- 19 -

19 ...
19 luni, un singur suflet...
19 luni, acelasi gand...
19 luni, aceeasi emotie...
19 luni, aceeasi simtire...
19 luni, un ocean de vise...
19 luni, si tot atatea lacrimi...
19 luni ........................
...mereu la mine in minte, de 19 luni
...mereu unica alegere, de 19 luni
...mereu increzatoare, de 19 luni
...in jurul meu semne, de 19 luni
...mereu coincidente neintamplatoare, de 19 luni
...aceeasi incredere, de 19 luni
de 19 luni .....................
....pentru o viata.

................................................................

Mda...

Si iar e 1 noaptea si eu nu dorm...
Pai habar nu am de ce...
Poate stie Lady B. desi cred ca le sforaie deja...
O banana care se respecta acum isi face somnul de frumusete...
Nu ca mine...
Mda, revenind. Ah, stai, eu nu sunt banana. Bun, uitasem...
Deci nu dorm si una peste alta, mai si dau cu subsemnata aici, din plictiseala...
Cica azi ma culcam la 10...Ca si ieri de altfel... cand tot la 2 am adormit. Sa nu repet intr-una "culcat" ca apoi tre sa ma explic cum ca ma refeream strict la pun capul pe perna si dorm, fara alte conotatii...
Mai apoi ma mir de ce casc intr-o veselie dimineata...
Ieri cascam efectiv fara sa-mi dau seama, fapt care l-a intepat pe domnul cu bagheta, ce sa spun, maestrul se simtea ignorat...pfff, chestia asta atragandu-mi comentarii absolut halucinante...cum ca nici nu am venit bine si deja m-am plictisit...
Ce oameni... in fine.
Ziceam ca dimineata mi-e somn de numa...
Logic. Daca noaptea bantui... Si acum mi s-a facut si dor de duca, aka mi-am luat cortul si am plecat in deplasare pe la blogurile vecine unde m-au pocnit idei filozoafe care ma trageau de maneca sa le notez si pe ele acolo...Si le-am notat, ce sa fac...m-au somat. Toata lumea stie numa sa ceara, asa ceva, cat interes, dom'le... :-))))
Ah, si azi la pranz am vrut sa dorm, ca aveam vreo 4 ore libere si deci permitea programul.
Ti-ai gasit... Cum am atipit, a si inceput dracia sa sune...
Tot eu sunt de vina. Daca opresc mobilul, nu vad de ce nu as aplica aceeasi moneda si la ala fix.... Ala care de fapt sunt 2, da'n fine, important era ca sunau amandoua...pe rand. Cel mai tare m-a isterizat bunica mea atomica. Ea vroia musai sa vina la mine desi eu i-am zis ca plec(si ca dormeeeeeeam cand suna ea ca disperata. Dormeam am zis? Pardon. Am vrut sa dorm, ca nu am reusit decat sa ma amagesc si mai rau). Cum adica plec? da' unde ma duc?? Am treaba, zic. 'Geaba. Ce e aia treaba? De data viitoare ii zic ca merg la servici, asa sigur ii pica fisa, numai ca deocamdata nici eu nu-s prea familiarizata cu "scuza" asta... Desi ii resimt din plin efectele, inca nu am zis merg la servici... I-am gasit tot felul de alte denumiri, mai ... prietenesti. Poate asa imi induc eu o dispozitie mai buna, habar nu am.... ca servici mie imi suna a corvoada, corvoada cu care nu sunt de acord sa existe in viata mea. Nu. Sa stea la usa, e treaba ei...
Da.....
Ghici ce? Bunica atomica a venit pana la urma. Nu pot sa ma supar rau pe ea, doar ii seman si stiu cum sunt cand am ceva in cap... Poa' sa cada luna, eu tot am sa fac cum cred. Deci doamna a venit. M-a zapacit si a plecat. Scurt. Si tot nu intelegea unde ma grabesc eu sa plec...
Eh, detalii...
Tot nu mi-e somn. Sau poate imi e, dar probabil e mai dificil sa adormi stand pe scaun, nu? Vreau sa zic daca conditiile nu sunt chiar vitrege si oboseala nu e chiar acuta. Poate daca incerc sa ma intind in pat, cine stie, poate chiar as dormi... Nu am rabdare sa dorm. Fixatie pe care am mai avut-o fix anul trecut pe vremea asta. Ce e asta, ritual de vara? Eu mi-as dori sa pot dormi 30 min pe noapte, sa simt ca am dormit 12 ore si sa si savurez minutele ca si cum ar fi ore intregi de tolaneala odihnitoare si in rest sa fiu fresh si in 2 gladiole. Sigur se poate, dar inca nu am descoperit eu cum si sincer, uneori e asa bine sa dormi 12 ore chiar daca simti ca ai dormit numai 30 de minute...
Mda...
Ma uit la Matrix. A treia oara. Am sa adorm sigur.
Sunt filme pe care le vad o data, ma bucura, si e suficient. Si sunt filme pe care vreau sa le aprofundez... Si atunci le vizionez repetitiv- obsesiv....
Totusi este un singur film pe care, prin diferite imprejurari, l-am vizionat de mai mult de 40 de ori!
Boooooo! V-am socat? Ei, va trece...
Nu e lung si e mai mult documentar sau in sfarsit, artistic nu e. Ei, si am sa-l mai vad. De el nu am sa ma plictisesc niciodata. Cel mai des l-am vazut pe mp4 player, in masina, in autocar, in aeroport...la plaja sau in varf de munte...
Pentru ca deja m-am intins indecent de mult la o discutie despre nimic, ma retrag in glorie(ca nu am adormit inca scriind ;-))) ) si merg sa fac "lulu"...aka nani...aka sa visez.
Adica ce stiu eu mai bine :-).
Noapte buna.

