sâmbătă, 23 mai 2009

Nimeni. Merg spre nicăieri...

Cam așa mă simt de ieri. Nu e tragic, trece, știu. Dar azi-noapte, când m-a luat o amețeală idioată care nu a trecut nici când am inchis ochii si am așteptat, minute în șir, să dispară, atunci am început să mă gândesc, așa cum fac numai în momentele de "wake up call", acele rare, dar scuturătoare momente în viață.
M-am gândit mult...
Primele măsuri au fost să șmotruiesc prin lista de messenger. Ești preten vechi, dar nu te văd niciodată acolo....out. Ești genul de persoană care apare brusc numai și numai când vrea ceva, după care dispare la fel de brusc...out. Ești cumva arogant? Ai impresii și fumuri în cap? Ai senzația că mă cunoști, umflîndu-te în pene, dar nici măcar nu-mi știi numele adevărat? OUT!
Nu mă râzgândesc la chestii din astea.
***
Cine sunt? Încotro merg? De ce? Îmi place? ... zbârnâie de zor gândurile mele...
Universul meu s-a deformat. Din bipolar, acum e tripolar... Și nu mai zăresc echilibrul acela firesc... o sferă perfectă cu o axă între cei 2 poli se rostogolește armonios, dar cum s-ar putea rostogoli fresc un triunghi ...? E șchiop...
Apoi, privind în urmă, la doar 2-3 ani distanță, ajung să mă întreb mirată...aia eram eu? Și unde, mă rog, s-a topit eul acela? Aș vrea să existe ghișeul "bagajelor pierdute al persoanelor de altă dată"...
Lene Barbie, pentru că nu sunt în stare să răspund lepșei tale pe larg, uite, spun acum, că super puterea pe care aș vrea să o am atunci când e nevoie, ar fi cea de a putea citi gândurile oamenilor. Atât. Nu mereu, ca să nu fiu bombardată cu rezidurile fiecăruia, dar în unele momente atât de greu de descifrat...mi-aș dori să pot citi gândurile lor...
Nu mai știu să am reacții normale, spontane și neurmate de nicio analiză pe subiect dat...
De aia azi am dat bir cu fugiții la auzul unor banalități, altădată atât de așteptate, sorbite și puse la pastrare...
"My baby, take care, bisous..."
So sweet, but...no thanks.
Nu mă mai simt confortabil în fața persoanelor care te dezarmează prin cuvintele lor. Pentru că nu mai știu ce să fac cu ele, să le păstrez sau să le arunc la coș. Persoanele, cuvintele. Nu cunosc jumătatea de măsura în situațiile astea și poate că de aia nu am învățat încă să scot pe cineva afară din viața mea atunci când mesajele devin neclare și contradictorii. Dar învăț...
Ce altceva să fac? Nu îmi place că acum suflu și în iaurt, că încrederea pe care atât de dezinvolt o acordam altădată, acum e chinuită si înjumătățită...
Și nu dau vina pe alții, pe el... Eu sunt de vină. Eu cad vulnerabilă nobilelor sentimente...
Cred prea mult în ele, le ridic ca pe niște zmeie în înaltul cerului și suflu înspre ele, ca să prindă aripi, să crească, să zboare...
Sunt atât de idealistă sau încăpățânată ... Mereu am pus un preț mare, poate prea mare, pe ceea ce am simțit și am refuzat aproape tot timpul sa primesc sugestii de la cei care nu au fost implicați. Știu ca în orice situație din afară uneori se vede mai clar, dar la fel de bine știu că dacă nu ai trait tu, nu tu ai fost acolo, nu ai participat...nu știi nimic.
Mai e ceva ce mă enervează rău... S-a demodat sinceritatea. Asta e clar. Iar eu, toantă, am lipsit de la lecțiile de "sunt versat, deci, mă prefac"... Mai mint și eu, ca tot omul, însă sunt sfere în care nu concep să mint. Să fii sincer nu înseamnă neapărat să spui tot, însă vreau să cred că nu înseamnă nici să joci teatru ieftin si scenete. Eu nu pot așa. Nu-ți place? Buh-bye!
Și dacă felul meu franc de a fi, într-o zi se întoarce împotriva mea.. atunci e clar că voi avea nevoie de un făraș și o măturică, să adun cioburile..., dar viața nu stă în loc și nici eu nu mă schimb după chipul și gustul fiecăruia...
Iar dacă sinceritatea te poate face vulnerabil, cred că e mai mult din cauza perversității din ochii celuilalt...
.....................................................................

27 de comentarii:

Antoaneta spunea...

E foarte greu sa fii tu însati si sa te integrezi armonios social. Vezi Lupul de stepa (Hesse), Uno, nessuno e centomilla (Pirandello), Eu nu sunt Stiller (Frisch), evident Kafka. Dar pâna la urma e cel mai bine, altfel intri în conflicte interioase scârboase. Feel free to be free:)

Iulian spunea...

C4 1N7OD34UN4, 51 D3 D4T4 4574, L3 21C1 81N3. 7R38U13 C4 F1LO5OF321 C4M MUL7, 51 5-4R PU734 C4 7OCM41 D3-41C1 54 V1N4 PRO8L3M3L3.

Anna (Zuzu) spunea...

zici?
si eu m-am gandit la asta...
fir-ar!!

Antoaneta - multumesc de sugestii, mi se apropie timpul liber, am sa le trec in lista de citit.
Ceva ce nu inteleg este cum m-am integrat social cel mai bine atunci cand am fost eu insami, dar e al naibii de greu sa ating "starea" aia...

Iulian spunea...

De data asta prefer să pun diacritice.

