marți, 24 iulie 2007

Sertarul cu "acuarele"...

Pe principiul "cand se face aerul o idee respirabil, ne apucam de scris ca avem de ce", sa trecem la treaba....

A inviat Piticul, si-a revenit la culoarea roz delicat, ca zilele trecute de la fierbinteala asta era rosu aprins.... si are chef de taclale....

Ma gandeam....
Ca nu m-am mai gandit de mult... :)))
Adica pe calduri din astea indecente ti se topesc gandurile in cap si se amalgameaza, ce sa mai alegi pe urma...?!
Dar azi, asa, dintr-o data, am dat de o "oaza" a mintii mele si mi-am amintit de atatea lucruri la care m-am gandit sau la care m-as gandit mai amanuntit...
In oaza am gasit deschis sertarul cel mai larg, cu cele mai multe foi, tot o culoare si o incantare in ultima vreme....sertarul viselor. Al viselor de dor, al viselor ce dor, al viselor ce tipa dupa implinire, a viselor de....amor.
Amor nu-mi place cum suna, e prea "old-fashioned", dar na, sa fac si eu o rima onorabila... :))))
Mda, deci am dat de cutia magica cu culori, cu culorile sufletului meu, si am inceput sa caut si sa rascolesc, sa vad ce e inauntru si ce am mai uitat....,sa ma joc cu "acuarelele" dinauntru, sa pictez, sa mazgalesc...
Si ma gandeam... (I know, I know...) din toate gandurile ce ma asalteaza, din toate starile ce-mi dau tarcoale, din toata gama de trairi din ultimile luni, oare ce o fi firesc si ce nu? Oare ce o fi exagerat si inutil si oare ce o fi benefic si folositor? Pe care dintre ele sa le pastrez si pe care sa le arunc la cos? Si, prin extensie, cand gresim cu gandurile noastre, cand ne fac ele rau si devin obsesive, cand sunt constructive, cand excesul de zel omoara pasiunea si cand tre sa stai de-o parte si sa privesti mai per ansamblu ca sa nu uiti la un moment dat cum arata padurea din cauza copacilor....
Intrebari intrebatoare. Nu-si gasesc "alinare" decat de la caz la caz, in functie de noi.... Dar ideea ma preocupa acum asa ca am sa aberez putin pe marginea-i in speranta ca gasesc totusi cateva variante de raspuns, altele decat 50/50 si "suna un prieten" (si prietenii astia in cazuri de "ceata" profunda la nivelele superioare ale mintii devin, inevitabil, un fel de recycle bin unde fugim si turnam toata agitatia micului nostru cap'sor in speranta de mai bine...si de claritate...)

Azi mi-am dat seama ca in momentul in care ma simt pe teren miscator si nesigur, nu imi e bine. Nu am liniste. Gandurile negative vin, sporadic(dar vin), ca un potop. O ploaie ce nu curata nelinistile ci le intensifica, o ploaie toxica si marunta ce toaca tot....incredere, sperante, vise, pasiune, planuri, idei, gesturi, actiuni... Desigur, unele dintre ele, ca in cazul lui nea Manole, se refac a doua zi, se peticesc sau se reinalta...Uneori devin zmeie ce stau in inaltimi senine mult timp, dar, asa cum am spus, la cel mai mic "cutremur", se prabusesc, se prafuiesc, se pleostesc sau mor....
Si atunci?! Atunci ce e de facut? In situatii din astea am voie sa despic firul in patru, sa aflu motivul miscarii "terestre", sa-i fac o radiografie, sa incerc sa o previn pe viitor (dar nu merge, mereu vine cand si cum te astepti mai putin....)? Am voie?
Pai, si daca nu am voie, tot o fac.... Chestii ilicite, stiu....
Nu aleg eu, cateodata alege altcineva pentru mine... Si eu am numai sarcina(ingrata) de a dezbate si de a analiza, la nivel mental, buba...

Dar eu vin si intreb: nu-i mai simplu sa iti iei catrafusele si sa te muti pe teren nemlastinos? Pe teren uscat si drept.... Unde domnul Soare zambeste gales zi de zi si unde fluturii se joaca (in stomac)?! Bun... Dar cum?
Cum gasim secreta reteta a vesniciei gandurilor pozitive? Unde sta ea acunsa si cum o puteam gasi? Si cand o gasim, cum o utilizam? cum o punem in aplicare? ca de zis e simplu, de facut e mai greu.... Stiti, practica ne omoara....

Offff, nu stiu zau.... Si Piticul mai are chef de scris, dar eu nu...
Am febra!!! Adica dupa ce ca e inca prea cald, eu mai fac si febra...
Un fel de "ard in flacaaari...."... :))))
Asa ca stop joc deocamdata, ma inotorc la ganduri racoroase si frumoase si o rog pe Lady B. sa-mi zica o poveste sa adorm... Somnic de voie.... :)))

Un comentariu:

mADAlina m spunea...

Bine ma piticu, roz, ma provoci la viziuni cu acuarele si gasesc in loc ganduri de "amor".... o sa revin sa te vad cum vorbesti tu in culori asa :)

Somn usor!