy(ca barbatii in UGG, de exemplu) care tin tzantzos si strident in mana pungi de plastic ...
Pai nu e eco, mai "mami", se poate?!
Ntz, ntz, ntz, asa ceva...
Ce ne-ati inoculat tot voi, cu ce ne asasinati in ultimii ani?
Ati ghicit, cu eco trenduri....
Soooo wrong, my dear Watson... Wrong, wrong, wrong!!!!!!
..............................................................

luni, 15 decembrie 2008

Cot-co-dac! Sunt gaina, ce sa fac...?! :-)


Am un mesaj pentru o gaina. Un "fan" de-al meu care imi lasa mesaje de o rara finete acum cateva ore pe blog...
........
Sunt mereu o lady si cu greu ma cobor in mocirla unora, insa uneori, ca sa le pot raspunde, trebuie sa imi iau cizme de cauciuc si sa ma cobor ca sa vorbim de la egal la egal...
........
Dati-mi voie sa o citez pe distinsa doamna care lasa comentarii anonime (Lumi, draga, eu sunt politicoasa si iti public comentariile chiar pe coperta, nu le cenzurez cum ai facut tu cu ale mele):
~
1. - "mi-a zis un tovarash ca te iei de barbatzii altora pe bloguri. tine-te departe de persoana de care te-ai luat si de familia ei , ca ti-o iei la bot cand n-o sa te asteptzi, papusha!im watching you! "
~ Si al doilea citat:
2. - "deci ca sa ma fac inteles: ciocu mic si joc de glezne, fata, capisci? stai la tinen banca! "
.........

Scumpa mea gaina, a.k.a. LUMINITZA
Iti multumesc ca ti-ai dat arama pe fata si ai recunoscut tacit ca o parere diferita de a ta, deloc amenintatoare(toanto!), te face sa-ti iesi din minti...
Ce trist....
.........
De asemenea, desteapto, ASTA e un blog monitorizat, cum iti permiti tu sa ma ameninti?! Unde te crezi, in cotetzul tau unde faci tu legea?! Ma amuza galinaceele ca tine care fac spume la gurita cand ceva nu le convine, insa la mine pe blog mojicii de genul asta nu au ce sa caute!!!! Oamenii labili psihic cu accese de gasculita isterica nu au ce cauta decat daca stiu sa vorbeasca civilizat...
ia vezi, poti?
........
Felicitari pentru splendida demonstratie a masurii inteligentei si maturitatii de care esti capabila.

..................................................................

marți, 9 decembrie 2008

= Recapitulare =



Recapitulez si eu acum (partial) ce a recapitulat Ina in noiembrie cand eu treceam prin starea de muteala :-)
...................
I-am lasat titlul de recapitulare desi poate pe unele le zic in prima auditie iar poate altele sunt doar niste off topicuri (esentiale si) nevinovate. :-)
...................
My Blog : my playground!
...................
Cel mai frumos compliment: ca sunt printesa lui.
Cel mai frumos moment: 12 septembrie 2007
Cea mai de pret amintire: o seara tarzie in Salonic, septembrie 2006, my best day ever!!
Cea mai inteleapta alegere: sa am incredere in mine si sa nu ma mai mint inutil.
...................
Cea mai "picanta" constatare despre exi bf: ca dupa ce gusti o delicatesa impecabila si rara, biscuitele ala banal lasat deoparte, care odata iti acapara atentia si inima(si de las ce e, te-a facut si sa suferi!), acum pare mucegait si crapat... Si deci merita sfaramat si aruncat unde ii e locul...la gunoi! Ooooh, ba da, merita !!! :-)
Very...empowering, I would dare to say !!!!
Ina, dear, you were sooooo right !!!!
...................
Very refreshing: sa ma debarasez de toate relatiile si oamenii toxici de langa mine, niste paraziti care nu merita sa li se mai pronunte numele, fiind prea useless...
.................................................
What turns me off about a man: being exactly like one of my ex bf, the first I had...
Very weak (gretos la un barbat!), foarte egoist, dar ascuns sub masca timiditatii, limitat si sablonat(proasta matritza), vesnic nemultumit si cu o atitudine mereu de "ofticat", cu aceleasi idei putine si fixe referitoare la sport(fotbal, logic!) si muzica..., fara viziune, stresant de analitic..., mereu salivand dupa realizarile altora, niciodata capabil sa aleaga singur un drum nou potrivit pentru el, un necomunicativ si jumatate...
OK, enough!
Hmmm, asa e, in viata intalnim si oameni total nepotriviti, totul e sa prindem lectia pentru care a trebuit sa ii cunoastem si sa ne croim repede drum mai departe, lasandu-i in urma... Fara regrete. Nu merita asa ceva.
Partea frumoasa a startului in ale relatiilor este ca pe moment nu realizezi ce exact ai langa tine...Si este perfect asa, esti scutit de un soc imens...
Cand devii centrul universului cuiva, chiar daca are miezul ranced, pana sa descoperi si sa poti compara lucid, te bucuri de ambalajul aparent de calitate... Mai apoi, cand anii trec, cand esti inconjurat de oameni extraordinari, cand esti fericit si impacat fara a avea nevoie de un girant pentru asta, cand oferi si primesti iubire pura si poti sa traiesti delirul imbatarii cu dragoste nemarginita alaturi de un inger cu straie omenesti, abia atunci, privind in urma, vezi ce vierme urit iese din marul ce luceste in soare pe care erai pe cale sa-l musti cu incredere, dar de care viata te-a salvat cand tu credeai ca se ineaca toate corabiile...
Daca e si un aspect trist, este acela ca uneori trece timpul, tu evoluezi, iar cand viata iti joaca o scena si te readuce fata in fata cu dusmanul adolescentei, constati cu stupoare ca nu s-a schimbat deloc, a rams acelasi, deloc fericit, inchistat, dezbatand mereu dupa acelasi model aceleasi topicuri de conversatie(posibila plecare in strainataturi si angoasele aferente, folosind acelelasi glume de 3 lei, fiind la fel de egoist si de smecher wannabe, totul reducandu-se la persoana lui, incapabil sa asculte, incapabil sa comunice firesc fara sa se impotmoleasca in propriul noroi de care, oricum, nu e constient...
Iar pe modelul "fericiti cei saraci cu duhul", poate e mai bine asa...
Asa e viata, tot o treapta, multiplele fete ale scarii fiind vizibile numai odata cu ascensiunea pe o treapta mai inalta...mereu mergand spre binele suprem...
...................
What turns me on about a man: educatia si rafinamentul, detasarea vizibila de stilul PREA sportiv-fotbalistic, inclinand spre stilul clasic-smart casual, manierele frumoase, a high IQ score, capacitatea de a fi tandru si delicat, dar cu "coloana vertebrala" in acelasi timp, atitudine sexy, hotararea si determinarea, pasiunea pentru cariera, pastrarea si respectarea backgroundului cultural, de preferinta comun cu al meu, siguranta si umorul de CALIATE.
....................................................

Cea mai frumoasa descoperire: viata e frumoasa rau si fiecare si-o poate desena exact asa cum isi doreste, iar mai apoi poate trai armonios gustand in fiecare zi din visul indeplinit!
........................................................
Empowering & healthy: sa zic NU (si variatiile "nu vreau", "nu ma intereseaza") calma, cu zambetul pe buze si fara remuscari !!!
...................
Colectionez : amintiri frumoase!
...................
Tendinta mea: sa visez cu ochii deschisi.
Tendinta celorlalti: sa ma intrebe mereu daca sunt suparata...
...................
Uneori imi place : sa mixez romana cu engleza, greaca, franceza si germana. (Fara sa-mi pese de cei care se uita chioras si ridica stramb din spranceana!)
...................................
Cand o sa am copii : o sa ii cheme Katerina ( de la EcaterINA) si Alexis.
...................
Uneori, cea mai buna miscare este : tacerea.
...................
Rasfat matinal: cafea cu aroma de hazelnut, fierbinte, dulce, cu lapte, sorbita inghititura cu inghititura.
Ba da, cafea!!!!! Na!
Toast si suc de portocale....
Si soare.....!
...................
Family & Friends : my joy, my proud, my everything!!!
Love, passion, devotion and endless hope: my life!
.....................................................................
.....................................................................
.....................................................................
...
Later Edit : Mi-am amintit cate ceva!

Detest : Ingustimea mintii.
....
Prefer : sa fiu "prostul printre destepti" decat "desteptul printre prosti"...
....
Uneori trebuie : sa pot spune o minciuna ca pe cel mai mare adevar...
....
Mereu imi place : sa-mi oglindesc imaginea in vitrinele magazinelor.
...................................................................

sâmbătă, 6 decembrie 2008

My joy, my love, my life...