Să ştii că am un pic din puterea aia despre care ai pomenit, iar dacă nu-ţi citesc toate gândurile corect, să ştii că nu-i din vina mea, ci e din pricina netului. Vezi tu…pe net îşi mai pierde din intensitate :).

Anna (Zuzu) spunea...

Ce sa zic, Iulian...
asa o fi. :-)

Iulian spunea...

Păi…nu trebuie să spui nimic. Se vroia a fi doar glumită, care să-ţi aducă un cât de mic zâmbet în colţul gurii…:-)

Anna (Zuzu) spunea...

:-)

pheideas spunea...

Ce sa zic, mai ai de sapat mult prin viata. Dar oare nu asta-i farmecul ? Oricum, mare grija, cand arunci la cos, sa nu arunci si lucruri bune. Toti avem tendinta asta, si apoi le cautam disperati in maldarul de gunoaie. Bafta la curatenie !

Anna (Zuzu) spunea...

Pheideas, odata ce arunc ceva, inseamna ca deja am analizat problema, am evaluat-o si, odata considerat potrivit respectivul lucru pentru romberon, there is no way back.
Tomberonul (de gunoi, emotional, relational, de reziduri afective si umane) este ultimul prag.
Pana la el sunt "n" sanse...
Si da, banuiesc ca asta o fi farmecul vietii...sa ne frecam nervii cu ea... :-))))

PS-nu mi-ai explicat care e faza cu "SMile!"

Ionut spunea...

acum te simti mai bine?

Anna (Zuzu) spunea...

ma simt ... confuza

Iulian spunea...

Scuze...de fapt aici trebuia postat ultimul comentariu pe care l-am facut

pheideas spunea...

Scuze, Smile ! e atunci cand zambesc, iar Ha ha ha !, cand rad in hohote. E felul meu de intari si sugera starea de moment. Zambetul poate fi si tendentios uneori. Alteori sagalnic ...

Anna (Zuzu) spunea...

Iulian, acum cred ca ne-a explicat Pheideas, asa ca pare lamurit totul.
:-)

Iulian spunea...

Smile!

Anna (Zuzu) spunea...

e musai? :-)))))))

pheideas spunea...

Dar voi la ce va gandeati ? Sau nu v-ati gandit deloc ? Smile!

Anna (Zuzu) spunea...

nu m-am gandit la nimic.
insa e cam enervant "manifestul" tau pentru o mai buna comunicare...
Adica e ok originalitatea, dar Smile! asta suna a ceva imperativ...
iar imperativul agaseaza :D:D:D

Iulian spunea...

Deci, Anna, acum tu ai zimbit sau ai ras in hohote?

Pheideas@ pai...eu ma gadeam si la ce-ai spus tu, dar si la altele in plus

Anna (Zuzu) spunea...

deci "zambetul si chestionarul de duminica"...
:-))))))))))))))))))))))))

Anda spunea...

Eu as avea nevoie acum de un "wake-up call"...nu de alta, dar mi se pare ca nu mai sunt in stare sa ma bucur...sau poate dorm prea mult :)

Anna (Zuzu) spunea...

Anda, nu ti s-a intamplat vreodata sa te afunzi prea mult in somn, tocmai in lipsa uneo mari bucurii?
Eu cad in bratele lui Mos Ene mai mult decat e normal in momentele cand ma simt epuizata si imi lipseste scanteia, motivatia, entuziasmul, bucuria, planul...orice poate purta steagul starii de "n-am rabdare nici sa dorm" :-)

Anda spunea...

Exact la asta ma refeream...asta mi se intampla zilele astea...si ma revolt cand vad ca timpul fuge, imi spun mereu ca va trece si perioada asta, asa cum au trecut si altele... Uneori sunt socata cand scanteia, motivatia si, in cele din urma, PLANUL fac suficiente cateva ore de somn...
Iar acum...nu pot consemna decat un alt week-end indelung asteptat si petrecut facand...nimic...cand afara e luna mai si e atat de frumos...Ce bine ai zis: "in lipsa unei mari bucurii"...

Anna (Zuzu) spunea...

Acum sunt intre cele 2 extreme, cand asa, cand asa...
Insa astept cu nerabdare reversul starii actuale...care sa dureze.
Si acum ma intreb oare cum am rezistat de atatea si atatea ori cu 3-4 ore de somn, mereu dupa 2 dimineata, eram atat de fresh, oh, ca un fluturas zburdalnic :D
Te pup!!

Mr. Chocolate spunea...

am pierdut enorm fiind sincer dar mi-am dat seama ca as pierde mult mai mult daca m-as schimba. m-as pierde pe mine si ar insemna sa nu ma mai pot uita vreodata in vreo oglinda, ca sa nu mai spun de ochii persoanei cu care vorbesc... asa ca that makes two of us :)

Mr. Chocolate spunea...

and by the way, amsterdam is gorgeous :P in momentul in care am pasit afara din superbul si giganticul Schiphol mi-am zis in minte ca am ajuns acasa... apoi am oftat :D deh
sau ufffffaaaaa, cum zic macaronarii :)

Anna (Zuzu) spunea...

Ufaaaa rules! :D
Cand ii aud pe altii ca se plimba teleleu prin lume, mi se face un dor de duca......mmmmm :-)
Cat despre a fi sau a nu fi sincer, cu tine, cu restul... si despre tot ce am palavrahit in postul meu cel "confuzat"... de schimbat, de metamorfozat dupa toanele altcuiva in defavoarea identitatii mele nu pot...
Insa momentan sunt "confuzissima" cu prea multe aspecte din viata-mi si e... cel putin obositor... ;-)