sâmbătă, 21 februarie 2009

Spune-mi o poveste ...

Spune-mi o poveste..., dar spune-mi-o incet...
Inchide-mi ochii, priveste-ma atent..., saruta-mi visele cu grija.
Plimba-ma pe un nor, ridica-ma pe o stea
Si deseneaza-mi o poveste ...
Tine-ma de mana sa n-alunec de prin cer si sa ma pierd in mii de ganduri calatoare...
Cioburi visatoare...
...................................................
Deseneaza-mi o oaie... :-))))
(Din "Micul Print" de Antoine de Saint-Exupéry, AICI)
Ba nu. Mai bine spune-mi o poveste....
~~~
Nu mai stiu cand au inceput sa-mi placa povestile..., cand eram mica si bunicul imi spunea povesti nemuritoare ore-n sir sau mai apoi, cand am crescut, si am inceput eu singura sa tzes povesti, sa cred in ele, sa le dau viata si culoare...
Desi muzician cu acte-n regula, pare-se ca pasiunea strabuna pentru scris, pentru cuvinte, pentru basme si povesti, a scos capul la iveala si cere sa se faca auzita.
Bunicul a fost invatator. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut cum si atat cat trebuie. Insa iata ca mostenirea se transmite oricum.
Deunazi mi-a crescut inima de bucurie si putina mandrie cand am gasit o carte scrisa de bunicul meu in Biblioteca Parlamentului Grec...
De la el am furat pasiunea pentru ziare, reviste, carti, iar de la celalalt bunic, mania pentru papetarie. Pentru mine, orice bucata de hartie scrisa sau colorata cu grija, are o valoare.
Cat pentru culori si frumusetea lor, mi-as da si viata....
~~~
Aseara a nins frumos, continuu si marunt... Acum e o liniste solemna, lumea e amortita intr-o sambata seara, albul imperial al iernii revenite in forta isi preia drepturile sale.
Tabloul alb imaculat si rece, de o serenitate translucida, te reduce la tacere...
Merg lin, alunecand pe strazi, privind inainte...
Cu fiecare fulg ce cade simt oranduirea armonioasa a gandurilor mele, clare si senine, pe panza unui suflet obosit...
As lua foarfeca sa ciopartzesc povestea, sa ii mazgalesc pana la mister copertile atat de colorate.
Sa-i rup cartonul lucios, sa ma desprind si sa fug, stergand greselile cu buretele....
Uneori ma intreb daca am de gand sa repet la infinit aceleasi si aceleasi alegeri.
Pentru ca ori de cate ori as alege o noua poveste in a carei pagini fine sa ma cocotz, mereu as alege aceelasi basm.
L-as improspata-o mereu, l-as desprafui, i-as reda culoarea, gustul, savoarea si sclipirea...., transformandu-l treptat, cu grija, cu lentoare ritualica de basm arhaic, intr-un splendid roman.
Romanul vietii mele....
...................................................................................
Mici baliverne de Weekend :
- De ieri sunt in sarbatoare, am gasit in sfarsit o cafea dementiala cu aroma de hazelnut, mult si indelung visata. AICI.
Ra, acum sper ca primesc un feedback pozitiv de la tine caci e vorba de cafea australiana, nu de Starbucks. :-)
- Daca vreti sa va testati atentia, incercati jocul ASTA. Eu am reusit 12 secunde, apoi am pierdut.
- Zilele trecute mi-am luat carti noi. Asa fac mereu cand simt nevoia sa evadez din cotidian, ma pierd in librarii....
Aleg carti dupa coperta, daca nu stiu nimic despre ele, sau dupa autor sau dupa titlu...
Cred ca asa facem toti, cand nu cautam o carte anume.
Mi-am luat "Africanul" de J.M.G.Le Clezio, carte care a primit in 2008 Premiul Nobel pentru Literatura,
The Reader - cartea,
"In necunostinta de cauza" de Amelie Nothomb (e a noua ei carte pe care o citesc si nu ma satur de stilul ei savuros de a scrie si de a povesti mai ales aventurile pe taramul Tarii Soarelui Rasare) si
Dorothy Koomson - "Goodnight, beautiful".
O sa vi le povestesc pe masura ce le citesc...
- Pe final sa va spun ca am descoperit plina de surprindere cum pungile eco friendly de la Carrefour sunt atat de biodegradabile, incat se degradeaza vazand cu ochii, pana acasa.... Intr-asa un hal de proaste sunt, in special cele de hartie....
Oricum, nimic nou sub soare...
.............................................................................

6 comentarii:

ina bixade spunea...

Ce frumos asterni in cuvinte, gindurile tale colorate...la cit sint de pleostita acum si tot m-ai miscat cu povestile tale...

Zuzu spunea...

Multumesc, draga mea!
Si eu sunt pleostita sa stii.
Si rau ... :-(

Anda spunea...

Stiu prea bine cum e cu povestile...dar si cu repetarea alegerilor...Vad uneori atat de clar chestiile comune si gresite din ceea ce am ales sau am cautat incat ma intreb cand oare o sa ma invat minte. Cand n-o sa ma mai incapatanez sa vreau acelasi lucru, "dovedit" nepotrivit. Cand n-o sa ma mai intreb: dar daca, totusi...
Apoi ma gandesc la fericire, asa cum am simtit-o candva, si stiu ca as alege la fel.

Zuzu spunea...

Da, Anda,asa e, un miez de fericire curata se uita greu...

Anonim spunea...

Amelie Nothomb imi place si mie, am citit in liceu 2 carti de'alea ei (in vremurile mele bune, cand eram suficient de harnica sa citesc in franceza): Biographie de la faim si Frissons et tremblement. Amandoua mi'au placut maxim si le recomand (si foarte usor de citit in franceza, culmea, pacat ca sunt imposibil de gasit la noi)... Are un stil foarte reader-friendly femeia asta.

Anonim spunea...

zuzule sarumana, nu e in canada cafeneaua cu pricina inca, dar promit ca indata ce-mi tin in mana pasaportul si pot vizita peste granite musai ajung si am sa ma gandesc la tine cand le beau cafeaua. :)