Growing older is no excuse for growing up

.............................................................

A well done - so sensual - electric commercial

Later Edit

M-am gandit sa bag si eu un "adaugat cu intarziere" din asta :D, am furat ideea de la Ina :P (hello, Ina, my darling!)
Asa...
Reclama asta e atat de scurta ca pana te dumiresti, e gata...
Dar
Eu am vizionat-o de vreo 100 de ori, cel putin.
Nu ma intrebati de ce, numai eu stiu de ce...
Cert e ca are ceva senzual in ea, muzica e electrizanta, e o impletire foarte reusita, in opinia mea, cu un mare "vino-ncoa".
In alta ordine de idei, ador parfumurile. Poate de aia am si vazut in spotul asta mai mult decat o reclama...
Aproape am simtit discret notele parfumului...
Un parfum bun, un parfum potrivit pe omul potrivit te invaluie, te transpune intr-o alta lume, iti intra adanc in nari si-n piele si, pe cuvant spun, nu mai iese ani buni...
Pentru mine, parfumurile nu sunt doar accesorii olfactive de zi cu zi. Pentru mine, parfumurile sunt povesti, spun povesti, descriu stari, astern cuvinte nevazute, imbraca si dezbraca ganduri, vise, sentimente.
Un parfum bun are ca cea mai inalta calitate si particularitate aceea de a fi unic. Nu miroase la fel pe 2 persoane diferite.
Asadar epiderma noastra preia informatia, provocarea notelor dominante ale parfumului si le alchimizeaza in eprubeta proprie, generand uneori etichete unicat...
Ieri mi-a zis o prietena ca-i place unul din parfumurile mele foarte mult (NOA, Cacharel), dar asa cum miroase pe mine, nu pe pielea ei... Glumea spunandu-mi ca atunci cand alergam pe stadion, alerga in urma mea adulmecand voalul invizibil lasat de vaporii parfumului diafan.
De aceea nici nu-mi place sa jonglez cu parfumurile prea des. Am 2-3 parfumuri, ma definesc, mi se potrivesc, imi "vin" atat de bine, incat nu vreau sa le inlocuiesc, obisnuindu-ma si obsinuindu-i si pe altii cu ele.
Noa, Lolita, CK si J'adore fac parte cumva din ADN-ul meu.
Imi plac si altele, unele noi, A Scent by Issey Miyake, Miracle So Magic - Lancome, altele vechi si disparute - ii construiesc statuie celui care mi le gaseste sau imi indica locul de unde la pot procura pe urmatoarele 2, asadar parfumuri vechi precum Yohji Yamamoto Perfume by Yohji Yamamoto si Venezia - Laura Biagiotti, ambele avand o puternica nota orientala, lemn de santal, scortisoara, fructe verzi, note de vanilie... O nebunie, aproape insuportabil de senzuale, de romantice, de inocente, de delicate si rafinate, parca le simt si acum, cu maxima acuratete, de parca as sta cu sticluta fix sub nas...
Venezia este descris splendid AICI.

Cu toate astea, sunt fidela catorva parfumuri si nu fac experimente sezoniere in functie de ce mai apare nou si e musai considerat wow si pe trend...
Un parfum trebuie tratat cu respect, trebuie adecvat purtat, trebuie alintat, cu un parfum ai mereu o relatie speciala, o intelegere tacita, secreta, misterioasa...
........................................................

Make cookies, not war !

"Alege viata!"
Asta as fi ales eu, daca eram in postura de a alege, drept slogan pentru campania anti drog de AICI.

