vineri, 22 mai 2009

Într-o vineri ...

Azi am stat acasă. N-am avut chef să merg la muncă. Am multe de făcut, însă pot lucra foarte bine și de pe canapeaua mea. Desigur, varianta asta nu funcționează prea des, dar mă bucur de ea de câte ori se ivește posibilitatea.
Vinerea, pentru mine, a fost mereu o zi specială și, preponderent, liberă. Adica încă din primul an de facultate, vinerea a fost liberă. Iar în anul IV chiar și joia era liberă. Joy, joy, joy!
Apoi, când m-am angajat la Filarmonică, la fel, vinerea era ziua de relaxare, de umblat prin oraș, de dormit sau de huzureală, în general.
Am fost, se pare, o răsfățată a sorții și, ca orice răsfățat, sufăr acum când, de juma de an, mi s-a înnegrit vinerea a zi de muncă. Și din Mai și sîmbăta puțin. Ce să-i faci, e grea viața, știu.
Acum aproape un an, tot într-o vineri, mă angajam eu ca o floare la AJA (firma mamă AICI). Ca o floare, zic, pentru că m-am dus ca la cafenea, cu un Elle in brațe și cu un cv strecurat înăuntru, nebănuind nicicum că mă duc la un soi de interviu. Mai bine, zic acum, eram așa naturală și fără stres cum nu aș fi fost la un interviu oficial. În 10 minute eram angajată. Part time, mai ales pentru că vara nu aveam să am concerte cu Filarmonica, deci teren liber. Deși am fost de mai multe ori tentată să scriu despre cele 5 luni petrecute acolo în calitatea mea nobilă (mai ales pe hârtie) de project manager, am lăsat-o baltă de fiecare dată ca să nu mă umplu tot eu de nervi aducîndu-mi aminte ce început răsunător a avut colaborarea cu ei și ce final penibil și sec s-a produs în toamnă(condimentată toată această perioadă cu mulți nervi și minime satisfacții, cu un contract semnat și modificat apoi fără știrea mea, cu prea multe mârlanii de la cel care, chipurile, ne coordona si îndruma și cu, Thank God, 2 noi frumoase prietenii legate în vara cu pricina). Ce vreau totuși să spun despre perioada în care am lucrat la ei, este că se arăta ca my dream job. Să lucrezi de acasă (așa a fost înșelegerea oficială și inițială, nerespectată deloc în proporție de 99%), să-ți gestionezi singur timpul de lucru, să poți face asta bine și profesionist din orice colț al lumii. Așa m-am entuziasmat eu că voi pleca la master la Bruxelles si, în același timp, voi lucra pentru ei de acolo avînd, deci, un venit asigurat si un job comod...
Ah, ce vise...
N-a fost să fie. Însă melange-ul dintre perioada în care lucram de acasă (și desi eram part time, nu știu cum se face că am lucrat mereu 8 ore, am mai pierdut și nopți, și nu una, și am fost mai stresată ca niciodată de sunetul agasant al messengerului care anunța conferințe una-ntr-una...) și vinerile mele libere, m-a făcut să visez in continuare la joburi unde contează în primul rând să fii eficient, nu contează de unde și când iți faci treaba, câtă vreme o faci bine și la timp...
Avidă după libertate, îi mai spune la chestia asta, cred...
Iar eu mă mândresc cu această suferință.
*********************************************************************
***Se întrerupe temporar scrierea acestui post grație penei de curent electric începută pe la ora 15 și finalizată la ora 18...
Dacă nu e curent, nu e nici net (nici apa caldă, tv, telefon) și nici alimentare laptop mort de oboseală...
Să mai zic ceva de țara asta de toată jena unde aboslut oricând (și oricând înseamnă des în limba română) se poate ivi o pană de curent ce durează, fără exepție, între 2 și 4 ore?!?!?!?!***

