vineri, 31 iulie 2009

De weekend...


Si cum e weekend, vineri spre sambata, si cum frec eu duda (unul dintre sporturile preferate, prietenii pot depune marturie in favoarea mea, ca duda e mai ceva ca menta :-))) ), m-au napadit gandurile...
Alea intitulate generic "vise".
Si momentan am un vis foarte stringent, insa cu o posibila indeplinire topita in timp, dar nu imposibila.
Asadar, mai nou, am urmatoarea dorinta: vreau sa pot scrie candva in CV-ul meu ca am trecut pe la Amnesty International. Daca vreti sa aflati mai multe, AICI.
~~~~~~
Pana mai cititi voi pe aici despre nascocirile si dorintele mele, eu cred ca ma retrag la o vizionare prelungita de Grey's Anatomy. Tare imi mai place serialul asta. Ma intreb acum, daca il vedeam prin 2002, oare m-ar fi batut gandul sa dau la medicina? :-))) (Nu, desigur ca nu, eu am fost o artista pana la capat si oricum un asemenea volum de informatii m-ar fi coplesit cu siguranta. Unde mai pui ca nu treceam vie de faza cu disectia cadavrelor... Sa avem pardon! :-))
~~~~~~
Prietenii mei sunt la mare. Deci o sa am un weekend linistit.
Dar nu monoton.
N-am vrut sa merg cu ei (la mare). N-am vrut la Marea Neagra, n-am vrut Mamaia. (nici ei, insa, nu au vrut sa ma inteleaga).
Pur si simplu a fost prea frumos in Grecia, ca sa ma mai duc la Mamaia, sa ma afund in fite si in servicii traditionale - proaste- romanesti. Asta e parerea mea despre litoralul nostru. C'est la vie.
Dupa mintea mea, decat sa merg 5 zile la mare la noi si sa cheltui undeva in jur de 250 de euro pe ceva ce nu consider sub nicio forma ca ar merita efortul, mai bine, de o mie de ori mai bine, m-as duce un weekend in Atena, in Praga, Viena sau Bruxelles. Aceiasi bani. Dar altceva.
Ca sa nu mai zic ca sunt pachete turistice de o saptamana intreaga la mare in Grecia, cu banii astia.
Mmm, dar nu, nu e chestie de bani, in final, aici. E de principiu.
~~~~~~~
Voi cum stati cu visele de weekend, de vara...?
Dar la mare, ce ziceti, va duceti? La Marea Neagra, zic.
Bine. Sa aveti un weekend frumos.
pa-paaaaa !!!
...................................................................

miercuri, 29 iulie 2009

Dilemele de miercuri seara

Auch!
Azi mi-am luat la revedere de la maseluta de minte nr.1 (din cele 3 prezente si a patra neiesita inca)
Era cam tembela si crescuta sui, asa ca ne-am hotarat sa scapam de ea. Cica sa n-am regrete, ca-s nefolositoare dansele, maselutele intelepte, asa ca m-am dus resemnata si gata, si-a luat zborul. Prima experienta de genul asta.
Nasol e ca DOARE!!!!
Al naibii de enervanta durerea de dupa anestezie, semn ca si gingia mea plange dupa maseluta. Eh, algocalmin si rabdare...
~~~
Nu inteleg...
N-am inteles niciodata, dar acum din ce in ce mai greu si mai putin pricep de ce lumea e atat de proasta. Ingusta. Limitata. Si meschina.
Sa o luam treptat, de la faptul ca in autobuz, la ora amiezei cand dogoreste soarele si la TV se zbiara ca e caniiiiiiicula, de ce nu e nici un geam deschis?! De ce sta lumea resemnata in bataia soarelui, cu fata lucioasa de caldura, suportand cu stoicism de 3 parale toata sufocarea? De ce par eu un E.T. contemporan cand incerc sa deschid geamurile de cate ori urc intr-un autobuz? De ce naiba batranii nu numai ca bantuie orasul intre orele 12 si 14, dar mai si cred ca geamurile deschise nu rezolva caldura, ci numai fac curent...
Cred ca noi ca natie avem o predispozitie idioata in a crede curentul raspunzator pentru toate belelele noastre guturaicioase. Numai romanul e cu vata in urechi, se vaita de curent in mijlocul verii, sufera profund langa un geam deschis sau stranuta abitir cand pornesti aerul conditionat.
De cate ori nu ati stranutat, iar apoi cu viteza luminii a pocnit replica:"Aha! Ai racit! Vezi, daca stai in curent...!"
~
Nu inteleg de ce excesul de zel devine ceva lipicios si foarte fancy si determina o gramada de oameni sa-si baricadeze geamurile aflate inspre Est cu folie de aluminiu. A omorat pe cineva vreo raza de soare?! Adica, OK, e CALD, nici mie nu-mi place prea tare, insa noi, mai ales aici la Brasov, nu suferim de canicula frecventa si de durata. Plus ca dimineata si seara sansa e de 90% ca temperatura sa pice sub 25 de grade...
~
Nu inteleg campania cu mitocanii urbani, aparitia atlasului care ar fi comic daca un ar fi trist pentru ca e adevarat. Adica nu inteleg de ce au scos cartea ca pe o mare capodopera, la 35 de ron, in loc sa fie ceva distribuit gratuit, ca poate si mitocanul insusi sa se sesizeze, eventual, si sa-si revizuiasca atitudinea (vrabia malai visa...)
Ce o sa se intample si cu campania asta? Oricum, nu ati observat, Romania se impotmoleste in istoria prostiei fara schela campaniilor de orice fel, de la hai sa nu mai scuipam pe jos, hai sa nu mai aruncam gunoiul unde nimerim cu privirea, pana la hai sa nu mai fim mitocani, hai sa..., hai sa...
Personal, as impanzii barurile, cafenelele, scolile si getourile de la bloc cu vorbele lui Neagu Djuvara din prefata Atlasului de Mitocanie urbana. Jos palaria, vreau sa traiesc ziua in care macar 20% din populatia mioritica va putea emite astfel de principii. Pana atunci, mitocanii se vor inmulti si conserva bine mersi, iar restul vom putea sa citim cu zambet amar despre ei in capodoperele contemporane, iar apoi sa-i urmarim ca la Zoo, pe strazi, pe subiectii nostri.
Jalnic.
..................................................