"My joy, my love, my life... I missed you!!!!"
...asta i-as fi raspuns pe nerasuflate acum 2 zile cand, la fel ca-n diminetile de Mos Nicolae(doar ca cu 2 zile in avans, this time), am primit un frumos dar, cel mai melodios "hi, sexy" pe care l-am auzit vreodata...
..................................................
Si uite asa, Thank God, am fost smulsa din amorteala ce pusese stapanire pe mine in ultima luna.
As fi putut povesti enorm de multe, daca mi-as fi gasit cuvintele atat de bine ascunse...
As fi putut povesti despre my small trip to lovely Greece...
Oh, da... Greece...My second "monadiki mou agapi"(one and only true love), cum zice Shimmo, hihihihi!!!!
Daca v-as fi povestit, as fi spus cat de dor mi-a fost de tarisoara aia!!
Cat de "acasa" ma simt acolo...
E ciudat, stiti, caci nu am nici o casa acolo, insa totusi e acasa.... :-)
Am rude, multe rude..., multi oameni dragi, prieteni si rude laolalta...
Am o minunatie de matusa, sora bunicii, singura din cele 4 surori care mai e in viata. 86 de ani. O bomboana!!!! O gafista prin excelenta, un om rafinat si inteligent, o minte sclipitoare. La cei 86 de ani inca plateste facturi la banci, isi face cumparaturile, joaca carti o data pe saptamana cu "gasca" ei si sta, de ani si ani de zile, alaturi de familia ei, 2 copii si 5 nepoti pe care i-a crescut cum nu se poate mai frumos si mai integru.
Este pentru mine unul din exemplele care dovedesc ca iubirea nemarginita si cu cap atribuita, comunicarea si bunatatea dumnezeiasca fac minuni cu orice fiinta omeneasca...
Bucuria mea enorma este ca de data asta am petrecut mai mult timp cu ea. As fi inclinat sa scriu "destul" insa nu, destul nu poate sta in preajma acestui inger de om. Mi-a umplut sufletul cu bucurie, cu pace si liniste. E bunica pe care nu am avut-o si pe care mi-am dorit-o intotdeauna.
Nu exista subiect ce nu poate fi discutat cu ea, pana in profunzimile lui, de la politica, tv, cafea, istorie, traditii, gramatica, cultura, sex life, tineri, batrani, viata in general...
As mai fi putut povesti despre Grecia ca despre taramul mirodeniilor si al miresmelor ce iti dau tarcoale la tot pasul...
Ceea ce pt ei e ceva banal, subinteles, cotidian, pt mine a fost un demential rasfat!
Dimineata la 7 oriunde te-ai afla in Grecia si orice preferinta culinara (matinala) ai avea, iti este indeplinita. Patisericale pana la Dumnezeu...
Placinte de 3234435 de feluri, din 4378234 de aluaturi, cu branza, cu orice, cu crema de vanilie si scortisoara(my favourite)... covrigi cu susan umpluti cu branza, croissante proaspete cu unt sau cu cascaval sau cu sunca sau cu sunca si cascaval sau cu....
Cornuri, baghete, intoarse si rasucite, orice si-ar putea dori papilele gustative pt un frumos start zilnic il gasesti la maximum 10 minute distanta oriunde te-ai afla pe taram elen...
Si nu v-am zis inca nimic despre cafea, cafea cu alune, cafea cu vanilie, cafea cafea, ceai, capucino, frappucino, latte, fredo, ciocolata rece, ciocolata alba, cu capsuni, cu banane... ciocolata calda... La pachet, mare, mic sau mediu, oricum vrei, il poti avea !!!!!
.........................
Oh, nu-mi pasa daca ma judeca cineva pt ca am depasit scala superficialitatii admise...
Who cares?! Pentru mine si astea, mai sus insirate, sunt un semn ca locul in care traiesti te iubeste si te respecta si, deci, ti-e si tie mai usor sa-l iubesti si sa-l respecti...
Sunt amanunte, stiiiiiiiiiiiiu, dar fac viata atat de frumoasa !!!!
............................
Dimineata ma trezeam, citeam ziarul, mancam un toast si beam cafea... Totul intr-asa o liniste incantatoare... Apoi planuiam ziua. Mostly zaceam, mai ales in prima saptamana. Atat doar ca trebuia sa decid pe ce canapea se va intampla asta, citind ce carte sau vizionand ce serial captivant... Apoi, pe seara, ieseam la plimbare pe faleza sau la cafea cu vara-mea (acolo, invariabil, lumea iese "la cafea", indiferent ca tu iesi la 8-9 seara si urmeaza sa bei o ciocolata rece cu capsuni....).
Dupa o saptamana de incarcat baterii noaptea si descarcat baterii ziua pe canapea legumind in fata unui serial (de aici si dependenta mea de Desperate Housewives lately), comunicand din priviri cu cainele care zacea si el pe covorasul propietate personala la fel cum ar comunica si 2 dusmani printr-un perete de sticla izolat fonic...., dupa minunata sedere in Salonic, a urmat Atena.
Well, much more activity, tre sa recunosc. A fost palpitant.
In 7 zile acolo, m-am mutat de 3 ori. La ce distante parcurgi zilnic din punctul A(casa) pana in punctul B(locul de intalnire cu persoana X), e recomandat sa stai intr-o zona relativ favorabila stabilitelor intalniri... Nu de alta, ca sa nu ratezi 4-5 ore numai cu trambaleala... Chestiune atat de probabila acolo....
Mi-am vizitat 2 prietene, apoi am poposit la o prietena de-a mamei (care a uitat sa-mi comunice niste aspecte esentiale ale problemei !!!) o "idee" prea habotnica (nici o legatura cu my mom, by the way), sort of "in her own world", care avea o casa doldora de icoane si poze ale mamei recent decedate peste tot. M-am facut clara cu PESTE TOT?! Da? Bine...
Si care in camera din apartamentul urias pe care mi l-a lasat la dispozitie crezand ca eu nu vreau sa fiu deranjata ( eu?!) unde se presupunea ca dormeam eu (doar se presupunea, va asigur!), asa, acolo, pe masa, langa poza cu pricina. Cum care poza?! Cu mama. Moarta. :-)
(Sa ma scuze mama ei, dar era cam creepy...totul acolo). Revenind, pe masa, langa poza aia, era o vaza, terribly creepy, also.... Got my point...?
Mda, nu era o urna umpluta cu stiti voi ce, insa atat de tare m-a bantuit numai si gandul acelei posibilitati (ok, si faptul ca porcaria aia nu se deschidea - in urma curiozitatii mele ce dorea doar sa ma calmeze - si atunci cand o miscam - nu stiu ce a fost in capul meu cand am pus mana pe vaza aia!!!! - cand o miscam, parea ca are ceva ca un...nisip inauntru!!!!!!), incat evident nu am dormit deloc. Problema era ca mi-era si frica. Jenant nejenant, sincer nu-mi mai pasa. Am depasit momentul, insa inainte sa-l depasesc si sa-mi mut comicilul pt urmatoarele 2 (doar) nopti la etaj, am inteles destul de bine ce e ala atac de panica. For real. Dimineata (deci nici o legatura cu intunericul, frica noptii era demult apusa), la ora 8 cand eram singura acasa si tremuram si ma uitam in gol si plangeam si simteam ca ma sufoc....
Oh, ba da, mi s-a intamplat mie si nu sunt mandra de asta, but it just happend. Punct.
La 9 eram la matusa-mea la cafea (si subliniez ca numai calatoria cu autobuzul in afara traficului de varf dura 45 de minute, deci am fost destul de speedy gonzales in dimineata aia, dupa ce am reusit sa ma misc si sa ma imbrac...)
Zilnic am batut centrul Atenei in lung si in lat. Am inceput sa indragesc metroul si parea chiar ca ma acomodez pretty well.
Am mai petrecut 3 zile la una din verisoarele mamei de acolo, cu cele 3 verisoare ale mele (da,da, familie numeroasa, I knoooowwww) unde m-am simtit absolut fantastic!!!!
And then...back home. Lovely flight. I mean looooovely!!! Thanks Aegean!!!
Asta v-as fi putut povesti inca de cand m-am intors daca nu picam, pe nesimtite, intr-o apatie si intr-o molesala aidoma depresiei... Doar ca nu eram deprimata. Deloc. Serios.
De aia era si mai ciudata starea... o indiferenta cretinoida scaldata intr-o liniste si intr-o detasare prea adanci...cam asa.
.....................................
As fi putut povesti si alte lucruri, insa le iau pe rand...
Este un timp pentru toate.
Si toate se intampla la timpul lor...
......................................
Momentan i will kiss Mos Nicolae goodnight(acum cand va scriu eu e cam 4. Dimineata!!!), ii multumesc din suflet ca, in avans cu 2 zile, am primit asa o splendida surpriza si odata cu asta amorteala s-a spulberat precum o vraja ce te tine legat cu fire invizibile de sarma and now I am again back to life...
Chiar mi-a lipsit blogul asta, wow!! (din cauza ca e al meu? de aia?! da...? ahaaa... :-))) )
Am primit un bobarnac de la viata, nimic serios, acel "my joy, my love, my life...i missed you" s-a topit intr-un micut hello, stranger, insa nu asta conteaza... Ci conteaza ca, inca o data, m-am convins ca avem ingeri printre noi, iar uneori chiar au chipuri omenesti, ca e frumos sa multumesc in fiecare zi pentru toate trairile mele, sentimentele si amintirile ce la am, pentru ca ma definesc, ma modeleaza si-mi vorbesc despre mine cum nimeni altcineva nu poate mai bine...
Si toate astea pentru ca viata e incredibil de frumoasa !!!!!!

.............................................................

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

La mare inaltime...




.............................................................

marți, 28 octombrie 2008

A playful car :-)



..................................................................

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Broken... [English]

Am revazut ieri Broken English.
Un film light, cum zice Lucian, nu cu cine stie ce intriga, insa frumos...
Cu Parker Posey, o actrita frumoasa, desi nu in tiparul hollywoodian, naturala si spontana (cel putin in filmul asta,na!).

Poate prima data l-am vazut intr-un moment propice, dar mi-a placut foarte mult idila ei cu frantuzul boem si periodic, il revad. E ca o prajitura buna pe care, desi ii cunosti gustul, ti-e drag sa o regusti (acest cuvant nu exista,asa-i? :D who cares?!)...
Desi nu exagerat in scene dragastoase, putinul cat transpare din trairile celor 2 protagonisti, e de o intensitate foarte profunda...
Poate m-am regasit putin in poveste("putin",zic, caci eu nu iau antidepresive, sunt mai tanara, si nu traiesc la NY...), in aceea idee ca, out of nowhere, cunosti pe cineva venit din alt capat al lumii, care iti arunca gandurile in aer ... sau poate
doar mi-am extins undele imaginatiei, poate sunt doar coincidente..., poate nu exista coincidente...
Mi s-a parut interesanta ipoteza ca, desi traiesti intr-o mare de oameni, cel care iti potoleste setea de afectiunea de care ai atata nevoie, vine de la mii de km departare si este intalnit totalmente intamplator...
"Intamplator", again...

Mi-a placut ca, desi au petrecut doar un weekend prelungit impreuna, intensitatea sentimentelor ce repede s-au legat, a rupt barieri cu greu de imaginat inainte...
Mi-a placut sa observ ca, deloc romantat, filmul arata cat de usor se pot speria oamenii cand intalnesc iubirea (poate aceea mult asteptata si cautata...) si ca sunt pe muchie, intre a pierde totul din cauza panicii si a sorbii din cupa fericirii (nu doar o data)...
Desi, cateodata si o singura inghititura de fericire lichida, valoreaza mai mult decat ani intregi de pseudo-iubire...
Mi-a placut de asemenea si momentul in care, aflat tot pe muchie, ai o ultima sansa sa alegi si, pentru prima data in viata, te lasi purtat de ceea ce dicteaza inima, fara sa-ti pese de rational, fara sa analizezi, doar sa actionezi...
Mi-a placut...

..............................................................

vineri, 24 octombrie 2008

Visele se coc noaptea.... [roman, vol.1]

Lucrurile cele mai frumoase pe care le-am visat si care apoi au devenit realitate,s-au tsesut intr-o noapte...
Avem si azi liber la visare, un exercitiu de imaginatie (caci refuz sa mai
folosesc termenul leapsha!) preluat de la Just a girl.
Se duce mai departe la Shimmo, la Lucian (sic!!!!) si la Zuzu-Concept.

Asadar... "PESTE 10 ANI !!"