*********************************************************************

În speranța că această pană de curent taman în ziua când am decis să lucrez de acasă nu-mi va strica tradiția unei good karma a zilelor de vineri, continuu spunând că, suprinzător, cele mai bune lucruri in viața mea s-au întîmplat intr-o zi de vineri.
Nope, de născut m-am născut sâmbăta, însă bănuiesc eu că tot din cauză ca vinerea mi-am păstrat-o pentru delectare și deci nu m-am grăbit spre linia de start decât a doua zi, sâmbăta.
Scuze, mami, mai era și 31. Decembrie. :D
Licența mi-am dat-o într-o vineri. Doamne, ce zi! Absolut senzatională! O zi care a început frumos încă de foarte devreme și care o să rămână în mintea mea pentru sentimentul ăla genial de mulțumire și bucurie enormă(a mea, a prietenilor, a profei mele), dar și pentru stresul ce dubla starea de bine într-un mod foarte bizar.
Jobul la AJA a început tot într-o zi de vineri și, deși au urmat și aspecte nu foarte fericite, pentru mine rămâne o experiență frumoasă.
La Bruxelles acum o lună am plecat într-o vineri, pe prietena mea Katerina cu care am petrecut în 2006 cea mai extraordinară vară (vară care a fost și vara în care am înțeles pe propria-mi piele ce înseamnă și la ce intensitate se poate trăi o love at first sight...) am cunoscut-o tot într-o vineri, pe treptele Univerității din Salonic unde amîndouă căutam să ne schimbăm nivelul de curs la care fusesem aiurea repartizate.
Vineri a fost și ziua în care m-am hotărât, acum 2 ani, că voi cîștiga Ipod-ul pus în concurs de un forum pe care obișnuiam să scriu. Și așa a fost, odată hotărâtă, la o lună distanță, primeam drăgălașul aparat.
Sigur au mai fost evenimente memorabile petrecute într-o zi de vineri, unele care prefer sa rămână neverbalizate aici și altele de care oi fi uitat acum...
Cert este că vineri este ziua mea de suflet din săptămînă, o zi cu o karmă aparte(încă!!!)...
Și pentru că am spus de lucrurile frumoase întâmplate în această zi, iată că și ziua de azi, o frumoasă și călduroasă vineri, va rămâne în istoria zuzzzu-blogului ca ziua în care s-a scris primul post cu diacritice.
Hurrayyy, hurrayyyy!!! Mda....
La căt m-am chinuit, sper că nu și ultimul.
Am un respect deosebit pentru vorbirea și scrierea corectă a limbii române, însă mă ucide scrisul pe calculator cu diacritice. Nu mai zic că am un talent aparte de a citi corect orice text și dacă nu e scris cu diacritice :D.
Eu am citit corect chiar și textul ăsta: 0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1.
Bine, gata, vă pup! Weekend plăcut!!!
....................................................................

10 comentarii:

pheideas spunea...

Always black suit, never casual ... Smile!

Anna (Zuzu) spunea...

?

CORA spunea...

Traiasca Vinerile libere! Si eu am vinerea libera! De fapt, e zi metodica, ceea ce s-ar traduce tot cam cu lucrul acasa! Dar e acasa, nefiind nevoie sa pun ceasul sa sune, sa plec, sa alerg dupa tramvai! Imi place sa raman acasa si sa stiu ca toti ceilalti muncesc! Sunt sadica?

Anna (Zuzu) spunea...

nuuuuuuu :d

pheideas spunea...

E mai complicat ... Costumul negru simbolizeaza un stil de viata, inregimentat, multinationalizat, ordonat de altii, mereu in cautare de trend, monden, brand, asa e bine sa ... In contradictie, celalalt stil, casual, denota nonconformismul. Cam asta am vrut sa spun. Era doar o parere.

Anna (Zuzu) spunea...

Primesc pareri, asta e ok, insa aveam senzatia ca vorbesti singur :-)
nu stiam unde se lipeste comentariul tau...

pheideas spunea...

Mda, imi dau seama ca nu s-a lipit. Sa mai pun lipici ? Smile!

Lucian spunea...

si mie imi place ziua de vineri, dar dintr-un motiv mult mai simplu, incepe weekend-ul!!! :)
am incercat de cateva ori, dar nu pot sa ma obisnuiesc sa scriu cu diacritice. deci pas pentru mine :)

Anna (Zuzu) spunea...

Pheideas, care e faza cu "Smile!"?
Sa inteleg si eu :-)

Lucian, sa fii sustinatorul meu atunci cand, epuizata:D, am sa renunt la diacritice :D

Iulian spunea...

Dacă îmi dai voie, iţi spun eu care-i treaba cu „Smile”-ul ala, dacă cumva ai într-adevăr nevoie şi nu ţi-ai dat încă seama