miercuri, 17 septembrie 2008

In cautarea blogului pierdut...

Nu cred ca trece zi in care sa nu ma gandesc la cat de frumos si de zglobiu (si de des!) scriam anul trecut pe my blog si cat de fad si de rar o comit acum... :P
E trist pentru mine, caci eu cunosc si motivele si cu toate ca nu sunt de acord cu ele, mi-e greu (inca!!!)sa le depasesc, sa le inlocuiesc(cu altele mai proaspete) sau se le transform in motivatie pt un scris vesel, ca altadata...
Am nevoie de o sclipire...
Nu o data ma decisesem sa mai scriu aici doar cand ma voi reindragosti... Pai,da! Atunci cand eram indragostita pana peste urechi si viata mi se parea un imens cadou oferit mie de God (da,da, la fel mi se pare si acum, doar ca ii lipsesc condimentele, le-am....uitat :P pe undeva!) scriam cu o usurinta bizara...
Si pentru acuratetea redarii, as preciza ca...indragostita inca mai sunt (persoanele care doresc sa ma ia de urechi, sa stea la coada! :)))) Deschid o lista imediat :)))) ), atat doar ca as prefera varianta Zuzu 2007, indragostita si iubita (smell the reciprocity....?) si eventual scuturata de praful melancolic ce s-a asternut pe capatana-mi in ultimile luni, plangacioase si suspinande, in ciuda vremii acceptabile de afara...
Vi se pare ca o dau cotita dupa visin? Si mie... Insa, e mai haios asa sa-mi recunosc slabiciunile decat sa o fac solemn, cam ca-ntr-o instanta.... "Domnule judecator, recunosc, sunt vinovata ca am iubit prea mult acea jumatate intalnita cu ajutorul soartei si pierduta prematur"(dar despre suflete pereche, intr-un post viitor).

Una peste alta, ma gadila totusi sa scriu, blogul asta caruia i-am taiat motul de curand e micul meu loc de joaca, nu vreau sa-l pierd...
Mi-ar placea, desigur, sa-l vad mai vizitat si mai comentat, sunt o people person si izolarea, chiar si pe blog, nu-mi surade...
Dar ce naiba sa viziteze si sa comenteze cineva daca eu imi ling ranile printre suspinuri si ma intreb chioras..."ce sa mai scriu aici?" ?!?!
La mine posturile cele mai simpatice, citite, comentate si iubite ( de miiiiiiiiiiiiiiine, nu am alte pretentii!!! :-) ) au iesit dintr-una, fara ciorne sau pregatiri...
Asta tot caut eu.... un fel de "in cautarea blogului - aproape - pierdut"...
Nu, nu am recompensa... alta decat delectarea posibililor cititori ai lui Zuzu's Land.
Zilele trecute il schimbasem in Zuzu, insa asa nimeni nu il gaseste pe google.... Asa ca am revenit la Zuzu's Land si incerc sa ma obisnuiesc in a-mi semna mazgaliturile blogaratice cu prenumele, nu cu Zuzu...desi si ala a avut farmecul lui... Am si acum persoane care imi spun Zuzu, pentru ca Zuzu m-au cunoscut si Zuzu am ramas, indiferent de cum semnez... hihihihiiiii

Am lungit-o iar cu vorba...
Ah, dar stai, blogul cu asta se ocupa, deci am voie, sunt in my playground... (ma simt usurata)
Pana o sa fiu din nou incantatissima de my small world down here, am sa aleg calea cea mai simpla a uitarii....jocul (postul de mai sus,cu A Perfect Day). Sa ma joc mi-a placut mereu... Desigur, odata cu timpul alegem diverse tipuri de joc, dar tot un joc este in fapt....
Si cititul... Am citi recent o comoara de carte, o splendoare inchisa intre 2 coperte despre care vreau sa povestesc si aici. Curand. Sa-mi reiau putin elanul.... :-)

Anna, Zuzu & co. :))))))))))

2 comentarii:

ina bixade spunea...

Despre ce carte este vorba? eu te citesc mereu, sint cititorul tau fidel:)

Anna spunea...

Despre "Eat, pray, love" - Elizabeth Gilbert. Am sa povestesc despre ea, doar sa-mi adun suficiente cuvinte...

Multumesc, draga mea, blogul meu roz are intr-adevar o mare sustinatoare/vizitatoare in tine, muuaah!!!