Kalimera! Asa se spune "buna ziua" la noi. La greci... Desi, la cat de plimbareata am fost ar merge la fel de bine si Hallo, Bonjour sau Hello! :-)
Locuiesc deja de 2 ani buni aici in Salonic. Imi place la nebunie, asta e locul meu. Apartamentul din Kalamaria e oaza mea de liniste urbana, iar in Halkidiki casa de pe plaja e ...implinirea unui vis. De cand am pasit acolo, acum 12 ani, am simtit o atractie puternica, stiam ca voi reveni.
Dupa cei 3 ani in Bruxelles, dupa alti 2 la Zurich cu naveta la Londra si dupa
alti 3 la Londra timp in care fugeam in Grecia o data pe luna, am decis ca tot acasa e mai bine.
Katerina are aproape 3 ani, s-a nascut la Londra si vorbeste o amestecatura extrem de haioasa de germana(cu ta-su), de greaca(cu mine), de franceza si engleza si germana si greaca cu noi, datorita conjuncturii, si de romano-greaca (cu mama si tata), asa ca e mai bine sa o ia mai usor si sa se rezume la o singura limba
(cea materna, binesur! :-))) )si o oarecare stabilitate.
E lumina ochilor mei. Iar el...motivul pentru care mi-am dorit-o pe ea.
Nu ma gandeam ca o sa ajungem sa traim impreuna in orasul in care ne-am cunoscut. Acum 12 ani mi-a strans mana intr-a lui si s-a oglindit in ochii mei intr-un mod pe cat de simplu, pe atat de incarcat de emotie... Chiar daca indoiala m-a ros cativa ani si totul parea intamplator si trecator, am simtit, inca de atunci, ca e CEVA...in aer. Ca el, my angel, e tot ce mi-am dorit, e cel ce imi va da totodata libertatea de care am nevoie, rigoarea potrivita unei firi conservatoare si nemarginita afectiune si iubire de care sufletul meu este mereu insetat.
Pentru ceea ce am si ceea ce traiesc zilnic ii multumesc Universului din
toate simtirile mele, in fiecare zi si in fiecare noapte!
~
E noiembrie. Peste putin timp e ziua ei, va implini 3 ani. O sa mergem in Germania unde o asteapta bunicii, topiti ca in tot clanul lor de baieti, a aparut in sfarsit o printesa. Craciunul il petrecem acolo de cativa ani, iar de Pasti mergem cu ai mei in Thassos. Ina imi spune ca nu vine la primavara in Romania, deci ne vedem din nou la New York. E o traditie deja sa mergem cateva zile la NY primavara.
Anul asta in martie am fost in sfarsit toti 3. Rebecca are 5 ani, e o frumusete
gingasa. Ina e la fel de tanara si la fel de frumoasa si libera si visatoare.
Nu e singura, e exact cum si-a dorit, acum 10 ani credea ca va imbatrani singura incojurata de 10 pisici, insa, spre binele piscilor, planurile i-au fost dejucate la timp! Oricum, asa se intampla, cand te astepti mai putin primesti darul mult visat. Imi e ca o sora. Si acum radem de cat de intamplator ne-am putut intalni in viata asta.... Pe vremea aia scriam amandoua pe blog... ce vremuri.
Si acum mai scriu, dar pentru ca rugile mi-au fost ascultate, scriu pe bani frumosi.
Intotdeauna mi-am dorit o meserie libera, posibila din orice colt al planetei.
Cand lucram la Parlamentul European nici nu mai visam ca voi ajunge sa am revista mea si sa bucur cu ea mii de cititori. Ina are si ea o rubrica in revista. "LIVE from NY City"!
Cat am stat la Londra scriam pentru Elle, un alt vis implinit. Acum mai colaborez cu ei, sunt o echipa grozava!
Nimic nu mi se pare mai frumos decat sa stau pe terasa casei de pe plaja, pe inserat , cu laptopul in brate si sa scriu.
Katerina o chinuie pe Martha, o alearga si o smotoceste. Fraiera sta, ca o iubeste pe zgamba asta mica.
Pe Martha o am de 4 ani, dar mi-o doresc de vreo 12. Pana si cainele e poliglot, comenzile de mustruluiala le pricepe numai in germana, smechera!
In micul nostru paradis de vara ne calca pragul in fiecare an multi prieteni
dragi. Ador sa pun masa in gradina si sa le gatesc in Grecia 100% italieneste, hihihihi.
Vara asta am fost mai tot timpul singura cu Katerina si Martha. Katerina a fost o luna la ai mei in Thassos unde e rasfatata Mihaelei.
Pe Mihaela o stiu de vreo 10 ani. Tot pe Zuzzzu.blogspot.com ne-am cunoscut. De atunci ne-am tot intalnit vara in Thassos iar acum pentru ca scrie povesti vanatoresti pentru copii cuminti, eu i le traduc in greaca.
El inca mai face naveta Londra-Salonic, periodic. Vine in weekend sau mai fuge cate o saptamana, in cateva luni isi muta de tot jobul aici, nu de alta dar o sa dam o avere pe avioane caci nici sperarea prea lunga nu ne place.
Acum 10-12 ani am suferit din plin din cauza ei, iar cand ne-am reintalnit la
Bruxelles am jurat ca o sa facem orice sa nu mai traim la mii de km distanta.
In iunie la sfarsit au fost Alina cu Liviu si cu copiii si Miru cu aia mica.
Al ei era, binenteles, infundat in dosare... Alina are o fetita de 7 ani, Andreea si
un smecher de 5, Alex.
Acum vreo 3 ani si ea si Miru au plecat de la scoala si de la Opera si si-au deschis ele impreuna o scoala privata de muzica. A facut senzatie in Brasov "Mica Serenada", au deja atatea cereri ca nu mai stiu cum sa ii imparta. Ala mic al lui Miru e pianistul de serviciu, la numai 3 ani deja imblanzeste pianul si o insoteste pe maica-sa la fiecare productie de clasa. De 2 ani e si acreditata micuta scoala de note muzicale.
Fac o treaba al naibii de buna, cu multa pasiune si iubire pentru copii.
Si pe Katerina o sa o invat sa cante la vioara, macar sa vada si ea cu ce s-a chinuit ma-sa in copilarie.
Si Ioana cu Nicu au fost in iulie la noi. Ei ne-au prins pe toti 3 acasa. "Americanii" cum ii tachinam noi (au stat vreo 5 ani in Miami la master si
prin orchestrele de acolo) au venit acum fara codite. Au 2 codite. :-) Maria si Andrada, 2 neastamparate. Au ramas la Alba la bunici. Codite le-am zis micutelor de 4 si 5 ani de cand am observat ca sunt nedezlipite de ei, asa copii lipiciosi mai rar. Acum canta in Elvetia, visul Ioanei din tineretea vieneza :-))) Ne vedem in fiecare vara si asta ma bucura enorm!
Cand stateam in Elvetia ne vedeam mult mai des. Ei erau familia noastra de acolo. Acum 6 ani imi amintesc cum am fugit cu Ioana la Londra la Jocurile Olimpice si ne-am intalnit cu Andrada, cu Adi, cu Ana si cu Alex si ne-am destrabalat intre noi, fetele. Ha! Binenteles ca se mai destrabaleaza si capricornii, nu stiati? In stil conservator, evident, dar totusi... :-)))
Prietenii pentru mine au fost si vor ramane intotdeauna sarea si piperul vietii.
Si familia e importanta, insa e altceva.
Deja suntem campioni la slalomul intre ai lui si ai mei, sa nu dezamagim pe nimeni.
Cine a vazut My Big Fat Greek Wedding intelege ce zic.
Oricum, am noroc ca iubesc traditia si, organizatomana cum sunt, iubesc lucrurile bine planificate. In fiecare an facem cumva sa ajungem cateva zile la bunicii lui, la ai lui in Germania, la ai mei, in Thassos sau la Brasov, in Atena unde Katerina are deja 9 verisori si verisoare...
Sunt o norocoasa ca, dupa cativa ani nebuni, am un job care imi permite sa lucrez de oriunde ma aflu, fapt ce-mi da voie la cate o mica escapada.
Uneori o iau pe Katerina si mergem la Londra o luna, doua, daca el are treaba.
De la toamna viitoare va merge la gradinita si banuiesc ca nu pot fi o mama denaturata sa-mi mai plimb odrasla prin lume... Sau....? :-))))
O saptamana pe an, insa, este numai pentru noi. Noi 2. Ca e Praga, ca e Santorini, Rio sau un sat pierdut in Austria, am tinut sa avem un timp doar pentru noi.
In rest...(exista si un rest, da! pentru ca exista un timp pentru toate, remember?), lucruri marunte... Alerg dimineata pe faleza, inca beau cu pofta cafea cu lapte, duminica am ora mea de meditatie, obicei deprins cu ani in urma care purifica sufletul de tot ce a acumulat negativ intr-o saptamana, inca iubesc revistele si cumpar lunar 4-5 "materiale de studiu"...
Pentru tot ce am invatat in materie de presa scrisa si lucioasa, ii multumesc si azi Elenei Francisc si Oanei, 2 femei extraordinare care m-au ajutat enorm de mult la punerea bazelor revistei pe care o conduc acum, din umbra. Am o echipa mare cu care ma mandresc, sa lucrez cu oameni mi-a placut dintotdeauna, iar cand lucrezi cu oameni ca niste comori vii, ti se umple inima de multumire.
Imi place mult viata mea, acum 11 ani cantam in Filarmonica si nici nu cred ca visam ce am sa traiesc peste atatia ani...
Iubesc deopotriva zilele aglomerate in care o car pe Katerina dupa mine la birou (avem un loc pt copii unde se joaca in voie sub supraveghere), zile in care am sedinte si alergatura in oras, in care uit sa mananc sau sa clipesc, zile cu nopti albe, zile cu conferinte departe de casa cand Kati ramane fie cu mama, fie cu el
("fara bomboane, fara McDonalds', jos cu Martha din pat si nu mai vorbiti 3 limbi deodata ca bietul copil o sa o ia razna inainte de vreme..." -deh, o mama responsabila, hahahahaha!!!!) si iubesc de asemenea si zilele semi monotone, cu cateva ore la birou sau doar munca online cand am timp sa zac, sa vorbesc cu prietenele, sa ies cu ele, sa stau cu Kati si cu el, sa imi potolesc setea de ei, sa ii iubesc si sa le ofer atentia si afectiunea pe care o merita sau zile cand, atunci cand Kati e la mama sau in Germania la ai lui, alunec incet pe strazi, doar eu si gandurile mele, ma strecor in magazine, zabovesc citind pe banca, stand de vorba cu Universul...
La visat ma pricep, inca, cel mai bine.
~
Planuri de viitor?
Hmmmm, el mai vrea unu mic, eu mai vreau o cafea, imi doresc sa am in continuare aceeasi libertate de care sunt avida, sa merg lin si armonios prin viata, sa ma bucur de tot si toate, de casa, de familie, de caine, de soare, de mare..., de mine!!
Melange-ul asta cultural ma tine in viata, ma hranesc cu el, e energie vie pentru mine, este ceea ce mi-am dorit, o unitate intr-asa o diversitate.

.................................................................................

LATER EDIT : Just for the record, in timp ce va povestesc, ma pregatesc sa implinesc 35 de ani.
O varsta foarte frumoasa, credeti-ma! :P

.....................................................................

miercuri, 22 octombrie 2008

Exista un timp pentru toate...

E ora 3 dimineata. Nu dorm. Nu pot.
Am o stare de "n-am stare"...
Ascult asta...