Am primit azi un comentariu anonim care facea reclama acestei campanii.
Initiativa e buna, laudabila, sper sa dea roadele scontate, mi se pare un subiect despre care e bine sa se scrie mai des in mediul online, de aceea am ales sa scriu si eu despre asta. Insa nu am sa pun un banner pe blog cu "Spune NU drogurilor".
Consider campania, demersul, ca fiind ceva pozitiv, insa sloganul este unul profund negativ.
Spunand NU te opui si, contrar primei impresii, nu respingi "raul", drogul... ci-l atragi.
Am invatat ca nu e util sa te opui lucrurilor nefaste, negative, distructive, ci sa-ti canalizezi atentia si intentia spre cele pozitive.
Foarte frumos spunea Maica Tereza : "I was once asked why I don't participate in anti-war demonstrations. I said that I will never do that, but as soon as you have a pro-peace rally, I'll be there."
Orice opozitie e o atitudine negativa si, ca sa nu fac acum elogiul pozitivismului din viata, spun scurt ca pentru un slogan ce doreste un mega impact (pozitiv) asupra tinerilor, cele mai predispuse victime in consumul de droguri, un asemenea slogan trebuie sa fie pana in adancimea lui unul castigator.
Desigur, spunem (si trebuie sa putem spune) des in viata NU. Nu categoric, sec, distant, asumat. Fara remuscari.
Ok.
Insa sunt situatii diferite.
Ar fi splendid ca orice tanar sa zica "NU. Nu categoric, sec, distant, asumat. Fara remuscari." drogurilor (tigarilor, sexului neprotejat si oricarui lucru ce devine daunator in exces). Insa se intampla asa mereu? Nu.
De ce?
Poate pentru ca intre tentatia unui fum sau unui praf, intre tentatia de a fi cool cot la cot cu anturajul si refuzul categoric (urmat, deseori, de dezaprobarile anturajului, de batjocura, sau impiedicat de neputinta de a te mai lasa de drog) nu exista o alta alegere clara, atractiva, corespunzator promovata.
Viata. Alege viata. Atat.
Hranirea sufletului cu hrana vie (iubire, familie, prieteni adevarati, preocupari motivante si pozitive, credinta in energia vie ce ne inconjoara, libertatea mintii si a judecatii neprafuite).
De aceea consider o campanie anti drog una sensibila, tocmai pentru ca este adresata tinerilor, celor inca vulnerabili, instabili uneori, ne echilibrati inca si nematurizati iremediabil...
(caci intr-o campanie cu mesaj distinct anti drog sau pro viata adresata, sa zicem, lu mama sau lu bunica este egal ce mesaj alegi, nici mama si nici bunica si nici un alt om matur, asezat, echilibrat nu va alege vreodata calea usoara spre pierzanie a drogului, asadar teza opunerii ca fiind negativa nu mai are putere in cazul asta, e inofensiva)

Asadar,
Nu te opune drogurilor, (ci) alege viata (credinta in Dumnezeu, discernamantul, libertatea adevarata, iubirea - toate astea fiind opuse dependentei de droguri)
Nu te opune unui candidat la alegeri, alege-l pe cel dorit de tine.
Nu te opune razboiului, alege pacea.
Nu te opune mortii, alege viata.

PS - Nu te opune raului, canalizandu-ti tot acolo atentia si energia.
Nu rezolvi nimic, ba chiar ii dai putere.

PPS - multumesc, Barbie, pentru ca mi-ai dat voie sa fur ideea titlului de la tine.
...............................................

[ ... ]

Oare din cauză că am încercat cu atâta obstinaţie să ne muşamalizăm trecutul, îngropându-l sub covor, si UITÂNDU-L, suntem pe cale să retrăim bucăţi de dramatică istorie?
..................................................

Doar să mai dorm puţin aş vrea...

