joi, 2 august 2007

Cand 1+1 = tot 1 !!!!!

Azi am chef sa vorbesc despre comunicare....
Piticul se uita chioras la mine ("ce-are si asta?")...
Ii zic "da-te la o parte, ce stii tu, pui de...roz!!!...astea-s chestii plicticoase de oameni mari; treci la mazgalit, nu-ti bate tu capul..." :)))))))
Comunicarea dintre oameni...comunicarea in cuplu, in prietenie, la munca sau la joaca....
Pretutindeni....Ieri, azi, maine,.....Aici, peste ocean, la tara, la deal sau la vale...
Ma uitam zilele trecute pe un forum.... "Cat de mult conteaza comunicarea in viata de cuplu"? Incepeau procentajele.... trantite aproape la plezneala.... 40%, 80%, 60% (bine, macar Paul a ramas constant cu toate ca tot il voi contrazice), 90%, deloc, etc, etc. ....
As putea crede ca, nefiind o dezbatere serioasa, nu trebuie luata pe deplin in seama... Insa, daca stau sa ma gandesc la ce-am auzit referitor la comunicarea dintre oameni acum, in scolul vitezei...., pot spune ca nu difera prea mult de sporovaiala de pe forumurile obosite...
Vreau, deci, sa vorbesc despre comunicare, dar vreau sa vorbesc din punctul meu de vedere, din ce am invatat eu in viata, asa cum percep eu importanta acestui "element"....
In umila mea opinie comunicarea dintre oameni are gradul cel mai mare de importanta printre toate celelalte "ingrediente" ce determina o relatie sa mearga bine sau nu, sau deloc....
E un fel de "a fi sau a nu fi..." al relatiilor interumane.... Este TOT!!!
Cand comunicare nu exista, 1+1= tot 1 si se creeaza un imens dezechilibru (v-ati gandit cum ar fi ca 1+1 in matematica sa nu dea constant2? :)))) ar fi dezastru....)
Desi la fel de importanta este comunicarea intr-o echipa de lucru sau la locul de joaca, intre bunica si nepot sau intre 2 colegi de liceu, toba ce mare si zanganitoare se bate tot in sfera relatiilor de cuplu.....
Intr-un cuplu comunicarea este vitala. Pentru sceptici (euro sau nu.... :)))) ) am o veste: comunicare nu inseamna neaparat vorbe. Poate si de aia se face confuzia, unii considerand comunicarea ca fiind doar o vorbarie ieftina si obositoare...
Binenteles ca nu... Comunicare inseamna (si) vorbe, inseamna fapte, inseamna gesturi, inseamna priviri, inseamna atitudini, inseamna tacere (!!!!)....
Reusita unei relatii vine in momentul in care stii cand si ce "ingredient" magic sa pui in compozitia relatiei ca totul sa iasa rumen, proaspat si inmiresmat....
Cat de frumos este sa vezi doi oameni care par a fi facuti din acelasi aluat.... doi oameni care stau unul in fata celuilalt si nu-si spun nimic, NIMIC, dar privirile lor scanteitoare spun totul....fac totul...arata totul....striga totul.... fericire, impacare, bucuria, linistea....ca celalalt e acolo numai pentru el si o simte din plin fara nici macar o soapta....
Ce e o cearta odioasa in care cei 2 isi arunca vorbe grele pe care le regreta amarnic apoi si fug dupa petice sa panseze rana vorbelor (prea)"ascutie" pe langa o privire usturatoare si a toate graitoare ce face cat 2000 de vorbe grele la un loc (dar nu "sfredeleste" cu aceeasi intensitate), insa e mai concluziva si mai dureroasa decat ai putea crede...
O privire nervoasa, dezamagita, suparata, sfasiata, a celui drag iti ramane adanc incrustata pe retina si o stergi mai greu decat scoti petele de pe geamuri cu alcool sanitar....
Intr-un moment de cumpana, de grea incercare a vietii, de tristete dezarmanta, de disperare .... cand orice vorba, oricat de draga ar fi, oricat de bine intentioana ar fi....nu mai alina nimic, in momente din astea (prin care, asta e, cu totii trecem...) ce mangaietoare este atingerea celui drag, o imbratisare calda din suflet, o mana pusa peste alta, in semn de respect si compasiune, de alinare si sprijin, fac de milioane de ori mai mult, mai bine decat vorbele desarte, gratuite uneori....
Asadar comunicarea nu o data s-a dovedit ca nu inseamna numai vorbarie... Inseamna atat de mult (dar, ca orice lucru bun, vital, important in viata asta, il pretuim la adevarata valoare cand ramanem fara el, dintr-un motiv sau altul..., cand lipseste sau nu functioneaza la parametrii normali)
Comunicarea...este o "inginerie" intreaga, un mecanism complex, atat de necesar noua ca si aerul ce-l respiram.... Nu ati vrea (mai ales voi, scepticii in importanta comunicarii interumane, da, da..aia cu 40%, 60%... - apropo, si restul ce e?...... Sic!) sa traiti fara ea, sa fiti siliti sa comunicati numai si numai prin vorbe, zi de zi de zi(caci si vorbele..daca nu sunt asezonate cu un ton potrivit pe care sa-l putem percepe, descifra si interpreta, tot zero ar fi....nada, niente, rien.....), fara gesturi, fara priviri, fara suspinuri, fara atingeri.... Si daca ati vrea, tot nu ati putea.... Daca comunicare nu e, nimic nu e....