Imi unge sufletul. am cantat-o de atatea si atatea ori, nu am sa ma satur niciodata.
~
La ora asta trebuia sa o pornesc din loc...
In cateva ore aveam avionul.
Il mai am. Biletul, adica...
Doar ca nu mai plec nicaieri.
~
Uneori ma arat extrem de surprinsa cum viata, universul sau cum vreti sa numesc forta aceea, energia, whatever, ... cum universul ma salveaza de la decizii si drumuri pripite. Acum 4 zile eram in culmea disperarii, pierdusem orice dram de entuziasm de a pleca, de a-mi schimba viata, de a o lua de la inceput la cateva mii de km, dar nu ma gandisem sa renunt, pt moment. Sa aman. Sa pregatesc din timp o asemenea decizie...
Spuneam si chiar credeam ca plec... Ca merg intr-un necunoscut urias, fara nici cea mai mica garantie ... Speram sa se rezolve totul...desi vedeam si eu ca ceva nu merge asa cum ar trebui, ca e graba, ca e pripa...
Acum, privind in urma, cred ca nu realizam in ce era sa ma bag...
Mi se face frig numai la ideea ca eram sa comit o mare imprudenta, cu riscuri mari...
Toata saptamana trecuta aveam 2 ganduri enervant de repetitive in cap:
1- Sa gasesc calea pe care trebuie sa o iau, sa aleg bine, sa inteleg ce e incercarea asta a vietii, ce se intampla si de ce nu iese cum imi doream...(un amestec disperat de rugi in speranta ca voi primi un raspuns, fiind la capatul puterii mele de a rezolva ceva de unde ma aflam)
si
2- Sa fug. In Grecia.
Gandul asta m-a terminat. Atat de des il aveam in cap incat ma obseda ideea ca in pragul unei schimbari atat de importante si mai ales in imediata apropiere a ceea ce visasem sa fac..., eu puteam sa am in cap doar ideea de a fugi acolo. Acasa...
~
Sambata noaptea am primit ce am cerut.Raspunsul...
E complicat si irelevant cum s-a intamplat totul, cert e ca mi-a iesit in cale un om care prin ceea ce mi-a spus, cu calm, din suflet, m-a rascolit atat de puternic si atat de brusc incat in secunda urmatoare, desi plangeam...(de groaza a ceea ce eram pe cale sa fac, negandit prea bine), am stiut ca sunt salvata. Ca nu mai plec. Ca nu am sa mai plec acum. Ci mai tarziu. Ca asa a fost sa fie. Pentru binele meu viitor.
Si in noaptea aia am fost mai linistita si mai eliberata decat am visat vreodata...
Iar apoi, mai tarziu in noapte, am mai stiut ceva.
Ca in curand merg acasa.
~
E nevoie in viata de momente critice, de cumpana, de fulgerare, ca sa ne dam seama de multe lucruri esentiale despre noi, despre viata, despre ceea ce e bine pt noi...
Pentru linistea si impacarea pe care le simt acum din plin, merita sa dau si inzecit pretul biletului de avion ce il voi pierde in cateva ore...
Pacea interioara e nepretuita.

Inca sunt uluita de faptul ca in ultimii 2 ani am trait (si am rezistat) cu o asemenea tensiune mocnita inlauntru-mi. Uluita pentru ca in tot impul asta in care viata mea parea ca se desfasoara normal, cu examene, cursuri, indragosteala pana peste urechi, cu licenta, cu vise, cu Praga, cu nopti intregi de planuri, cu nisipul Greciei, cu el, cu mine, cu noi, cu mine din nou, fara el, cu vise, cu impacari, cu job, cu nelamuriri, cu sperante, cu al doilea job, cu amintiri, lacrimi, cu turneu, cu proiecte, cu vara, cu povesti, cu alergatura, cu Bruxelles, cu dosare...in tot timpul asta undeva, bine ascuns, era un motoras pornit care cauza vibratii nelinistitoare si agitante fara ca macar EU sa-mi pot da seama...
Nu spun (caci nici nu stiu) ca a fost ceva rau, ci doar ca efectiv nu mi-am dat seama... Si implicit, nu mi-am dat seama cata forta aveam si cu cata convingere eram in stare sa iau decizii importante, dar pripite, iar alte decizii, la fel de importante si eliberatoare, amanam sa le iau...
~
Acum totul, dar TOTUL, e lin, e calm, e senin, e linistit.
Ceea ce e infinit mai bine, simt ca m-am redescoperit, ca am luat decizii bune pentru mine, ca am reusit sa infrang frici de a lua anumite decizii, ca ma simt libera si eliberata, fara regrete si fara nimic arzator care sa-mi macine creierii; desi acum am inceput sa caut din nou pasiunea, setea de viata, mi-e dor sa visez cu ochii deschisi, sa tzes planuri, mi-e dor sa ma indragostesc...
Cat despre cariera..., e pe drumul cel bun.
~
Acum, ca a trecut aceasta avalansa, acum ca ma simt mandra si fericita pentru decizia luata, acum ca am observat cat de important e sa fii sprijinit si sustinut de prieteni, cand am aflat ca si altii vad decizia mea ca ceva spre binele meu viitor si destul de intelept, acum cand m-am trezit hodoronc tronc cu atata timp liber...acum e timpul sa am grija de mine, sa ma detasez, sa visez, sa ma regasesc, sa-mi adun fortele...
Si sa merg acasa.
Nu, nu.... Si acum SUNT acasa. Dar asa e cand ai doua... :-))
Sunt momente cand cred ca si din cauza asta nu imi gasesc prea usor locul, nu am un job stabil si o viata asezata, monotona si in linie dreapta...


[ADOR interventiile solo ale viorii, sunt divine!!!!!]
Exista un timp pentru toate... :-)
Stiu si simt asta.
................................[Multumesc celor ce au ajuns la randul asta]...

...............................................................

marți, 14 octombrie 2008

Totally Lovable !!!




Am descoperit azi nuanta de oja mult visata si indelung cautata!
Simply (red), sexy, shiny, blood-red, gooooooooorgeous!!!
Revlon Red...

P.S. - Adorable!! Totally Lovable!!!!

.........................................................

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Baliverne...

- Citesc a treia oara Eat Pray Love, dupa romana si greaca, acum in original.
Nici nu se compara... I love English!!!!

- Mult timp am avut o dilema cu fotbalul: uram si urasc tot ce aree a face cu el, insa nu gaseam abordarea potrivita, adica sa exprim ceea ce simt fara sa-mi energizez negativ mintea gandindu-ma la asta...
Am aflat azi: Fotbal ≠ Sport.
Asadar pt mine fotbalul nu mai exista. Si nimic ce tine de el...
Indiferenta si nerecunoastere. Te uiti la un fir de praf... iti spune ceva (in afara de "ia o carpa" sau " Horton hears a Who" ... )?
Nu! Ei, asa si cu fotbalul...

- Niciodata nu am inaltat un zmeu. Azi am realizat asta uitandu-ma la un film...
Ei, nu e nici o tragedie, dar... mi-am amintit... de copilarie & stuff...
Iubeam togoganul, am facut pasiune pt tubul ala. Si leaganul.
Leaganul il iubesc si acum, pot sta nopti intregi de vara pe un leagan de povesti...
Ultima data am stat in iunie...
Ce frumos a fost... Si cald...

- Rasfatul suprem intr-o dupa amiaza ploioasa si rece e sa dorm cuibarita pe canapea, serpuita si unduita si bine invelita.
E ceva in somnul de dupa amiaza pe o canapea, ceva ce tine de rasfat si huzureala....mmm, ce-mi place!

- Am descoperit azi THE Biscuiti. Mama si tatal biscuitilor... Biscuiti olandezi cu american cranberries si ciocolata alba... te topesti dupa ei!!!!! Sau cu ciocolata sau cu ciocolata si alune.
dar prima varianta e...........speechless!!!!!!
Too good!!! But true ! :-)))

- I feel lost... and confused...and...lost...
Romana, romana, romana... da, uitasem.


.........................................................

duminică, 5 octombrie 2008

Pentru trup ... [ tot o melodie ]

UPDATE!!! Asta e postul meu numarul 100 !!! Yeyyyyy!!! :P









Afara e urat si atunci e binevenita o melodie tonica si revigoranta ca aceasta.
Enjoy!!

P.S. - And forget about last night... :-)

...................................................

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Pentru suflet... [o melodie]





.......................................................

De ce iarasi mi-e dor...?

........................................................

Later Edit: Pentru ca toate au o memorie si numai daca fugi in lume (in curand!) ai sansa sa iei lumea, cum se spune, de la zero...si sa nu te mai izbesti de amintiri la fel de des ca in locurile ce mustesc de ele, de oameni care iti amintesc, de stari ce revin ca la ele acasa, de fotografii ce stau marturie sau de aerul impregnat de...amintiri.
Totusi, cand spun de la zero, nu spun sa uiti tot...sa uit tot...
Nu asta vreau. Sunt ceea ce sunt datorita tuturor lucrurilor care s-au intamplat pana acum (cum frumos graieste reclama la telefonia mobila portocalie) si sunt mandra si fericita de asta, insa...vreau o haina noua, moale si comfy...
Si o sa o "am", in curand... Situ asta!

........................................................

joi, 2 octombrie 2008

34 Lines [About my Life]

Toamna se culeg lepsele, hihihihi, iar eu tocmai am cules una "aruncata" in terenul meu de joaca de Shimmo.
Leapsa merge mai departe la "Just a girl" , Lucian, Critic de blog si Maria Coman

Asadar.... The 34 lines:


Yourself: ......... Serene
Your Spouse: ...... Future Tense
Your Hair: ........ Curly & sexy
Your Mother: ...... Typical Greek Mum
Your Father: ...... Daddy :P
Your Favorite Item: ..... Magazines
Your Dream Last Night: .. Too complicated
Your Favorite Drink: .... Caramel Machiato
Your Dream Car: ......... Alfa Romeo
The Room You Are In: .... Zuzu's Land
Your Ex: ................ My Angel
Your Fear: .............. Solitude & unhappiness
What You Want To Be In Ten Years: ..... A happy wife, mum, succsesful woman, Martha's owner, traveler, world-wide magazine editor
Who You Hung Out With Last Night: .. My Laptop
What You’re Not: ................... Fast
Muffins: ........................... Rich in Chocolate
One of Your Wish List Items: ....... Happiness
Time: .............................. GMT+1 (soon)
The Last Thing You Did: ............ Mailiiiiiiiiing
What You Are Wearing: .............. Pyjama
Your Favorite Weather: ............. Morning Sunshine
Your Favorite Book: ................ Eat-pray-love
The Last Thing You Ate:............. Bruschettini (home made)
Your Life: ......................... My dream!
Your Mood: ......................... Excited!
Your Best Friend: .................. Many persons
................... (but sometimes wondering if this really exist) & God:-)
What Your Thinking About Right Now: .... Bruxelles
Your Car: .............................. My daddy's
What You Are Doing At The Moment: ...... Coffeeing :-))
Your Summer: ........................... My Greece
Your Relationship Status: .............. Free like a bird (and love it)
What Is On Your TV: ................... Pro7
What Is The Weather Like: .............. Cloudy
When Was The Last Time You Laughed: .... Yesterday
.......................................("rapistii turiti" - In Gura Presei)

............................................................

vineri, 19 septembrie 2008

In cerc vicios...

