Nu mai pot. Am sa ma topesc. Da, da... Ca untul la soare, ca un fulg de nea in palma copilului mirat...
Am sa ma topesc si am sa ma transform si am sa dispar ...
Important e ca am sa ma topesc...
Piticul m-a auzit si a inceput: "sa pornesc aerul conditionat? Il dau la 15 grade? Sa-ti aduc apa rece? Sa o "sacrificam" pe Lady B. poate, poate te mai racoresti? Sa deschid mai larg geamul? Vrei gheata? Auzi, dar asa cald iti e? ca mie nu mi se pare asa canicula..."
Si tot asa...
Eeeeh, ce stiu copiii astia... :))))
Eu totusi am sa ma topesc...
De dor!!!!
3 comentarii:
Ce frumoos sa scri din persepectiva unui pitic, care mai e si roz pe deasupra... Hehe tare simpatic!
Imi aduce putin aminte de copilaria Adei Milea din Apolodor. Povesti pt oameni mari si nu numai.
Astept si alte scrieri "piticoase" :)
Mdaaa, Piticul e un vorbaret....
Si cum se pierde caldura de peste zi, incepe sa sporovaiasca vrute si nevrute... :)))
Oh... postul asta a fost pur si simpu GREAT! nu stiu de ce dar m-a topit si pe mine...
Trimiteți un comentariu