6 comentarii:

Arsenya spunea...

recunosc, acel "pui de..roz" m-a zapacit cateva clipe! cum "pui de ROZ??" :)) mortal!!! Ma gandeam ( na, ca e molipsitor)ca daca Dumnezeu( care exista) ne-a dat darul asta minunat de a ne putea exprima, de a putea transmite ganduri si sentimente, de a putea COMUNICA cu cei din jur...de ce sa nu-l exploatam la maxim?! si sustin ideea ca aceasta comunicare este in mare parte non-verbala, mi se pare printre cele mai "dulci" forme de comunicare: nu rostesti nimic dar tot ce gandesti, simti, traiesti sunt intelese de un "cineva".

Zuzu spunea...

E rasplata suprema intr-o relatie....E ca o atingere angelica a sufletului...
Mi-am amintit ca citeam azi intr-un articol o fraza de genul "in momentul cand il iubesti pe celalalt, nu ai nevoie continua de dovezi de iubire..."
Adevarat... Dar, ca sa parafrazez, as zice ca atunci cand doi oameni se iubesc si se "simt" ca si cum ar fi un singur trup si un singur suflet, nu e nevoie de vorbe goale, sacaitoare siropoase... E suficient o privire, un zambet sau o tacere in care toate "vorbesc"....

Arsenya spunea...

ooo, evident-vorbele goale, siropoase si fortate isi pierd intelesul si semnificatia! e Trist pentru cei care isi "cersesc" astfel dragostea. Pwntru ca iubesc pot spune ca nu am avut nevoie nici macar o data sa mi se spuna "te iubesc"-la ce folos?! nu se vedea clar din gesturi, din priviri, din atingeri, din "nimicuri"?

mADAlina m spunea...

Dar ce e rau cu "te iubesc"?

E cea mai frumoasa vorba... pana la urma, ci cea mai cu greutate.

Iubirea insemna aproapele, insemna trairea, senzatia, gustul, lumina si cuvantul. Nu poti face o prajitura fara zahar :)

Zuzu spunea...

"Te iubesc" nu e rau, dimpotriva...
Sa-l spui de-l simti, sa-l strigi de vrei, sa stie o lume intreaga, okay....
Insa am vazut si multe cazuri unde "te iubesc" era spus mai des ca "buna ziua", aproape ca un tic verbal... Si tocmai pt ca este vorba cu cea mai mare greutate, poate ar trebui sa o pretuim mai mult.... Sa aratam cat iubim si prin alte cai... sa comunicam cu celalalt, sa-l facem sa o simta clipa de clipa, iar atunci cand spui "te iubesc" sa fie un moment pe care sa ti-l poti aminti, nu sa se piarda in cotidian printre "bine, iubito, te iubesc, trec pe la piata sa iau mere, azi am mult de lucru....blabla..."
Nu stiu, zic....

ra spunea...

pacat ca senzatia asta de care vb nu poate fi capturata, "te iubesc" nu isi o mare insemnatate... dar e chimia aia dintre 2 oameni care le unge pe toate si merg struna. Trebuie sa poti ajunge la un anumit confort vis a vis de celalt, sa te iei ca atare si sa step out of yourself... sa te vezi dinafara... sa stii sa nu abuzezi dar nici sa lasi de la tine, sa fi in stare sa numesti REFUGIU bratele celui drag, sa iti fie cel mai bun prieten, si sa stai cu sufletul la gura sa ii povestesti tot tot tot...

ahhh now that's worth living for