Va spun cu toata franchetea de care sunt capabila ca e prima data cand, privind un reportaj(si marturiile neaosilor nostri "barbati" de carton), sunt pe cale sa vomit. La propriu. Ma iertati pentru sinceritate, insa sunt de-a dreptul ingretosata...
O lamaie...

Cand vine vorba de violenta domestica, nu mai vad in culori, stiu doar atat : toleranta zero!!
Cand un barbat loveste o femeie, o lume intreaga moare si se naste un cerc vicios...

Hmmmm, dar... sa va spun o poveste. Trista. Adevarata si trista...
O chema...(sa-i zicem) Simona... am cunoscut-o in ianuarie. A venit sa facem cateva ore de greaca. Era frumoasa, blonda ( va rooooooooog, nu dati ochii peste cap!!! respect!! :P), inalta, jurista de meserie, nu a profesat niciodata. Era al doilea, al treilea an cand urma sa plece in Grecia sa munceasca.
Fotograf, apoi hostess la hoteluri cu multe stele, era o aparitie foarte, foarte efervescenta, turuia ingrozitor de mult. Putin i-a trebuit ca sa inceapa, discret, dar insistent, sa arunce pastile despre "el"...
"Prietenul meu e grec. E asa inteligent, a studiat in Anglia..."(Oh, really?? Sherlock, I don't care...)
Nu numai ca nu ma interesa deloc viata ei particulara, dar incepeau sa ma si agaseze detaliile astea, caci in 3 luni aflasem eu mai multe detalii ale relatiei ei cu the guy, decat invatase ea greaca...
To make the long (almost boring) story short, o iau pe scurtatura :
The guy, frumosul grec scolit la Londra, cel caruia ea ii facea, fara sa isi dea seama cred, statuie cu piedestal inalt de fiecare data, era un frustrat, violent si agresiv.
Ca sa vezi!!! Printul pe cal alb era de fapt piratul din Infern!!!
A batut-o. Nu o data. Nu usor. Nenoricit plin de complexe, a terorizat-o.
I-a interzis sa aiba prietene, sa iasa in oras, sa tina in mobil orice numar al vreunui barbat, ii verifica zilnic mailul, chestionand-o si obligand-o sa ii traduca ce scrie Vasilica acolo.... Era gelos, Bolnav de gelos.
Cred ca deja e clara problema, detalii mai am, dar e suficient cat sa redau tabloul sumbru si dezgustator(e ceva gresit in a-l numi dezgustator?!).
Si ea... Ea il iubea. Ii era mila de el, ca pe el l-a batut tatal lui cand era copil... Il ierta, ca era frumos (!!!) si destept si sociabil (asa, in exteriorul casei). Tot ce castiga ea lucrand 6 zile din 7 de la 6 la 21 ii dadea lui, sa se bucure ca cineva sa gandeste la el si il rasfata... El juca toata ziua jocuri pe calculator, il izbea in perete pe bietul catel pe care chiar el si-l dorise si ii plangea ei la telefon, implorand-o sa-l ierte pentru ca i-a invinetit mana sau piciorul... Ca nu a vrut, nu stia ce face... (Halatu', halatu' ... ).
Daca era fericita? Numai ea o sti... Dar AIA poate fi numita fericire?!?! Sa ma tina cineva, cad in gol!!!
Sa o judec? Nu... Fiecare alege ce viata vrea sa duca...
Sa-mi fie mila? Nici atat.
Inainte imi consumam 50% din energie ca sa ma revolt si cealalta jumatate ca sa imi explic fenomenul intolreabil in mintea mea, iar apoi eram extenuata si siderata... Asa, si?
Acum am invatat sa zic simplu "Alegeri..."
.................

Revenind la reportajul de pe Antena3...
Mi s-a facut sila de cocosii aia imbibati de alcool care spuneau cu zambetul pe buze ca-si bat frecvent nevasta. Pentru ca merita, pentru ca e proasta... Cu furtunul de la aragaz, cu palma sau cu ce le vine la indemana...
Apoi le pare rau. Sigur ca da. In marinimia lor de masculi frustrati, nefericiti, degenerati si misogini pana in gusa, dupa ce le pocnesc si dupa ce ies din starea de alcooleala, le pare rau.
CATA generozitate... Un Nobel, va rog! Pentru pace!

Ti se pare ca el e The One, el, Gicu, e un bradpit carpatin, esti fericita...
Pana intr-o zi cand ZBANG!! Ti s-a prabusit lumea in cap... era tavanul prea jos...?
Cum de nu ti-ai dat seama ce fel de om e? Chiar, CUM?! Dar cum iti dai seama ce om iti iei langa tine?
E adevarat ca nu cunosti cu adevratat un om nici dupa o viata, bine, DAR atunci cand ai aflat... ce faci? Stai? Daca stai, inseamna ca... iti meriti soarta.
Asta cred. Eu.

Pe final, mai spun doar atat:
- Suntem un popor primitiv, ceva mai multa civilizatie servita consecvent ne-ar mai oxigena creierele si sufletele...
- Un barbat care a ridicat mana asupra unei femei si a dat (!) nu mai e barbat. E carton... E carpa... E o mizerie...
- Daca ma incearca un sentiment de compasiune cand vad femei victime ale violentei domestice si inca mai spun, naive si senile, ca pe el (pe bruta vreau sa zic) il iubesc, atunci e vorba doar de parerea de rau ca nu le-a fost dat (inca, in viata asta, etc...) sau nu au ales sa traiasca macar o zi (caci dup-aia ar fi stiut sa aleaga!!) betia fericirii pure, curate, simple, alaturi de un barbat care sa le respecte, sa le pretuiasca si sa le iubeasca pana la cer si inapoi si pe care sa-l priveasca ca pe un inger venit in chip de om sa le arate frumusetea vietii...

......................................................................

LATER EDIT : Bancul Promis
La un congres anual al nevestelor se hotarasc masuri "libertine" si democratice de bune maniere casnice. Pana la urmatoarea intalnire, femeile in cauza trebuie sa-si puna consortul la treaba, sa le ajute in treburile gospodaresti si sa le trateze cu mai mult respect...
La urmatoarea intalnire,
Englezoaica declara:
- Am mers acasa si am zis : John, de azi inainte trebuie sa ma ajuti si tu in casa. Bucataria e si a ta si copii au si un tata...
Dupa o zi deja am vazut rezultatele, John al meu a inceput sa-si spele cana de ceai, dupa o saptamana ducea copii la culcare, iar dupa o luna deja stia sa puna rufele la spalat.

Frantuzoaica: M-am dus la Francois si i-am zis: Cheri, nu ma mai descurc singura cu treburile, va trebui sa pui umarul si tu. Vreau si eu sa ma odinesc, sa merg la coafor, sa am timp pentru mine.
Dupa o zi nu am vazut nimic... Dupa o saptamana, parca se vedeau rezultatele, Francois a inteles si a inceput sa isi ajute sotia... Dupa o luna imparteau frumos treburile casnice, fiind amandoi fericiti...

Marioara, romanca: M-am dus la Ion si i-am zis: Ioane, de azi inainte mai lasa crâşma, sunt si eu femeie si trebuie sa ma respect, sa am timp pentru mine, va trebui sa ma ajuti la treburile casnice. Sa-ti speli ciorapii si sa strangi dupa tine in bucatarie, sa simt si eu ca in casa asta suntem 2!
Dupa o zi....nu am vazut nimic. Dupa o saptamana, nimic...
Dupa vreo 2-3 saptamani, parca, parca am inceput sa vad cu ochiul drept....

...............................................................

joi, 18 septembrie 2008

A Perfect Day ...

Ma gandeam acum, in timp ce afara ploua mizerabil si monoton iar eu stau cuibarita cu un ceai in brate langa laptop si ascult muzica in surdina de aici
Oare cum ar arata pentru mine o zi ideala de munca?
Ce as alege eu pentru mine din infinita varietate a vietii?
Pai, ia sa vedem....

Daca peste 1 min mi s-ar oferi sansa de a-mi alege eu, detaliu cu detaliu, o zi perfecta de munca si jobul ideal, atunci as alege asa:

~ Sa ma trezesc dimineata pe la 7-8, sa-mi savurez ceaiul negru cu lapte in tihna, eventual cu o companie placuta prin preajma... Sa imi rasfat catelusa Martha (labradorul meu viitor :P ) si sa respir aer tare si proaspat cum numai diminetile stiu sa ne ofere....
Sa fac un dus revigorant si sa-mi rasfat trupul cu creme si miresme sexy, sa-l invelesc in haine moi si confortabile, dar cu "atitudine", si sa plec de acasa...
Sa ies pe strada de unde sa-mi pot lua, in drum spre minunatul meu job, un croissant savuros si proaspat si o cafea la pachet, gen Starbucks cu caramel, varianta maaaaaaaaaaaare, si un ziar. Sau doua. Bine, si o revista. Doua...
Sa calatoresc decent pana la birou, indiferent daca se cheama metrou sau personal car...
Sa ajung la birou pe la 9-10 unde sa-mi pot soarbe tacticos cafelutsa in timp ce frunzaresc presa si arunc un ochi pe o fereastra mare si luminoasa ce da spre vreun parc sau spre o strada aglomerata cu lume ( I love people). Sa salut si sa fiu salutata de colegi prietenosi si zambitori (the british kind of friendly courtesy) cu care, din cand in cand, sa ies la "team-lunch" si cu care sa fie o placere sa lucrezi, chiar si atunci cand orele de program sunt depasite...
Apoi sa particip la o sedinta, sa raspund la mailuri sau sa iau decizii, sa am o activitate mereu in miscare, atractiva si creativa...
Sa merg la o intalnire, sa programez un eveniment si sa-l organizez...
Sa ma opresc pentru pauza de pranz si sa ies la masa cu colegii sau cu o prietena sau cu el... Sa ma intorc la lucru plina de entuziasm si de elan...
Sa rezerv bilete de avion pentru o conferinta la care urmeaza sa particip, sa ma documentez si sa aprofundez...
Sa am zile pline de munca - facuta cu pasiune si dedicare, in care sa nu apuc sa ma
gandesc ce zi e, ce ora, cine sunt eu...si sa ma simt al naibii de fericita! Si sa am zile in care atmosfera molcoma sa domine totul...
Sa imi placa ceea ce fac si sa fiu mandra de jobul meu. Si el de mine!
Sa fie motivant si mereu in concordanta cu visele mele...
Sa plec dupa-masa de la birou senina si fericita, sa-mi las acolo gandurile, angoasele si nerezovatele...
Sa merg lin pe strazi, sa casc gura la vitrine sau sa merg la Supermarché. Sa alerg acasa sa pregatesc cina pentru noi sau pentru noi + friends or family... Sau pur si simplu sa merg acasa, de dragul locului si al omului ce si-a impregnat aerul cu parfumul lui Chanel Allure... Sa merg la cinema cu fetele sau la cina in oras... Sa merg...acasa. Libera si fericita... Sa citesc, sa gatesc, sa dorm, sa zac, sa tac... Sa fac curat, sa fac o vizita, sa scriu ceva, sa iau ceva...,sa duc ceva...
Sa o scot pe Martha la plimbare, sa alerg pe inserat si pe racoare... Sa merg la sala, sa fac masaj... Sa ma simt bine!
Sa dorm, apoi, si sa visez frumos. Si atunci cand ma dezvelesc in miez tarziu de noapte, sa simt un suflet aproape, sa ma inveleasca...
Si maine sa o iau de la capat, multumita si implinita! In pace....