Despre nimic...

Despre ce scrii cand nu ai despre ce scrie, dar te gadila sa scrii totusi?
Despre... nimic, exact! :-))

Adica:

- despre Ucenicul - Am vazut si eu o serie intreaga din reality-ul lui Donald si mi-a placut foarte mult. M-am bucurat ca a castigat Stephanie, James imi era antipatic de la inceput. Anyway, daca e 100% real (deci nu ca la noi, surogaturile noastre de "reality-about-nothing-show"prost facute), poti studia tipologii umane si mie imi place asta la nebunieeee!

- despre ingerii....de langa noi. Adica despre oamenii pe care intamplator (dar de fapt deloc intamplator) ii intalnim (sau ii atragem) in viata noastra si care te insufletesc cu ganduri si sentimente calde, care iti stau alaturi (sufleteste vorbind) ca un inger pazitor, care cu un bob de cuvinte ne imbogatesc sufletul cu nebanuite recolte de energie pozitiva, sentimente frumoase, incredere si optimism incurabil. Ai intalnit vreodata un om sub mai susa(sincer nu cred ca exista cuvantul asta, deci bravo mie ca am mai creat unul, am sa-mi aduc aportul la imbogatirea vocabularului limbii romane.... Oh, yeah! :-))) ) asternuta descriere? Daca da, pretuieste-l ca si cum ar fi o nestemata. Daca nu, cauta-l cu inflacarare. Cand ai sa-l intalnesti, o sa intelegi de ce.
Aparent neinsemnati, ingerii de langa noi sunt oameni fara de care viata noastra ar fi mai fada, mai lipsita de stralucirea viselor implinite si a gandurilor cu grija plasmuite catre univers...

- despre sarbatorile orasului in care inca traiesc...
Fara falsa superioritate, insa sunt anoste, in fiecare an la fel, ca un disc repetat la diferite sarbatori... Pana si entuziasmul oamenilor (altfel doritori de sarbatori orasenesti, animate si bine organizate) e plictisitor si putin enervant. Mereu se multumesc cu putinul neschimbat si de aceeasi indoielnica pseudo-calitate; mereu aceleasi cai de batatorit, mereu aceleasi gafe imposibile, mereu aceeasi "peticire" a planurilor initale; mereu totul are acelasi previzibil scenariu. pana si ploaia e trecuta in program, negresit... Trist...

- despre reclame idioate - Orbit: "ai o senzatie neplacuta in gura?"
What?!?! Haidi, bre, nu se gasea o exprimare mai COMERCIALA decat asta? Ei, hai.... Jenanto-romaneasca....reclama. Serios.

- despre lehamitea totala provocata de meciurile de fotbal. si aici am de zis doar atat: NO F...... COMMENT.

- despre sarbatori, familie si oua rosii.
Daca as intocmi un top al vacantelor de Pasti de pana acum, ei bine, asta ar castiga locul intai. Atata armonie in juru-mi, atata bunadispozitie in familia intreaga, atata relaxare si savoare....de mult nu au fost simtite, toate impreuna, intr-o hora perfecta a rasfatului domestic,minunata hrana pentru suflet...

