miercuri, 8 august 2007

Imi place noaptea...

"Noapte toate pisicile sunt negre", dar nu de aia iubesc noaptea...
Mai degraba pentru ca "noaptea e un sfetnic bun"....
Nu intotdeauna am indragit noaptea.... Dimpotriva, mica fiind eram terifiata de ideea inserarii si a innoptarii.
Din cauza asta foarte greu am dormit singura si foarte greu am renuntat la lumina aprinsa, lapma de veghe, luminita "salvatoare"...
Nu stiu de ce am fost asa. Nu am fost un copil speriat de si cu "bau-bau"... Ai mei nu mi l-au "prezentat" niciodata pe "sperietorul de ciori" si au interzis si celorlalti (bunici, tantii si neni, matusi si alte rubedenii) sa ma "aibe la mana" intr-un mod atat de "ieftin"(caci numai ieftina poate fi catalogata modalitatea de a-ti astampara odrasla prin creerea unei frici tembele ce duce, in unele cazuri, la traume sufletesti greu de peticit...).
Si cu toate astea uram noaptea... Si am tot urat-o multa vreme...
Pana intr-un moment cand a inceput sa-mi placa, pana i-am prins gustul... Gustul fin al unei "linisti" aparte, ca o pace ce se asterne peste zi, ca o patura moale ce te mangaie si te rasfata inaintea unei noi zile in bataia reflectoarelor....
Stiti cum se spune ca de la ura la dragoste nu-i decat un pas...
Asa si eu.

Ador impacarea noptii.... aerul racoros (bine, nu pun la socoteala canicula de acum cateva zile, treaca de la mine), linistea fermecatoare, aducatoare de idei si de solutii....
Noaptea e amabila, daca stii s-o indragesti... Noaptea te sfatuieste si te relaxeaza...
Noaptea, noaptea tarziu, am timp sa analizez si sa inteleg (sau sa incerc sa inteleg) tot ce s-a petrecut peste zi. Sa rememorez vorbele frumoase, sa le tot repet, sa le aud iar si iar si iar...
Sa fac planuri, sa tes vise, sa le lipesc in poza viitorului... Sa caut solutii pentru dileme, sa desprafuiesc vechi amintiri, lucruri, socoteli....
Sa iert si sa cer iertare...
Sa elimin energia negativa...
Sa-mi amintesc de oameni dragi, sa-i redesenez in mintea-mi...
Unii au jurnal... Le place...
Mie-mi place noaptea! Noaptea este cel mai dulce jurnal... Foarte intim si primitor, departe de ochii indiscreti, la adapostul memoriei mele....pictez pe panza noptii tot ce-mi pofteste inima, cu ce culori si in ce forme vreau... Eu sunt pictorul, eu am penelul..... e atat de bine!!!

Imi place noaptea....
Imi place noaptea tarziu sa palavragesc cu oameni dragi cu ajutorul indispensabilului,deja, internet...
Imi place noaptea sa bantui prin bucatarie dupa un pahar cu apa...
Si sa nu aprind lumina...
Imi place noaptea sa ascult muzica si sa o simt, sa o traiesc....
Imi place sa ascult linistea din strada, picaturile de ploaie mocaneasca... vantul cum suiera in voie.
Imi place sa citesc pana se face lumina...
Imi place sa-mi ascult bataile inimii, sa privesc cum trec minutele, unul dupa altul, sa privesc tavanul alb si sa vad mii de culori (culorile sufletului meu)...
Imi place sa iubesc noaptea, mai mult decat ziua... Imi place sa plang noaptea(aproape niciodata ziua) ca sa-mi alin ranile sufletesti(atunci cand ele apar)...
Imi place noaptea.... (la fel de mult ca si ziua; dar altfel)

7 comentarii:

ra spunea...

Yes!!! Ah Dumnezeule ... the best feeling ever, noaptea pe strazile pustii inarmat cu un mp3 player(sau ipod) si o provizie de cantece bune... niciodata nu simti nici noaptea nici muzica atata de bine...

daca va permite orasu/cartieru try it!

Arsenya spunea...

La fix ai venit cu "destainuirea"...ultimele nopti le-am adorat: pt ca s-au asociat cu ploaie si furtuna; cu toate astea mie mi-au adus liniste! Gasesc foarte relaxant sa stai noaptea, in varful patului, cu o ciocolata clda in manute si sa adulmeci aerul acela de "ploaie". Racoarea este unica si muzica mea cea mai buna sunt tunetele si fulgerele! :)

gargalina spunea...

noaptea nimeni nu te vede...nu vede cum iti scapa o lacrima si nici cum un zambet iti crapa trasaturile netulburate,de altfel.

Zuzu spunea...

Da, noaptea.....
Nu am amintit, parca, despre cat de usurator este sa plangi noaptea.... sa--ti speli sufletul, sa te tanguiesti mocnit, sa speri si sa disperi, sa implori si sa te rogi.... asa cum numai tu singur, departe de lumea dezlantuita, poti face...
Atunci cand esti singur cu gandurile ce nu-ti dau pace si iti lasi liber lacrimile sa alunece pe obrajii incordati ...

pheideas spunea...

Te-ai plimbat vreodata noaptea desculta pe strazi ? Sau cand ploua, sa simti asfaltul ud, apa, frunzele ... E o experienta superba ! Smile!

Anna (Zuzu) spunea...

Desculta pe strazi...noaptea...
Ce romantic. Dar unsa sa faci asta?
Poate intr-una din tarile alea renumite pentru curatenia lor stradala, caci la noi romantismul se poate finaliza la spital cu te miri ce prin talpa...
:-))

pheideas spunea...

Mda, nu-ti place, bag sama ! Ha ha ha ha ! Eu am fost. Mi-aduc aminte de o seara de toamna in Herastrau - apa, frunze, noroi, si ploua .... I was singing in the rain. :)) Cantam ca nebunul. Si foaaarte romantic.