Voi? Ziua voastra de munca ideala...?
Ascult. Mi-am mai pus o ceasca de ceai, deci am vreme :P

.....................................................

miercuri, 17 septembrie 2008

Je pense a toi...




" ...Belle,
C`est un mot qu`on dirait inventé pour elle
Quand elle danse et qu`elle met son corps à jour
Tel un oiseau qui étend ses ailes pour s`envoler
Alors je sens l`enfer s`ouvrir sous mes pieds... "


In linistea calma a noptii, o melodie atat de frumoasa...
Pentru suflet...
Noapte buna...

.........................................................

In cautarea blogului pierdut...

Nu cred ca trece zi in care sa nu ma gandesc la cat de frumos si de zglobiu (si de des!) scriam anul trecut pe my blog si cat de fad si de rar o comit acum... :P
E trist pentru mine, caci eu cunosc si motivele si cu toate ca nu sunt de acord cu ele, mi-e greu (inca!!!)sa le depasesc, sa le inlocuiesc(cu altele mai proaspete) sau se le transform in motivatie pt un scris vesel, ca altadata...
Am nevoie de o sclipire...
Nu o data ma decisesem sa mai scriu aici doar cand ma voi reindragosti... Pai,da! Atunci cand eram indragostita pana peste urechi si viata mi se parea un imens cadou oferit mie de God (da,da, la fel mi se pare si acum, doar ca ii lipsesc condimentele, le-am....uitat :P pe undeva!) scriam cu o usurinta bizara...
Si pentru acuratetea redarii, as preciza ca...indragostita inca mai sunt (persoanele care doresc sa ma ia de urechi, sa stea la coada! :)))) Deschid o lista imediat :)))) ), atat doar ca as prefera varianta Zuzu 2007, indragostita si iubita (smell the reciprocity....?) si eventual scuturata de praful melancolic ce s-a asternut pe capatana-mi in ultimile luni, plangacioase si suspinande, in ciuda vremii acceptabile de afara...
Vi se pare ca o dau cotita dupa visin? Si mie... Insa, e mai haios asa sa-mi recunosc slabiciunile decat sa o fac solemn, cam ca-ntr-o instanta.... "Domnule judecator, recunosc, sunt vinovata ca am iubit prea mult acea jumatate intalnita cu ajutorul soartei si pierduta prematur"(dar despre suflete pereche, intr-un post viitor).

Una peste alta, ma gadila totusi sa scriu, blogul asta caruia i-am taiat motul de curand e micul meu loc de joaca, nu vreau sa-l pierd...
Mi-ar placea, desigur, sa-l vad mai vizitat si mai comentat, sunt o people person si izolarea, chiar si pe blog, nu-mi surade...
Dar ce naiba sa viziteze si sa comenteze cineva daca eu imi ling ranile printre suspinuri si ma intreb chioras..."ce sa mai scriu aici?" ?!?!
La mine posturile cele mai simpatice, citite, comentate si iubite ( de miiiiiiiiiiiiiiine, nu am alte pretentii!!! :-) ) au iesit dintr-una, fara ciorne sau pregatiri...
Asta tot caut eu.... un fel de "in cautarea blogului - aproape - pierdut"...
Nu, nu am recompensa... alta decat delectarea posibililor cititori ai lui Zuzu's Land.
Zilele trecute il schimbasem in Zuzu, insa asa nimeni nu il gaseste pe google.... Asa ca am revenit la Zuzu's Land si incerc sa ma obisnuiesc in a-mi semna mazgaliturile blogaratice cu prenumele, nu cu Zuzu...desi si ala a avut farmecul lui... Am si acum persoane care imi spun Zuzu, pentru ca Zuzu m-au cunoscut si Zuzu am ramas, indiferent de cum semnez... hihihihiiiii

Am lungit-o iar cu vorba...
Ah, dar stai, blogul cu asta se ocupa, deci am voie, sunt in my playground... (ma simt usurata)
Pana o sa fiu din nou incantatissima de my small world down here, am sa aleg calea cea mai simpla a uitarii....jocul (postul de mai sus,cu A Perfect Day). Sa ma joc mi-a placut mereu... Desigur, odata cu timpul alegem diverse tipuri de joc, dar tot un joc este in fapt....
Si cititul... Am citi recent o comoara de carte, o splendoare inchisa intre 2 coperte despre care vreau sa povestesc si aici. Curand. Sa-mi reiau putin elanul.... :-)

Anna, Zuzu & co. :))))))))))

luni, 1 septembrie 2008

Recunosc... [despre fixuri]

Am fixuri!
Nu multe. Pe cuvant. Dar am. Si am decis sa recunosc.
Asadar, din lista mea spicuite:

- Ador sa fiu bronzata. Nu merg niciodata la solar, insa pe timpul verii e musai sa fiu bronzata. Suport mai bine ideea ca nu ajung la mare(desi de cand ma stiu eu, asta a fost PRIMUL an in care nu am ajuns -inca- la mare), decat ideea de a sta o vara intreaga alba ca branza.
Vorba vine, originile mele elene ma scutesc de calvarul unei pieli prea albe... :P

- Fara ceas, ziua mea e...in plop. Si plopul in aer. Si nu orice ceas, ci ceasul meu!!!!

- A big turn off (si de asemenea un fix) la un barbat e sa observ ca face greseli gramaticale... [ excludem greselile de tastare, vorbesc de ceva repetat cu onvingere]
Ma uit stramb, ridic o spranceana si... buh-bye, amigo! Mor la fazele astea!!!
Zic si eu de exemplarele care ar avea o mica sansa sa conteze in ochii mei, nu de rateurile masculine "da pa" strazi sau...."care este"!
Desigur, acelasi sentiment de "turn off" il am si in cazul femeilor analfabete, insa pentru ele ofer circumstante atenuante din simplul motiv ca nu am sa-mi petrec niciodata viata impartind-o cu vreo "gazela" si deci restul relatiilor nu sunt indispensabile...cu toate ca masor bine omul din prisma bagajului cultural si daca decid ca nu imi este absolut necesara compania unei persoane agramate, o ocolesc cu usurinta.
Ah, ce snoaba m-am facut hihihhihihi!!!!!

Sa revin la fixuri, altfel s-ar putea trage concluzia ca fixul meu principal e sa trantesc cate o sfanta cuvantare bazata pe paranteze interminabile in aproape fiecare post de pe blog! :-)))))))))))))

- Am, de exemplu, un fix ca tot ce scriu pentru blog, sa scriu in NotePad.
Nu cunosc explicatia, pur si simplu, e un fix de-al meu! Desi uneori as prefera un soft care sa-mi citeasca gandurile si sa le transpuna frumos intr-un notepad :-))))) ca sa nu mai fiu nevoita eu sa tastez...
Leneeeeeee!!! Oh, sfanta lene... Cateodata suntem cele mai bune prietene hahahaha!!!!

- Un alt fix, la restaurant (bar, terasa, whatever) de data asta.
Lasa-ma pe mine sa-mi torn in pahar ORICE am comandat si, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi mai servi cafeaua calda cu pai!!!! La fazele astea (atat de dese in Mioritica noastra europeana...) exista si reversul medaliei.
Am si eu un fix (care de fapt nici nu e fix, ci ceva destul de logic si normal, prin alte parti mai civilizate e chiar litera de lege!!!Legea barului...), nu mi-l respecti, nu exista bacsis.
Soooo simple!
Da, m-a facut a dracului, eiiiiiiii!!!!!
La fel si daca iti cer NOTA si mi-o aduci VERBAL.
Am eu vreo dovada ca tu nu iti insusesti toata cheltuiala mea? Nu am... deci, de asemenea, nu avem bacsis...
Eu cred (fixul meu) ca, in special in Ro, bacsisul trebuie sa-l meriti, nu ti se
cuvine... Punct. :-)

Mai am fixuri, toti avem (ale tale care sunt?), dar nu le insir pe toate aici...
V-am pupaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!!!
...............................................................

"Redactat cu intarziere" (hahahahahaha) a.k.a Later Edit:

- Mai am un fix. Cand ma spal pe dinti, e musai sa susure apa(sau sa curga de-a binelea!). Potrivit unui studiu al unor (probail) americani, cu fixul asta (lipsit de sens) nu fac altceva decat sa ingros lista risipitorilor de apa ai planetei(asa o cocluzie savanta necesita un studiu, ce sa zic...). Eeeeeeeeeeeh, ce sa fac si eu?! :D
Am incercat sa tin apa inchisa si ma simt teribil de aiurea, discomfort total...
Deh, obisnuinta, alt fix...
Paaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
...................................................

sâmbătă, 30 august 2008

Funny mosaic

Am tras cu ochiul la Stingo si mi-a placut ideea.
Asadar, mozaicul meu:





Tips:
- Type your answer to the questions into a flickr search
- Using only the first page, pick an image
- Copy and paste each of the urls in the Mosaic Maker

1. What is your first name?
2. What is your favorite food?
3. What high school did you go to?
4. What is your favorite color?
5. Who is your celebrity crush?
6. What is your favorite drink?
7. What is your dream vacation?
8. What is your favorite dessert?
9. What do you want to do when you grow up?
10. Who/ what do you love most in life?
11. Choose one word that describes you?
12. What is your Flickr name?


Enjoy!

...............................................................

joi, 28 august 2008

Nimicuri de vara - La Multi Ani, Zuzu!!!


Azi am pofta de scris (in mod sigur se intampla asta pentru ca in paralel -si probabil in principal - am si foarte mult de lucru si nu stiu cum sa ocolesc mai bine problema spinoasa; drept pt care momentan o ignor!)...
Imi amintesc azi ca a trecut mai bine de un an de cand am blog. Yeeee!!! Mda...
Ii planuiam o "taierea motului" festiva, o noua haina si poate o rebotezare (ar fi fost a treia dupa 'piticul roz' si actualul 'Zuzu's Land'), insa arsita verii, haosul actual din viata mea si amalgamul de stari contradictorii ce ma tot incearca, m-au tinut departe de orice idee creatoare.
Apoi m-am hotarat sa nu schimb nimic, sa ramana "Zuzu's Land" si zuzzzu.blogspot.com. Suna cam schoolish, poate, but who cares cum suna?! Right? Right... :-)

Si cand ma gandesc ca eu am folosit prima data numele de "zuzu" pentru a-mi crea un cont pe un forum in anul 2005..., mult inaintea aparitiei deja faimosului lapte Zuzu...
Am avut viziune, dom'le, ce mai... !!!! hahahahaha
Sunt mandra de coltul meu de "joaca" din blogosfera, sunt incantata ca nu e total uitat si unii chiar il mai citesc sporadic, sunt uimita sa constat ca din mai bine de 12 mii de bloguri romanesti, al meu e pe locul 3000 (si a fost si pe 1000 anul trecut - poate cand scriam mai mult si mai des...), ceea ce este CEVA, va rog frumos...
Deci, La Multi Ani Zuzu!!