- despre program de om mare, despre prieteni, despre despletirea cositei impletite acum 17 ani in fire de sine statatoare ce-o pornesc fiecare pe cate o carare...de multe ori paralela cu celalalta...
Traiesc pentru prima data in 17 ani senzatia despartirii partiale de prieteni(si colegi) ce mi-au fost parteneri la drum indiferent ce trebuia sa fac inca din clasa I.... Acum fiecare isi deseneaza propriul lui viitor si uneori culorile se separa, trimitandu-ne pe fiecare in directii daca nu opuse, macar imposibil de coordonat impreuna...
Pentru o "familista" convinsa a relatiilor de prietenie, asta este un aspect dureros, insa am decis sa raman optimista, sa raman increzatoare in forta ascunsa a unei prietenii ce odata legate, nu se va mai destrama in veci si sa traiesc cu bucurie si aceasta etapa a descoperirii vietii de "om mare" cu toate avantajele ei. Dezavantaje? Nu exista! Exista numai partile frumoase, daca stii cum sa joci cartile. Pe cuvant!

- despre rasturnatul muntilor dupa ora 1 noaptea. Adica ce fac eu acum... Scriu despre nimic, dar uit sa ma opresc, fac ordine si planuri si socoteli, palavragesc, ma uit la film, scriu bilete importante si cos vise neobosite desi e trecut bine de miezul noptii si in mai putin de 7 ore viata mea de luni dimineata imi va bate in geam sa ma trezesc si sa ma arat odihnita si plina de prospetime pentru a intampina o noua saptamana de munca, o noua zi de luni si o noua luna, mai, o luna a frumoaselor schimbari in bine ce vor sa vina negresit..., o luna a primaverii mult dorite, o luna de frumoase amintiri. Ce vor sa vina...in curand.

- despre... nimic. Si despre... TOT.
Sa aveti o luna frumoasa ca o zi de primavara autentica si savuroasa!

...................................................................

Ca mierea pentru suflet...

Mi s-a tot intamplat in ultima vreme ca de sarbatori, sa ma simt singura, putin descurajata si semi apatica, desi cu o masca vesela bine proptita pe fata uneori prea obosita de rugaminti, lacrimi sau vise ciopartite...
Ei, acum simt ca ceva e diferit si pentru prima data e altfel..., sunt incantata si senina sa descopar ca de pe dinauntru pana pe fata-mi ce o vede toata lumea, simt o liniste si o pace launtrica ce ma cuprinde cu bratele ei si-mi tine de cald...
Este o relaxare pe care o simt prima data fara un motiv concret si material si care ma face sa radiez de seninatate...
Nu stiu daca nu mai sunt ganduri care ar putea sa ma agite si care imi furau toata enegia pana acum, nu stiu daca mi-am reglat conturile cu visele inca neimplinite...si nu, nu cred sa fie asta, caci sunt lucruri pentru care am decis mai delmult ca voi merge pana in panzele albe, cu staruinta, incredere, speranta presarata inaintea-mi si cu sufletul linistit...ca si cum deja sunt implinite si este doar o chestiune de timp pana mireasma visului copt si aburind va ajunge la simturile mele...
Spuneam..., nu cred ca starea asta e de la vreo rezolvare miraculoasa a apasarilor trecute, insa sunt bucuroasa sa observ ca nici macar ele nu ma mai ating... Ca un glob de cristal ce ma protejeaza de sagetile venite pe nepregatite... E atat de bine... E ca si cum iarna, cand afara e frig de crapa pietrele si viscol napraznic, tu stai in fata semineului cu o cana de ceai aromat aproape, cu un sal calduros pe umeri si cu mainile cuibarite in imbratisarea lui....Si ai putea ramane asa mereu...
Maine e Pastele... Nu e sarbatoarea mea preferata, e a doua, dupa Craciun... Insa imi place mult, mai ales cand afara e primavara, in casa miroase frumos si lumea e in armonie, cand prietenii iti sunt alaturi la masa si cand linistea interioara te invaluie in moale casmir al sentimentelor frumoase, de iubire, multumire si incantare...
Ma mai intreb in soapta, in treacat... oare nu imi mai e dor? S-a schimbat ceva? Nu, nu cred. Sunt sigura ca nu...
Mi-e la fel de dor, dar nu mai simt atat de patrunzator sentimentul de dor dureros si intristator... Nu stiu de ce... Ma simt bine, fericita, impacata, si da, mi-e si dor, insa... am invatat sa traiesc cu asta. Si se poate... Nu cred in pansarile miraculoase ale timpului, cred mai degraba in acea detasare care te face sa te simti ca si cum tot ce ti-ai dori ar fi deja implinit...
E un sentiment incredibil de relaxant, e ca o miere pentru suflet...
Maine e Pastele, afara e senin, caldut si frumos, privighetoarea canta la un pas de fereastra mea, din casa se simte iubirea familiei si savoarea Sarbatorii Pascale, muzica imi canta in surdina dulci acorduri primavaratice, iar eu zambesc cu toata fiinta mea...
Paste Fericit!