Eu sunt Azor si viata mea e lină. Cel mai bine ma pricep sa dorm. Unii sunt rautaciosi si rad de mine ca mai si sforai sau visez urat.
Dar eu nu ii aud. Eu dorm adââââânc de tot.
Pe canapea se doarme cel mai bine.
Si ce liniste e cand toti sunt plecati de acasa...
Da' si pe fotoliu in bucatarie.
Si cateodata pe bancheta. Sau dedesubt...
Si-n patut, si pe covoras, aaaaah, si pe iarba.
Pe iarba la soare, sa plutesc in lumea viselor.... un delir, zau!
Si de aceea, cand vine careva, vai, ce ma mai sperie!! Mai ales cand bate in usa. Sau cand suna telefonul. Si latru, ma dau la el, fac pe leul suparat. Si ei se supara pe mine, ma ameninta cu matura, ma cearta ca iar l-am trezit pe ala mic.
Of, ei nu inteleg ca m-au speriat. Si-s un sensibil...
Mai e una, vine cam des, da' si ea ma sperie, desi o vad zilnic de ani de zile. Cand bate-n uşa, imi sare inimioara din piept, pe cuvânt. Şi fac asa urat si afurisita imi transmite duios "vedea-te-as manusi"...
Da' mie imi place de ea. Si ei de mine. Caci uneori ne mai giugiulim, ma mangaie, vorbeşte cu mine...
Iar eu stiu ca mereu vorbeste de bine altora despre mine. Ba chiar odata a vrut sa-mi dea budinca de ciocolata. Mie nu-mi place budinca, numai lapticul si snitelele, fripturica, salamiorul...
Ce sa fac, sunt un mofluz. Si cu batranetea, am devenit si mai ursuz. Da' eu ii iubesc pe toti. Si pe gâgă ăla micu, ce m-a mai călcat cu mergatorul lui. La inceput ne ocoleam mârâitor, reciproc, acum ne-am imprietenit. E un scump.
Cel mai drag mi-e Nae, stapanul meu suprem. Numai de vorba lui ascult. Pe restu'-i joc pe degete.
Pe coana mare intr-o noapte am trezit-o ca sa-mi deschida usa, apoi m-am fofilat si m-am suit in locul ei in pat.
Mi-a fost putin mila de ea, dar am avut grija sa mârâi sustinut, ca sa nu ma goneasca de pe plapumioara.
Adevarul e ca imi amortise fundu' pe covor si plapumioara imi facea cu ochiul, ma ruga sa vin...
Altadata m-au lasat afara vreo 4 ore. Văleu, ce-am mai plans. Pai, eu?! Catel de canapea şi puf, cum sa ma lase afara? Pai pe ciment...sa dorm?!
Şi era si frig. Uuuuu, ce-am mai suferit. Visam ca dorm pe covorasul meu de blanita sau macar sa ma asez in mijlocul bucatariei la caldurica, sa ascult palavrageala din casa. Ca o babă trageam cu urechea si imediat ma lua somnul... si sforrrrăiam, n-aveam nici o taina.

Si ce-mi mai placea cand plecau undeva cu masina si ma luau si pe mine.
Si daca nu vroiau sa ma ia, eu ma bagam in fata rotii si pozam in catelul singuratic si pana la urma tot ma luau.
Si stateam la geam si ma uitam la munti si la masini. Iar la bunica daca mergeam, acolo aveam voie sa ma plimb pe uliţe, eram ca o vedeta, de la oras venit... Aveam lumea la picioare, fugaream pisicile, iar pe cei 2 catei ţărani, ii tratam cu dispret, asta pentru ca eu mereu dormeam sus in pat, iar ei afara. Nimeni nu clintea in fata mea, eram un rasfatat.

Pana azi cand am iesit la plimbarea de pranz. Si eram asa tulburel la minte, de somn binenteles, si tot cautam niste mirosuri, pentru ca apoi sa revin pe prispa si sa dooooorm. Da' nu stiu ce s-a intamplat, am auzit o frana puternica si pana sa ma dumiresc, am inceput sa vad o lumina puternica si parca auzeam ceva acorduri de harpa...
In departare auzeam pe cineva plangand, dar nu ma puteam intoarce. Era asa cald si bine. Stateam pe-un nor. Mare, alb si pufos.
Si-am vazut ca erau in jurul meu si alti catei, asa draguti pareau, cu aripioare, deja vroiam sa ma imprietenesc cu ei, sa ne lungim sub soare impreuna si sa dormiiiiiiiim...
Oare sa fie raiul cateilor sau doar visez? ... Atata vreme cat pot sa dorm, nici nu conteaza. Ah, sa ma intind mai bine. Mmmm...

Asa era el, Azor, vecinul meu patruped. Mi-era tare drag, desi eu eram aia care, cand se napustea asupra mea, chior de somn si visandu-se tigru, ii ziceam "vedea-te-as manusi"...
O sa-mi fie dor de el...
..........................................

Odă macaroanei

Nu v-am mai invitat la masa de mult.
Asa ca poftiti, va rog!
Azi avem in meniu spaghete la cuptor cu salata de rucola.