........................................................

luni, 4 august 2008

Rugaciune vs Meditatie

Ce simpla si clara e acesta diferenta, v-ati gandit la asta pana acum?
Eu nu, nu atat de simplu...

Care este diferenta dintre rugaciune si meditatie?
In rugaciune ii vorbesti lui Dumnezeu, iar in meditatie il asculti...
Genial...de simplu!

...........................................................

miercuri, 30 iulie 2008

Care e cuvantul tau?

Chiar asa... care e? Te-ai gandit vreodata ca te-ar ar putea defini un singur cuvant?
In cartea lui Elizabeth Gilbert, "Eat, pray, love", descoperi ca, de exemplu, fiecare oras are cuvantul lui (Roma - SEX, New York - A REALIZA, Los Angeles - A REUSI, Stockholm - Conformism, etc), dar si oamenii pot fi definiti cu un singur cuvant...
Now... how about that?
Eu, una, nu ma gandisem la asta pana acum... cred ca din dorinta de a explica totul in 2-3 cuvinte, ca un text de prezentare, prin abundenta de informatii pretioase, mereu am exclus posibilitatea de a ma traduce printr-un singur cuvant...
Cand pui pe cineva sa spuna cine e, in short version, auzi mereu "ambitioasa, vesela, increzatoare" sau " sociabila, visatoare, incapatanata"...
Ideea de a te descrie cu un unic cuvant, fie el substantiv, adjectiv sau verb, imi pare, insa, teribil de atractiva!!!
Poate chiar ar trebui facut un demers spre modificarea tiparului cv-ului, prin introducerea rubricii "tu, intr-un singur cuvant". Atunci sa vezi analize psihologice si strategii de reclama...
Revenind...
Cum ar suna cuvantul meu? Dar al tau?
Vezi? Pana si asta suna bine ... Nu ce cuvant te defineste, ci care e cuvantul tau?
Acum cand te gandesti ca ai dreptul la un cuvant doar al tau..., ce ai alege?
Asta era si dilema scriitoarei in splendida ei carte (in romana: "Mananca, roaga-te, iubeste"). Mai simplu gasesti cuvantul orasului unde locuiesti (pt Brasov as alege "a respira"), pentru orice loc sau om, decat sa gasesti cu usurinta cuvantul tau...
M-am tot gandit, dar al meu care o fi? Mi-au trecut prin minte "a visa"...si e candidat la titlu, dar inca ma mai gandesc...Parca a visa e prea oniric, ca si cum afirm de buna voie ca plutesc cam des printre norii cummulus din straturile inalte ale cerului mintii mele... deci...nu stiu...
Dar daca a visa nu e, atunci care e?
Ah, poate e "a colora" sau "colorat"... Da,da, colorat imi place. Ma defineste binisor. Ador culorile, in tot si toate...
Offf, mai degraba as sti sa spun care nu sunt in mod cert, cuvintele mele...
Ar mai putea fi "conservatorism", insa nu l-as alege ca antet...
Cred ca momentan raman la "a colora"..
Ah, nu, nuuuuuu! Gata, stiu!
«A desena » este cuvantul meu! DA!!!!!
Desenez mereu... oameni, vise, rugaminti...
Un cuvant care include visele si culorile, asta da!
MI-AM GASIT CUVANTUL!!!!! Poate am sa ma razgandesc, nu stiu...
Nu cred ca ar trebui sa avem un singur cuvant toata viata, precum un oras...
Sau poate ar trebui sa avem un ragaz in care putem returna cuvantul spre a-l schimba cu unul mai potrivit noua...
Voi mai desena despre asta, anyway...
Tu ce cuvant esti? Care e cuvantul tau?


....................................................................

marți, 22 iulie 2008

[My] Balerina New Yorkina Trambulina

Nu-mi amintesc clar cum ne-am cunoscut si cum am intrat in vorba, insa deja au trecut cateva luni bune de cand senzatia mea este ca o stiu de o viata...
Si nu numai ca o stiu de un secol (desi suntem tinerele amandoua, e doar expresia ce poarta "greutate"), dar am impresia ca e bucatica rupta din mine sau eu din ea, das ist egal...
O bucatica de om, un suflet vioi si jucaus, mereu neobosit, cu mult timp liber(ador oamenii astia), o fashion icon, daca vrea, sau o Lolita diafana si aeriana cand e plictisita, o aparitie (asta e clar!) intotdeauna.
Calda, dar directa, visatoare, a zburat o data peste ocean in cautarea...fericirii si a visului american si a ramas acolo, facandu-le concurenta americanilor in spiritul patriotic (american, binenteles) si numind the Big Apple, cu inima impacata si cu
bucurie mare, "ACASA".
Pentru Romanica a pastrat strictul necesar de sentimente nobile, pentru cativa oameni dragi si cateva locuri cu o mai mare incarcatura emotionala, iar in rest e taioasa cand spune adevarul, de multe ori dureros, despre meleagurile natale, imbibate in
sentimente obosite si statute, stres, praf, zgomot, indiferenta civica si delasare...
Mereu cu un aer naiv pus pe tava interlocutorului, a vrut intr-o zi
sa fie in rand cu lumea si si-a facut blog.
Si ce Blog!!!!
Un frumos si nastrusnic (si natural, si dragut, si realist, si cu sare
si cu piper si cu dulcegarii si cu pacaleli si tot asa...) blog
fotografic unde, la fiecare post, ne incanta cu cate o poza,
intotdeauna cu o poveste in spate, unica si greu de uitat si cu un
text cum numai ea stie sa scrie asa.
Un amestec intre romana si americana, scrie cu dezinvltura si nu-i pasa daca le amesteca intr-un stil propriu, are propriul ei set de norme ce dau culoare scrierilor sale, un melange intre atitudini diferite, cand conservatoare, cand exhibitionista,cand jucausa, cand seriozissima, cum foarte bine se descrie si ea singura...; un "je ne sais qui" care te face sa o indragesti de cand patrunzi in
lumea imbulinata a blogului ei de Balerina Trambulina NewYorkina... :-))
O prietena care parca a aparut exact cand aveam mai mare nevoie de cineva cu care sa gandesc atat de ... "pe aceeasi lungime de unda" si care sa spuna inaintea mea exact ceea cevroiam eu sa spun...
Un om cu care, desi nu m-am intalnit inca pe viu, stiu sigur ca voi pastra o frumoasa prietenie care va trece testul timpului si cu care intr-o zi ma voi plimba razand si povestind fie pe Brooklyn Bridge, fie in Grand Place, fie in curtea copilariei ei sau in Brasov pe sub Tampa...
Nu iti poate fi indiferenta, nu o poti uita, are un "vino-ncoa" natural ca roua diminetii si pe deasupra, orice ai incerca, sfarsesti prin a o indragi!

.......................................................................

vineri, 20 iunie 2008

Dolce Far Niente

Azi sunt in forma excelenta.
Pentru stat degeaba.
Ei, nu stiti poate, insa si pentru stat degeaba trebuie o dispozitie aparte.
Iar azi o am din plin. Dispozitia...
De obicei nu-mi iese pentru ca sunt o gramada de lucruri care nu suporta amanare, cum ar fi jobul, sau altele...
Sau dau buzna mustrarile de constiinta si-mi strica tot cheful.
Si azi au incercat, dar le-am trantit usa-n nas inainte sa-mi sara in cap.
Pe modelul "nu se vede, nu exista!".
Strasnica filozofie de viata, credeti-ma. :-)
Te scuteste de multe batai inutile de cap.

Asadar azi e o zi de dolce far niente dementiala si absoluta.
De dimineata de la 7 cand am facut ochisori, pana acum, am facut deja o multime de nimicuri captivante si energizante sau macar de suflet...
Mai precis, o zi de dolce far niente in reteta proprie inseamna o cafea aburinda si delicioasa. Dulce si scaldata in lapte...

Inseamna o revista Elle - Decoration - Greece rasfoita si patrunsa din scoarta ins coarta cu care mi-am delectat ochii, visele si imaginatia.
cateva motive "vizuale" puteti observa ...printre randuri ... - (Ah, iar diferenta dintre Elle-Ro si Elle-Gr este de vreo... 3,5 cm grosime. Ooooh, ba da! Marimea (uneori) conteaza, iar noi, femeile, suntem extrem de sensibile la astfel de detalii esentiale.... Hahahahahahaha :-)))))))) )

Aceste imagini sunt motorul viselor lucide, sunt incarcate de romantism, pasiune, erotism, promisiuni... si fluturi multicolori...

Pentru ca atunci cand stau, de fapt visez indelung,
calatoresc cu mintea si sufletul, analizez,
iau decizii, fac planuri, meditez...
Mai inseamna rasfat pur. Cosmetica, masaj, lectura, minte (e)libera(ta), dans, muzica, voie buna.
Daaaaa, am dansat si am cantat azi. Ei, eu singura, dis de dimineata.
Asta!
Atat de revigorant este dansul incat explicatia nu se regaseste in cuvinte, ci se traieste.
A mai insemnat TVR Cultural si emisiunea despre Casa Regala a Romaniei de care sunt foarte mandra. Emotionant si de mare clasa...

Ohhhh, cum era sa uit?! A mai insemnat(trecuta fiind aceasta actiune la "optionalele" unei zile de dolce far ninente) dadaceala bebelusului prietenei mele care e in prag de licenta.
Atributie temporara, evident. Azi m-am hotarat sa invat si eu macar un cantec cap coada (asta-mi place mult, "A la Claire Fontaine" ) sa i-l pot canta daca tot incerc sa-l adorm, caci data trecuta bajbaiam si mojmondeam versurile tuturor cantecelelor cunoscute pana la epuizarea variantelor si tot nu intruneam macar 1 minut de cantat :-))))).
La un moment dat chiar bebica se apucase sa gangureasca melodios parca spunandu-mi "lasa, tuh, ca-mi cant singur pana adorm..." :-)))))))))))))!
Deci da. Am luat masuri. Clar!
Mi-e draga mogaldeata, dar CE BINE ca nu e al meu... Motivele si explicatia, aici.

In final, dar nu in ultimul rand, ziua mea de dolce far niente a mai insemnat... iubire. Cu... inghetata. De ciocolata. Sorbita, jucausa, gustata, savurata... O ametire a simturilor, ... soapte (de amor si dor), culori si alintari suave, emotii turnate in formele calde ale sufletului indragostit, miere topita...

.........................................................................

vineri, 13 iunie 2008

Vineri 13 - o zi de sarbatoare!














