vineri, 3 august 2007

Feminitatea - un sirag de perle rare...

Mi-a zis deunazi o prietena :"scrie ceva pe tema feminitatii"...si am zis "okay, nimic mai simplu"....
Piticu: "du-te, tu!!! Pe bune?! Pai, ia, hai scrie..., sa te vad."
Si a avut dreptate aschimedia.... ca ceea ce pare mai simplu ca "buna ziua"(un fel de "vrei, calule, ovaz?" pentru suflarea feminina a planetei) este, in fapt, suficient de complicat, ramificat si laborios....
Ce e feminitatea? Nu fugiti la dictionar...
El e tehnic, tranteste in cateva cuvinte o definite rece, dar nu "compune" intregul univers ce sta in spatele rostirii acestui cuvant duios:FE-MI-NI-TA-TE!!!!
A fi feminina (la fel cu a fi masculin, pentru ei) este o alegere, o orientare, o "reteta" pe care o primim prin codul genetic, dar pentru care "lucram" o viata intreaga si asta chiar din frageda gangureala.....
Fetitele sunt imbracate in culori pastelate "feminine":)))) (roz si alte culori apropiate - Slava Domnului ca s-au descoperit si celelalte culori pastelate ca a nu fi otravite si deci nu mai suntem intoxicati exclusiv cu bebeluse aratand ca niste bomboane fondante), ei, viitorii domni sunt imbracati in bleu si verde si alte culori "mmmmmmasculine".... De mici suntem orientate spre activitati si mentalitati potrivite fetelor, fetitelor, doamnelor, domnitelor....
Sa nu ne mocirlim in nisip cum fac baietii, sa nu ne jucam cu surubelnita si cu masinutele pentru ca "nu sunt pentru fetite", sa ne controlam vocabularul, sa nu ne luam la bataie pentru papusa preferata.... Sa salutam domnii cu "buna ziua" nu cu "sarumana"...si tot asa....
De mici intram in forma de "cozonac" a ceea ce, vom afla mai apoi, inseamna universul feminin...
Asadar comoara zace in noi si noi avem "datoria"(placerea, dorinta, pasiunea, obsesia) sa o descoperim zi de zi, sa o exploatam, sa o "slefuim" ca pe o piatra pretioasa, sa o gadilam si sa o "hranim" asa cum stim noi mai bine pentru ca, apoi, sa o aratam lumii. Mai ales lumii lor. A barbatilor.
Feminitatea se "conjuga" printr-o multitudine de culori si nuante, de verbe si moduri, de trasaturi si atitudini....
In fiecare dimineata cand ne trezim, avem de facut alegeri... Ce haine, ce pantofi, ce parfum, ce machiaj, machiaj??, ce "masca"(sfioasa, puternica, amanta, mama, prietena, luptatoare, pisicoasa, intransigenta, razbunatoare, manipulatoare, iubitoare, amabila, politicoasa, pasiva, indiferenta....), ce atitudine, ce vraji folosim azi? :)))
Sunt o varietate infinita de "pachete" (promotionale sau nu) de optiuni la care apelam zilnic pentru a ne pastra si potenta trsaturile cu care am fost inzestrate de natura...
Sa vorbim si sa gandim intr-un anume fel, sa zambim, sa fim si sa ne simtim sexy, sa aratam incredere de sine, sa oferim incredere, sa ne facem placute, sa ni se simta intr-un mod placut prezenta intr-un anumit mediu (sau nu - asta e alt pachet, "the incognito one"), sa fim apreciate si respectate, iubite si mangaiate, rasfatate, seduse, adorate.... De lume, in general si de ei, in special. Am citit recent undeva (si tare bine mai zicea) ca noi, femeile, facem sacrificii, apelam la strategii de imagine, ne modelam si ne ''retusam" zi de zi de zi prin te miri ce "tertipuri", totul pentru ei, pentru partea masculina a planetei....
Mda, stiu, si eu am crezut intr-o vreme ca o facem si pentru ochiul critic si ascutit al "suratelor" noastre de "suferinta", insa..... nope, se pare (si dupa ce analizezi putin la rece, te convingi) ca tot ei sunt "motorul" ce invarte rotita si porneste mecanismul....
Intr-o lume fara barbati (oh, da, dureros exercitiu de imaginatie!!!!) cine si pentru cat timp s-ar mai strofoca intr-o asemenea maniera sa-si valorifice si sa-si modeleze feminitatea? Nimeni, va zic eu.... Sau poate unele ar face-o, dar numai pentru o perioada limitata de timp....pana s-ar convinge ca nu e suflare barbateasca in zona ca sa le admire si motiveze, sa le ambitioneze sa-si depaseasca concurenta and so on....
Si, in plus, feminitatea exista pentru ca exista termen de comparatie, masculinitatea. Altfel, cum s-ar putea defini conceptul, numai asa, abstract?

Dar sa revenim la "siragul de perle" daruit noua de milenii si dezprafuit, pretuit si purtat cu mare mandrie mai ales in ultmile secole...
Fi-ti mandre de el (de sirag!!), ocrotiti-l si pretuiti-l asa cum stiti voi mai bine, fi-ti onorate sa-l aratati lumii intregi, sa il valorizati cum stiti voi mai intelept pentru a va rasplati si el la randu-i inzecit de-a lungul vietii.... :)

2 comentarii:

Arsenya spunea...

Des mi s-a intamplat sa ies din "tiparele" feminitatii; de mica am fost crescuta de 3unchi si "gasca" lor, apoi mi-a placut sa joc fotbal cu cei2verii si frate-miu, mai tarziu( pe la 10 ani) m-am apucat de sport( nu am stat la pieptanat papushele cu fetitele si nici la "ceaiuri")...acum cand ma consider mai mare, tot ma vad putin calcand stramb..e k senzatia aceea cand incerci prima data sa mergi pe tocuri.Imi palce latura mea putin "pe langa cerc" dar ador sa fiu feminina si-mi place tot ce implica feminitatea! Este acea parte importanta care ne deosebeste net de barbat si ne defineste!

ra spunea...

arsenya loool da' toate trecem prin asta, si adevarul e ca e un sentiment unic cand le iei si le schimbi una cate una, intai un gloss, iti mai fuge ochiu la o rochita si schimbi adidasii pe niste balerini, si parca cu fiecare retush te descoperi... apoi sa te obisnuiesti cu ideea ca esti "domnisoara" cum zicea zuzu... barbatii sunt scutiti de astfel de transformari femeile evolueaza...
ps inca nu am invatat sa merg pe tocuri si inaltimea nu-mi permite da eu imi tot cumpar... macar dulapul sa arate "girly"