Pastele, macroanele mai simplu zis, imi plac foarte mult.
Zici ca-s italianca undeva pe dinauntru, pentru ca altfel nu-mi explic pasiunea asta.
Reteta este simpla.
Spaghete fierte si scurse.
Rosii, chilli, busuioc, putin usturoi tocat.
Mozzarella si putin parmezan ras.
Dupa ce rosiile fierb 10 min, se amesteca cu spaghetele.
Se aseaza jumatate din amestec intr-un vas termorezistent.
Jumatate din mozzarella si putin parmezan se presara deasupra.
Se aseaza si restul amestecului de paste si se repeta actiunea cu mozzarella si parmezanul ras.
Se lasa la cuptor 15-20 min pana se rumeneste usor.


Se serveste cu o salata verde, in cazul de fata, una de rucola.
Un dressing simplu pentru salata poate fi un amestec de 1-2 linguri ulei de masilne, zeama de la o lamaie si 1-2 linguri mustar, toate omogenizate si turnate peste salata.
O reteta Good Food.
Pofta buna!
......................................................

Ce face omul la plictiseală...

Pai, eu, de exemplu, decorez.
si am si ce si unde.
Multumesc, yo ville, pt ca existi hihihi!!!

Asadar, dupa ce am decorat si mobilat apartamentul oferit din oficiu de Yo Ville cand te muti in orasel :D (vi-l aratam AICI), am continuat munca asidua la fabrica de prajituri si am strans banuti.
Asa ca acum mi-am mai achizitionat o casa noua intr-un cartier rezidential, cu gradina si etaj si una de vacanta, mai micuta...

Enjoy!





Am gusturi bune, asa-i? :P
...........................................................

Terapia prin shopping - o curată utopie

Stiu. O sa-mi spuneti ca nu e adevarat. Ca aceasta asa zisa terapie prin aruncat banii pe fereastra exista si la noi.
Dar vin cu mentiunea: eu locuiesc (inca, aspect pe care uneori chiar nu il mai inteleg) in Brasov.
Unde ti se omoara din fasa orice intiativa de gen.

Ieri, zi cu soare (nu cu 2 dimineti, care va sa zica, o zi banala, totusi), o zi de toamna frumoasa, m-am extras din casa si am pornit-o hai hui sa ma delectez prin magazinele deschise.
Aveam o lista de nimicuri pe care le-as fi luat cu drag acasa.
Prima oprire: Flanco. Nu mai aveau milk shaker din colectia Disney. Da, pot sa comand de pe net si sa fie trimis la ei, dar nu, nu pot achita la ei suma, ci prin ordin de plata (seriously!! - cine crezi ca se zbate atat pt un shaker?!)...
(ulterior am gasit pe net, vine acasa in 2 zile, mult mai simplu)
Apoi, Meli Melo. Cautam o geanta. Nu aveau ceva pe gustul meu. Mi-am luat 2 clame.
La casa: "avem si cercei si coliere, daca vreti sa asortati..."
Da, scumpi, la 2 clame de 1 leu bucata as vrea sa mai asortez o casa si o masina... Any ideas?!
Nu-i nimic, zic, ma duc la Unirea Shopping Center (mare porcarie mare, goala porcarie )...
Ce lacuri de unghii aveti din noua colectie Mini Colorama, de la Maybelline?
Pai, numai ce se vede aici... inca nu le-am primit pe toate. (oare de ce nu ma mir?!)
Ah, bestial. 3 nuante de mov, 2 de vinetiu spre negru, ceva de culoarea vantului turbat si atat.
Ah, bine, zic, multumesc...
Trec la artileria mai grea. Aici nu pot da gres, ma gandeam eu, naiva.
Ei, as!
Eu: "Caut un iluminator pentru ochi, ceva de la Chanel sau de la Givenchy m-ar interesa, ce imi puteti arata?"
(cu greu s-a dumirit ce naiba vreau de fapt, ce o fi ala iluminator si unde ar putea sa fie in toata gama de cosmetice)... asa ca aproape nimic nu mi-a putut arata cucoana cu pricina, de vreo 50 de ani, incaltata in niste papuci de casa de un negru zdrobitor, stil slap, cu sosete albe!!!!, cam incurcata ca am pretentia sa stie ce produse vinde... si dand prea repede ochii peste cap nemultumita ca am intrerupt-o din conversatia cu colega...
O intreb destul de politicoasa: "Dvs va cumparati des produse Chanel? Nu, pentru ca nu va permiteti, nu-i asa? Ma gandeam eu... Stiti, eu imi permit luxul de a folosi produse de calitate pt fata mea, le achizitionez o data la 1-2 ani, deci oricum o dai, merita efortul, asa ca va rog frumos macar sa mimati politetea si interesul pt ceea ce doresc sa cumpar din magazinul unde va serpuiti dvs, ca un leu in cusca, foarte nemultumita si!!! frustrata ..."
Si am iesit...
La Diverta nu am gasit nici una din cele 3 carti pe care le cautam.
La magazinul de parfumuri ma convingea pitzipoanca de serviciu ca ultimul parfum de la Carolina Herrera este cel in forma de capsula, ca ea nu stie sa fie altul... (este, desigur ca este, deja de vreo 2-3 luni este un CH nou, in sticluta rosie !!!!!)
La ultimul magazin cercetat, New Life (magazin ce se dorea un fel de Beauty Shop mai modest, asa...) domnea o liniste pe rafturi ametitoare.
Am facut un tur si (pentru ca efectiv nu aveam ce sa vad) cand am dat sa ies, ma acosteaza o panselutsa din aia clasica, de magazin voit de fite, ca daca ma poate ajuta cu ceva...
Pai, zic, ia zi-mi mie cu ce m-ai putea ajuta intr-un magazin gol cu resturi de produse ce zac sub un morman de praf?! ....