Marshmallows for dinner ...

Se poate...

Se poate sa scriu mai des. Da.
In timp ce-mi astept rabdatoare si plina de pace "minunea" de care viata mea are nevoie. Si pe care, SPER, sa o primesc foarte curand. Si care sa deschida un nou capitol de viata, de unde ar putea sa rezulte multe posturi pline de viata. Da, se poate.
Se poate, eventual, chiar sa presar pe aici cu visele-mi ce-mi inunda mintea, dar pe care hiper superstiotiozitatea de ultima generatie ce-mi da batai de cap, ma impiedica sa o fac... Dar totusi, se poate.
Desi inainte o faceam chiar des. Aruncatul cu visele aici, zic.
Vise care, doamnelor si domnilor, ta-daaaa, s-au indeplinit cat ai zice "miau"... :-))
Si apoi s-au evaporat. Ah, pentru ca.... pentru ca.... aveam impresia unui too good to be true pe care nu-l meritam. Asa ca, buf, a disparut.
Cica, totusi, meritam. Eh...
Se poate sa scriu mai des daca atunci cand nu dorm, si chiar dorm foarte mult in perioada asta, si cand nu iau lectii intensive de Grey's Anatomy, daca atunci mai reusesc sa-mi strang laolalta multitudinea de ganduri ce-mi invadeaza zilnic mintea. S-ar putea, desigur.S-ar putea chiar sa vreau sa scriu mai des cand primesc semnale ca blogul asta mai e citit de cineva, in afara de mine. Cand lumea pare deschisa la dialog, rotitele mintii mele se ung cu idei.
Dar si asa, se poate sa scriu si fara audienta. Pentru mine. Ar fi interesant sa vad cum e. :-)
Ma simt de nici un fel. Pasiva. Numai gandurile-mi fierb mocnit pe diauntru. Dar le e lehamite sa mai iasa la iveala, generand revolta, neliniste, exaltare...
Pretuiesc linistea monotona, mai nou.
Se poate, totusi, sa scriu mai des. Poate trece mai cu placere timpul, poate imi detasez mintea de a se mai gandi numai si numai la ce se intampla cu viata mea de arata asa de nepotrivita cu ce-mi tot doresc eu...
Nu, nici macar nu sunt trista, nefericta sau nemultumita. Nu am regrete, sunt optimista, visez mai departe, refuz compromisul care comprimite si resemnarea conformista, sunt senina, linistita. Si foarte pasiva.
................................................................

marți, 21 iulie 2009

Baby Steps ...

EXPLICATIE : NU am copii, NU fac copii, NU visez sa fac copii
(NU acum), NU !! :-))
Ma refeream doar la expresia "Baby steps" pe care, mai nou, am adoptat-o - de nevoie- care considera totul din aproape in aproape, fara planuri si sperante cu bataie lunga, amortizand astfel posibilitatea de esec la vreun salt prea abrupt si lasand deschisa poarta lucurilor bune care se intampla in tihna, cu rabdare....
Tinem legatura. :-)



Yeah, I sooo love them, lately...
Dar uneori e greu.
Si alteori se termina rabdarea...
Si optimismul...
.........................................