Ha!
Nu, nu zic de meciul de asta seara...
Or fi facut ei un mare egal, insa asta nu e motiv de sarbatoare...
Nu pentru mine.
Este, insa, graficul de mai sus motiv suficient. Caci asa trafic nu a mai avut zuzzzu.blogspot.com niciodata...
Ba parca imi vine sa cred ca e un cadou pentru [aproape] un an de blogareala...
Hahahahahaha...
Bun asa.

Sigur, acum se cade sa multumesc si creaturii care, in dorinta cretina de a-mi face reclama negativa, nu a reusit decat sa-mi ingrase traficul pe micul meu blog roz.
Multumesc draga "yves", mi-ai facut un mare bine pe care nici nu-l banuiai in prostia ta...
Indraznesc sa spun prostie caci numai asa o persoana se leaga la cap cand nu o doare si, in dorinta de a fi eroicul lup moralist, fara a avea o minima disputa directa cu mine, da cu bata intr-o balta din care, in loc sa iasa broaste raioase, ies stropi curati...de apa limpede...

P.S.
- azi ma mai declar multumita si pentru faptul ce ceea ce scriu eu plictiseste gloata de oi sau le amuza peste limita decenta de amuzament, dand in pseudo ironie superioara...
Well, da... E un imens compliment, e o bucurie, e un motiv in plus sa nu renunt si e inca un motiv sa fiu recunoscatoare celor care m-au incurajat sa scriu, sa-mi las imaginatia sa zburde si sa fiu creativa si roz...
Oana e cea care a pornit tot acest motoras care m-a ajutat enorm mai ales in viata reala, pe langa experienta scrisului de placere...
Eu un om foarte drag mie caruia ii datorez enorm de multe, mai ales pentru ca l-am cunoscut in momentul potrivit...
Pam-pam! Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...
Oooooh,da! :-)))

Later Edit: si inca un motiv de bucurie, aici.


......................................................................

joi, 29 mai 2008

Cum adica?! [Halucinant]

Nu pricep...
Spotul "Alege-ti stapanii cu grija", geniala [dar sinistra, prin acuratetea viziunii] creatie a deprtamentului de Marketing de la Antena3, a fost interzis prin giumbuslucuri ai celor care au legea in mana si dau cu ea de pereti, desi era un spot social, liber in spirit si nepartinitor si ne indruma la constientizarea responsabilitatii momentului cand aplicam stampila si automat increderea unui candidat, dar astazi cineva are dreptul, sub plapuma generic intitulata "apel prezidential", ca si cum turma are nevoie, intr-o tara libera, sa nu uite cumva drumul pe care lupul ar dori ca ea(turma) sa se indrepte, asadar o voce are indrazneala sa ne trimita la vot si NU este nici o problema a CNA-ului acolo...
Eu nu inteleg asta...

Adica un filmulet cu o voce neutra te face atent sa fii responsabil(atentie! responsabil! indiferent daca asta presupune sa votezi cu x, y sau z si indiferent daca asta inseamna sa nu votezi deloc...) si este sugrumat, iar o voce (al carei subiectivism cu greu se mai poate ascunde) trece libera spre popor...impingand gloata sa stampileze.

Nu numai ca nu ingurgitez asemenea initiative, dar mi se mai face si sila... In special de CNA.

Pe final, zic doar atat: [atunci cand doresti sa alegi], alege-ti stapanii cu grija, caci fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, iar noi ar trebui la un moment dat(si ceva mai lucid decat un pahar cu lapte) sa dovedim ca meritam mai mult...


P.S. - NU ma duc la vot, daca interesa pe cineva.
Eram hotarata sa nu mai irosesc timp si cerneala pe demagogii care acum imbraca de zor straie imparatesti si vin sa vinda gogosi, ca niste clovni penibili, unor oameni sleiti de orice posibila incredere in ipoteza ca mai exista pe fata pamantului oameni carora se le pese si de altceva decat de interesele lor [babane, murdare] proprii...
Insa acum, o data in plus, sunt si mai hotarata sa nu ma duc, pentru ca am pretentia ca intr-o lume libera si [cel putin ideologic] neingradita in tzarcuri de oi, am dreptul sa aleg EU ce fac cu votul meu si nimeni altcineva, sub niciun pretext si sub nici un scop nobil frumos mazgalit la exterior!!!

luni, 26 mai 2008

Vinovata... de iubire

De mica amiubit parfumurile, le-am studiat si analizat, de mica mi-a placut sa le descompun in imagini, in vise si amintiri...
Pastrez si acum pe raft o sticluta de Venezia pe care cand o deschid, chiar si dupa atatia ani, ma transpun pe loc in anii de liceu, ma invaluie aroma lui unica de mar si scortisoara, fina si misterioasa, ca si cum cu o singura clipire si eliberare a miresmei din sticluta, as avea din nou 15 ani, as fi imbracata in fustita mov si-n balerini si as fredona refrene demult apuse...
Fiecare din parfumurile ce m-au fascinat si mi-au ramas in suflet, pastreaza laolalta cu notele delicate si franturi din viata-mi.
Ultravioletul, desi nu l-am folosit vreodata, mi-a parut mereu ca miroase a creion proaspat ascutit, a mina si a lemn scrijelit de lama ascutitoarei...
La fel cum Truth ma face sa-mi imaginez o iarba uda proaspat taiata, frunze rupte, verdeata...
Puzzle a fost chintesenta adolescentei mele, un parfumel discret si jucaus, tinerel si hai hui, visator si optimist.
One ramane si azi eticheta zilelor aglomerate, improspatate de nota lui fresh si tonica.
L'air du Temps e pentru mine...mama. Esarfele ei ce poarta frumoasa si distinsa adiere, imbratisarea ei...
Lolita e sufleul meu, e un parfum creat pentru mine, e saculetul meu cu vise topite intr-o sticluta de printesa, e firav si delicat, pregnant, sexy..., este dovada clara si de necontestat ca a existat, ca s-a intamplat, ca tot ce am simtit a fost adevarat si-mi apartine mie, pe veci.
Sunt eu, e el, o contopire angelica perfecta, un vis, o soapta, o iubire pe viata...

Acum 3 zile, pulverizam discret pe gat si la incheieturi picaturi de NOA, pielea absorbind cu incantare parfumul fin, seren, feminin si distins emanat de sticluta ca o perla, cand cineva mi-a zis ca parfumul meu miroase straniu. Ca ei ii pare un parfum purtat de o femeie misterioasa, ce ascunde ceva. Ca este un parfum vinovat...
Vinovat?!?!
Atunci imaginatia mea a fost trezita, am lasat sticluta jos si m-am gandit, m-am uitat lung, l-am mai mirosit o data, apoi am zambit si i-am zis increzatoare si fericita: "Da, e un parfum vinovat, intr-adevar. Vinovat de iubire."

..........................................................................

sâmbătă, 24 mai 2008

Eurovision si planeta defecta

Poate nu stiti, dar pe perioada Eurovisionului planetele se aseaza cu fundul la noi. La Romania zic... Caci cu fata se holbau de zor la Rusia. Sau la Serbia sau la Grecia sau te miri unde altundeva... Numai la noi nu. La noi se stinge lumina norocului cand vine vorba de traditionalul concurs al batranului continent.
Pun pariu ca multi compatrioti de-ai nostri bodogane acum modalitatea de vot, alegerile facute si melodiile totalmente neinspirate, cu exceptia minunatei melodii a tarii noastre, pe nedrept lasata codasa pe locul 20, in mizeria clasamentului...
Binenteles, ori nimeni ori putin sunt aceia care mai au un dram de realism si isi dau seama ca Romania face an dupa an cele mai nefaste alegeri in materie de gangureli artistice la maretele noastre balacareli cu iz de selectie pt eurovision.Se stie cum se voteaza la Eurovision in ultimii ani si cine cu cine tine, insa asta tot nu justifica imposibilitatea Romaniei sa se ridice macar o data deasupra tuturor...Pentru ca pe de o parte spiritul national altruist lipseste cu desavarsire, iar pe de alta parte si noi cocotzam in copncurs toate balariile...
Dormi dupa cum iti asterni, primesti ceea ce meriti, iar de unde e, nici Dumnezeu nu cere...Sunt doar 3 zicale care insumeaza perfect esecurile repetate ale tarii noastre la Eurovision.
Singura care a plutit o vreme pe pernuta semisuccesului a fost Tornero, atat de hulita aici de marea masa, ca doar deh, patrioti suntem doar noaptea in somn si in rest mizam pe spiritul nostru zeflemitor si distrugator cu care ne tot trambitam sprijinirea numelor romanesti prin lume(vezi, pentru a intari exemplul, reactiile halucinant de idioate si invidioase la adresa lui Mungiu, DUPA ce a castigat babanul premiu Palm d'Or).
Acum ca am depistat sursa ghinioanelor si nedreptatilor indreptate inspre Romanica, dupa ce am injurat planetele ca nu ni s-au asezat favorabil si dupa ce am pufnit mocnit la adresa lui Plusenko ca numai Eurovision nu castigase si-i lipsea din palmares, am si cateva solutii pentru o mai buna gestionare a problemei...pe viitor.
Cred ca ar trebui facuta o campanie serioasa ca romanii ce vor sa migreze, sa-s aleaga ca destinatie orice altceva decat Spania si Italia, nu de alta, dar acolo si asa e aglomerat iar astfel s-ar popula si alte tari de compatrioti care ar putea vota victorios si plini de speranta melodiile viitoare ale Romaniei la Eurovision, indiferent ce dezastruoase vor fi alegerile selectiei nationale.
Mai propun sa o rugam pe Nadia Comaneci, pe Ilie Nastase sau pe Hagi, sa se implice si ei, dupa modelul Plusenko - Marton, in speranta ca asa, Romania va reusi sa adune niste voturi decente...
Putem, de asemenea, sa ne strofocam atunci cand plecam in vacante la Balcic, Paralia Katerini sau Balaton sa ne procuram cartele de mobil locale pe care sa le putem folosi ulterior la votul pt Eurovision, astfel sa reusim sa scoatem totusi Romania din fundul clasamentului votand de pe numere straine chiar din fotoliul nostru de acasa...
Si in final, daca tot nu vedem roade, am putea apela la mai marii Bisericii sa faca niste slujbe speciale pentru dezlegarea voturilor tarilor ce ne inconjoara in favoarea noastra...
Pentru ca, repet daca nu s-a inteles, speranta ca vom reusi pe viitor sa facem din timp alegeri intelepte si sa trimitem acolo melodii si interpreti cu reale sanse de succes a murit cu totul...
Penibil. A nu stiu cata oara...

Later Edit: eu nu discut si nu contest calitatea vocilor lui Nico si Vlad, frumusetea melodiei sau interpretarea...
Insa!!!
Contest imbecilitatea cu care, cu ochii sufocati de ochelari de cal turbat, alegem an de an numai melodii care NU au sansa atunci cand sunt asezate in competitie cu celelalte melodii ale Europei..., iar pe cele care au o reala sansa le dam, cu grija si rapiditate, la fund astupandu=le cu te miri ce reguli tipate sau cu ce criterii infipte-n ochi...


..............................................................