miercuri, 30 iulie 2008

Care e cuvantul tau?

Chiar asa... care e? Te-ai gandit vreodata ca te-ar ar putea defini un singur cuvant?
In cartea lui Elizabeth Gilbert, "Eat, pray, love", descoperi ca, de exemplu, fiecare oras are cuvantul lui (Roma - SEX, New York - A REALIZA, Los Angeles - A REUSI, Stockholm - Conformism, etc), dar si oamenii pot fi definiti cu un singur cuvant...
Now... how about that?
Eu, una, nu ma gandisem la asta pana acum... cred ca din dorinta de a explica totul in 2-3 cuvinte, ca un text de prezentare, prin abundenta de informatii pretioase, mereu am exclus posibilitatea de a ma traduce printr-un singur cuvant...
Cand pui pe cineva sa spuna cine e, in short version, auzi mereu "ambitioasa, vesela, increzatoare" sau " sociabila, visatoare, incapatanata"...
Ideea de a te descrie cu un unic cuvant, fie el substantiv, adjectiv sau verb, imi pare, insa, teribil de atractiva!!!
Poate chiar ar trebui facut un demers spre modificarea tiparului cv-ului, prin introducerea rubricii "tu, intr-un singur cuvant". Atunci sa vezi analize psihologice si strategii de reclama...
Revenind...
Cum ar suna cuvantul meu? Dar al tau?
Vezi? Pana si asta suna bine ... Nu ce cuvant te defineste, ci care e cuvantul tau?
Acum cand te gandesti ca ai dreptul la un cuvant doar al tau..., ce ai alege?
Asta era si dilema scriitoarei in splendida ei carte (in romana: "Mananca, roaga-te, iubeste"). Mai simplu gasesti cuvantul orasului unde locuiesti (pt Brasov as alege "a respira"), pentru orice loc sau om, decat sa gasesti cu usurinta cuvantul tau...
M-am tot gandit, dar al meu care o fi? Mi-au trecut prin minte "a visa"...si e candidat la titlu, dar inca ma mai gandesc...Parca a visa e prea oniric, ca si cum afirm de buna voie ca plutesc cam des printre norii cummulus din straturile inalte ale cerului mintii mele... deci...nu stiu...
Dar daca a visa nu e, atunci care e?
Ah, poate e "a colora" sau "colorat"... Da,da, colorat imi place. Ma defineste binisor. Ador culorile, in tot si toate...
Offf, mai degraba as sti sa spun care nu sunt in mod cert, cuvintele mele...
Ar mai putea fi "conservatorism", insa nu l-as alege ca antet...
Cred ca momentan raman la "a colora"..
Ah, nu, nuuuuuu! Gata, stiu!
«A desena » este cuvantul meu! DA!!!!!
Desenez mereu... oameni, vise, rugaminti...
Un cuvant care include visele si culorile, asta da!
MI-AM GASIT CUVANTUL!!!!! Poate am sa ma razgandesc, nu stiu...
Nu cred ca ar trebui sa avem un singur cuvant toata viata, precum un oras...
Sau poate ar trebui sa avem un ragaz in care putem returna cuvantul spre a-l schimba cu unul mai potrivit noua...
Voi mai desena despre asta, anyway...
Tu ce cuvant esti? Care e cuvantul tau?


....................................................................

marți, 22 iulie 2008

[My] Balerina New Yorkina Trambulina

Nu-mi amintesc clar cum ne-am cunoscut si cum am intrat in vorba, insa deja au trecut cateva luni bune de cand senzatia mea este ca o stiu de o viata...
Si nu numai ca o stiu de un secol (desi suntem tinerele amandoua, e doar expresia ce poarta "greutate"), dar am impresia ca e bucatica rupta din mine sau eu din ea, das ist egal...
O bucatica de om, un suflet vioi si jucaus, mereu neobosit, cu mult timp liber(ador oamenii astia), o fashion icon, daca vrea, sau o Lolita diafana si aeriana cand e plictisita, o aparitie (asta e clar!) intotdeauna.
Calda, dar directa, visatoare, a zburat o data peste ocean in cautarea...fericirii si a visului american si a ramas acolo, facandu-le concurenta americanilor in spiritul patriotic (american, binenteles) si numind the Big Apple, cu inima impacata si cu
bucurie mare, "ACASA".
Pentru Romanica a pastrat strictul necesar de sentimente nobile, pentru cativa oameni dragi si cateva locuri cu o mai mare incarcatura emotionala, iar in rest e taioasa cand spune adevarul, de multe ori dureros, despre meleagurile natale, imbibate in
sentimente obosite si statute, stres, praf, zgomot, indiferenta civica si delasare...
Mereu cu un aer naiv pus pe tava interlocutorului, a vrut intr-o zi
sa fie in rand cu lumea si si-a facut blog.
Si ce Blog!!!!
Un frumos si nastrusnic (si natural, si dragut, si realist, si cu sare
si cu piper si cu dulcegarii si cu pacaleli si tot asa...) blog
fotografic unde, la fiecare post, ne incanta cu cate o poza,
intotdeauna cu o poveste in spate, unica si greu de uitat si cu un
text cum numai ea stie sa scrie asa.
Un amestec intre romana si americana, scrie cu dezinvltura si nu-i pasa daca le amesteca intr-un stil propriu, are propriul ei set de norme ce dau culoare scrierilor sale, un melange intre atitudini diferite, cand conservatoare, cand exhibitionista,cand jucausa, cand seriozissima, cum foarte bine se descrie si ea singura...; un "je ne sais qui" care te face sa o indragesti de cand patrunzi in
lumea imbulinata a blogului ei de Balerina Trambulina NewYorkina... :-))
O prietena care parca a aparut exact cand aveam mai mare nevoie de cineva cu care sa gandesc atat de ... "pe aceeasi lungime de unda" si care sa spuna inaintea mea exact ceea cevroiam eu sa spun...
Un om cu care, desi nu m-am intalnit inca pe viu, stiu sigur ca voi pastra o frumoasa prietenie care va trece testul timpului si cu care intr-o zi ma voi plimba razand si povestind fie pe Brooklyn Bridge, fie in Grand Place, fie in curtea copilariei ei sau in Brasov pe sub Tampa...
Nu iti poate fi indiferenta, nu o poti uita, are un "vino-ncoa" natural ca roua diminetii si pe deasupra, orice ai incerca, sfarsesti prin a o indragi!

.......................................................................