.............................................................

Nu-mi place....

Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul asta de "nu-mi place"...
Nu-mi place ca nu primesc commenturi si nu-mi place ca nu-mi place chestia asta...
Nu-mi place de mine in perioada asta...
Nu am vlaga, nu straluceste nimic in jurul meu pe o raza de 10 metri. Deci nici eu... Asta nu-mi place....
Vreau o scanteie, vreau o raza de speranta care sa traga dupa ea caravana primaverii de afara pana in adancul sufletului meu...
Vreau sa radiez, sa ma simt inspirata...
Nu-mi place vremea de acum si nu-mi place ca sunt racita si nu-mi place cand sunt racita....
Si nu-mi place ca tusesc... ...si mie nu-mi plac magarii(subtil, subtil....)
Nu-mi place ca ma gandesc acum la ce nu-mi place cand m-as putea gandi doar la ce-mi place...
Si cu ceea ce nu-mi place ce fac?
Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul de "nu-mi place"...
Imi place, in schimb, sa ma repet...de dragul leitmotivului "nu-mi place". Care, de fapt, nici nu-mi place...

.............................................................

Marie Claire, comme un éclair!

Zuzu saluta cu mult respect si interes aparitia primului numar Marie Claire, editia romaneasca.
Sunt increzatoare in doamna redactor sef Mara Stroe ca va incerca (si reusi, sa speram) sa aduca, prin intermediul paginilor revistei, o schimbare in bine in lumea glossy autohtona.
Ii dorim succes(revistei, in general), sa creasca si sa ajunga si la noi in scurta vreme la numarul de pagini, calitatea continutului si succesul suratelor ei mai batrane de pe continentele lumii.

..........................................................

Stres + dragoste = reteta de succes!

Mi-am dat seama azi ca, desi nu as fi zis niciodata ca se poate asa ceva, ba dimpotriva, in cazu meu stresul si indragosteala sunt o reteta de succes in desfasurarea animata&armonioasa a vietii...
Cu o conditie: sa nu fiu stresata din dragoste si nici indragostita exclusiv de serviciu! :-)
Mereu am urat stresul, si-l urasc si acum, ma feresc de el in formele lui violente si asupritoare, insa am constatat ca atunci cand pe un domeniu sunt stresata crunt, in toate celelalte arii de interes sau activitate sunt extrem de creativa si relaxata...
Ceea ce in repaos stresational total :-))) nu se intampla... Sa fiu creativa, zic si sa-mi infloreasca imaginatia in toata splendoarea ei....
Which is weird, I must admit...
La fel si cand sunt indragostita( pe undeva mai firesc decat cand sunt stresata), devin foarte creativa, plutinda-visatoare, relaxata...

Formula cu adevarat de succes se naste, insa, in momentul alipirii celor 2 stari opuse. Consumul nervos ma epuizeaza, indragosteala ma incarca cu energie noua si pura scursa in stres; stresul stirbeste libertatea gandurilor razlete, canalizand totul in favoarea-i, iar indragosteala e dulcea eliberare "pe cautiune" din tumultul nervos interior, ceea ce o face mai valoroasa si mai pretuita.

In final nu stiu cat pot spune ca iubesc o doza minima de stres infiltrata in viata mea sau iubesc starea mea din amestecul de stres si indragosteala ce-mi deschide cai noi si nebanuite in ceea ce priveste descatusarea imaginatiei si a spiritului creativ, dar si in ceea ce priveste o anumita stare speciala - fantastica - pe care o am atunci, ceva putin dulce, putin piperat, acrisor si amarui in acelasi timp, o stare tonica si plina de emotie, de iubire de viata ce zbarnaie sub masca stresului macinator...

..............................................................