luni, 13 iulie 2009

- 2 -


S-au scurs 2 ani de cand am inaugurat acest blogulet. Imi amintesc cu drag momentele acelea cand, la recomandarea Oanei, m-am hotarat sa-l creez. Si-i multumesc din nou.
Privind in urma, observ cu bucurie ca Ina e cel mai frumos lucru intamplat datorita acestui blog. Imi doresc sa celebrez aceasta prietenie si peste 50 de ani. Dar si toti ceilalti pe care, de-a lungul comentariilor, i-am "intalnit" pe aceasta pagina roz. La fel, lucruri frumoase au fost si insemnarile mele, faptul ca uneori recitesc cu drag ce am scris, ca primesc complimente sau critici, pur si simplu existenta acestui loc de joaca este, el in sine, un motiv de multumire si bucurie. Lucruri marunte, poate, dar esentiale.
~~~
M-am intors de 10 zile din Grecia si am senzatia ca deja a trecut o luna. Si, contrar aparentelor, nici macar nu am prea dormit. A fost o nebuneala saptamana asta de credeam ca nu se mai termina. Concluzia, pe scurt, si in varianta umoristica ar fi:

1 - Grecilor care vin in Romania nu le prieste aerul de aici, de unde si toate belelele patite de absolut fiecare data cu ei. Azi noapte ne-am amuzat, in final, savurand un capucino cald pe holul spitalului, la urgente, cu picioarele ude leoarca de la ploaia care o tine langa de vineri dimineata...
(Si vineri seara a fost frumos la urgente la spital, tot cu grecii, insa am ratat eu momentul, fiind la Bucuresti in misiune :-))) )

2 - Bucurestiul tot un jeg mi s-a parut, orasul sta nu reuseste sa se ridice in fata ochilor mei sub nicio forma. Palatul Parlamentului este un colos de grandomanie, cu subtile accese de rafinament. Femeile de servici aratau deplorabil, dar mi s-a spus ca am devenit eu fitoasa de cand ma dusei la Parlamentul celalalt, ieuropean, si cica de aia mi se tot pare mie urat totul... Prea bine, dar eu raman pe pozitie.
Capitala noastra este un oras invadat(vara, cel putin) de gandaci. Dezgustator. Acum am vazut in Herastrau milioane de gandaci care semanau cu cei scarbosissimi de interior(dar pe care in Bucuresti i-am vazut pana si pe strada langa mall), dar care erau imbracati in costume de gargarita. Insa mersul lor rapid si marunt ma infioara si nu ma mai impresioneaza coloritul mai decent... Ma gandeam eu, intr-un exercitiu morbid de imaginatie, ca la cat de murdar si imbacsit este Bucurestiul (cu micile lui exceptii, desigur), la cat de putine masuri se iau pentru o aerisire si o ameliorare a problemei si la cata nepasare exista in general, orasul asta in 20 de ani ar putea sa fie, aidoma Cernobilului, dar cu o cauzalitate aparte, primul oras din lume parasit de orice suflare umana din cauza invaziei de gandaci. ("Odata Micul Paris, azi o relicva pustie de beton, cu masini de lux descompuse de rugina, cu vile de mii de euro scorojite de vreme, cu fluvii de cabluri derulate pe strazile odata invadate de masini, Bucurestiul anului 2060 e o ramasita sinistra a capitalei de alta data...")
Va inchipuiti cum ar fi? ... Sa ne fereasca Sfantul...

3 - Sa faci laringita in plina vara nu este deloc o idee inspirata. Totusi, e interesant cat de usor oamenii incep toti sa vorbeasca in soapta, pentru ca tu dai tonul, iar apoi impresia generala e ca toti dorm. Nu, e doar Zuzu, fara voce, care raspundea la telefon, asculta cuminte dupa care trimitea sms ca sa comunice, caci posibilitate de a scoate orice sunet nu se intrevedea. De la atata tuse, capul mi se transformase intr-un clopot de biserica si la fiecare noua runda de tusit, simteam ca vad stele verzi de la durere si zguduire interioara. De vis.

4 - Cand lucrurile isi pun in gand sa se strice, solidaritatea nu cunoaste margini. Se strica toate.
Calculatorul mare are o insuficienta de memorie....cum i-o fi zicand ei... de RAM. Asa ca se viseaza rasnita si merge mai lent ca melcul.
Baby laptop la nici un an de viata, inainte de taierea motului, a clacat si, cel putin aparent, HD-ul e mort. Garantia e....doar un nou prilej de nervi, asa ca 200 ron pentru un HD nou pare mai usor de indurat...
Cool, ziceti ca nu. :D
~~~
Despre Grecia promisesem sa mai scriu, insa deja amintirile sunt amortite de revenirea la cotidianul mioritic, asa ca lasam incursiunile pe taram elen pentru cand inspiratia si ocazia se vor intalni.
Haios este ca, de cand m-am intors, inventez cuvinte in romana, asta din cauza ca mi se desfasoara gandurile in greaca si mutilez cuvintele cand le rostogolesc pe gurita. Dar ne amuzam, ce sa facem, si ne revenim, ca nu-mi place sa ma balbai in limba romana si sa ma tot fastacesc dupa cuvinte care se incapataneaza sa se ascunda in cotloanele mintii mele...
~~~
Maine e luni, dar cu toate astea, chiar am sa dorm.
De plouat tot ploua. It's raining cats and dogs, vorba aia....
Cand si-o repara nenea God tevile si terminam cu inundatia, sper sa ajung si eu sa joc tenis. Altfel o sa incep sa visez noaptea ca sunt un mic Federer.
Cam asta. Mai povestit si voi.
Si s-auzim numai de bine. :-)
............................................................................

vineri, 3 iulie 2009

I'm back!



Si dorm.
Povestim maine. :-)
............................................