Daca aprovizionarea nu tine de angajat, de vanzatorul in sine, atitudinea acra si plictisita e ceva ce-l vizeaza exact pe el, pe angajat.
Mai bine decat mine a grait mai demult pe tema asta Vlad Petreanu AICI.
Sincer, nu puteam sa fiu mai de acord de atat cu el...

PS- legatura cu titlul ar fi urmatoarea:
- nici intr-o zi banala, de medie fericire pe ordinea de zi, nu te poti bucura de un shopping armonios si de succes, fara nervi, daramite daca ai vrea sa-ti afunzi din probleme si ganduri in ceea ce bine numesc strainii Terapie prin Shopping...
..................................................

Destul !!!

Dragă politicianule, oricare ai fi tu, de apari una-ntr-una la TV şi te dai în stambă pocind limba română,
Am un mesaj* :

*mesaj pe care mi l-aş dori transformat într-o campanie printre bloguri; dacă mai sunt susţinători ai ideii, daţi mai departe şi voi, fie textul ăsta, fie în felul dorit de voi, acest manifest pentru o limbă română corect vorbită (măcar la nivel înalt, unde şi pretenţiile cresc şi nu in Cucuieţii din deal, unde... în sfârşit, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere şi nici n-are de ce, că nu e cu expunere publică şi mediatică!)

1 - VIRGULA este un semn de punctuaţie şi NU poate salva de la înec o cacofonie într-o expunere ORALĂ, doar pentru că nu ai tu abilitatea de a o evita!!! Deşteptule care eşti tu deştept. Foc de deştept...
Ce-i aia "a zis că VIRGULĂ campania electorală...nu-ştiu-ce"?!?!?!

2 - Şi nu spunem, geniilor care vă daţi voi şmecheri pe sticlă, "lucrul CARE l-a zis", ci "lucrul PE CARE..."
Care este, dacă e să-l parafrazez pe Marean, nu ştiti limba română nici în elementarele ei reguli de bun simţ.

Cum dracu stai tu, politicianule, în faţa mea şi ai pretenţia să te votez când eşti agramat?!?!
Ai ceva tupeu, ştii, nu?
Şi ce mă mai şochează e că NIMENI din staff-urile voastre bine plătite de obedienţi îngălaţi nu a găsit de cuviinţă până acum (din supunere sau neştiintă, eu votez cu ambele, împreună) să vă corecteze!!!!!!

Hai, puneţi mâna şi mai familiarizati-vă puţin cu limba străbunilor vostri.
Până atunci, vă doresc multe "succesuri", ca să vorbesc de la acelaşi nivel cu voi, agramaţilor!!!

...................................................

Compliment au ba?

"În ce clasă eşti?"

Cu placa asta m-am obisnuit, insa numai in ultima saptamana am primit aceeasi intrebare de vreo 3 ori si parca totusi...!!!
Si ma gandeam la ce as fi vrut sa raspund. De exemplu:

- @#$%^&*()(*&^%$#^%$^* !!!!
- Mori :D !!!!
- Este ca arat de varsta pe care ti-ai dori sa O MAI AI SI TU si de aia ma intrebi?!

Totusi, dupa o pauza, am zis:
- In cea muncitoare...
Si am zambit, sec. :D
~~~~~~~~~~~~~~~~
Acum, sa o iau ca pe un compliment sau sa ma enervez?
Ziceti si voi...
.........................................................

Funny! Too funny !!!

...................................................

Vibraţii negative

Am luat parte de curand la un eveniment cultural, la deschiderea caruia s-a intonat si imnul Romaniei.
Daca pana acum simteam vibratii pozitive si un fior de emotie la intonarea imnului de stat, considerand mereu imnul oricarei tari ceva sensibil si cu putere de a zgandari patriotismul individual, ei bine acum efectiv nu am putut fredona pana la final cele 2 strofe ce se canta la oficialitaturi de obicei, simtind un vartej de ameteala si un puternic nod de greatza in gat, gandindu-ma ca..., in pragul instaurarii unei noi (si ingrozitor mai grave) dictaturi, e ca si cum i-am inchina un imn de lauda...
Propun sa gasim un imn in ale carui versuri sa nu se mai regaseasca nici un substantiv propriu...
Istoria ne arata ca sunt perioade, aparent senine si de prosperitate, in care aproape ca nu poti prevedea ce rau planeaza asupra viitorului unui neam, in mare parte constituit din mase amorfe si ignorante, si asta pentru ca luciditatea ne-a fost aproape de tot extirpata, lasand cu usurinta dulcele iz al manipularii sa ne invaluie in mantaua calduta si mincinoasa.
.............................
Si am mai suferit o revelatie cu gust amar...
Daca acum, la 20-30 de ani de cand Ceausescu a mutilat arhitectura urbana a Romaniei, transformand-o in ceva ce rimeaza cu grandomania si kitsch-ul, naruind cu cateva lovituri de buldozer zeci si sute de ani de istorie (vezi bisericile de o rara frumusete daramate pt a se construi monstrii socialisti de beton si bulevarde largi, potrivite defilarilor sumbre sau Palatul Parlamentului sau colosii de moloz de pe marile bulevarde, pentru a caror constructie s-au spulberat nenumarate case vechi ce musteau de istorie, viata multora fiind puternic si prea brusc zguduita iremediabil, marcand in viitor multi ani grei de traume), daca acum privim cu gust amar si regrete urmarile unui regim totalitar si repercusiunile actelor unei nulitati cu putere deplina, ei bine, la cum stau lucruile acum, in cativa ani vom suspina adanc constatand ca elanul muncitoresc de o indoielnica judecata dreapta din prezent nu face altceva decat sa schingiuiasca pe termen lung fata marilor si micilor orase, lasand in urma sute de sensuri giratorii, pompieristic si in disperare [prost]construite, generand, de cele mai multe ori, un haos de nedescris si nu asa zisa fluidizare a traficului (ba chiar semnalizand un cras dezinteres pentru siguranta pietonului pus fata in fata cu fluviile de autovehicule grabite), kilometrii de borduri de beton (desi cele din granit erau aproape indestructibile si, deci, mult mai fiabile) si tonele de asfalt negru ca taciunele trantit in niste miscari de carpeala, astupand orice era dedesubt, in ceea ce se doreste a fi spoirea in "mai bine" a asezarilor urbane ale Romaniei si, la fel de esential, in orbirea maselor prin promovarea unui fals interes pentru poporul asta...
............................................................................