miercuri, 13 octombrie 2010

Despre oameni, vise si pasiuni...

Pentru inceput, un cantecel frumos.


ABBA-I HAVE A DREAM

Mi s-a facut dor de blogul meu roz.
Ma pregateam sa lansez la apa niste randuri-ganduri tomnatice (ceea ce o sa si fac, nicio grija, caci "exorcizarea" sufleteasca prinde bine in asa vremuri...), dar intre timp atentia mi-a fost deturnata in alta parte...
~
Mie imi plac mult oamenii. Nu toti(duh!), dar tocmai culesul-alesul din bogatia lasata pe pamant, dintre oamenii diferiti, colorati, speciali, banali, uimitori, magici, unici..., imi place.
Imi place sa ii observ, sa ii analizez si sa ii descopar. Sa ii asez in sertarele potrivite, pe categorii de interese si rezonanta, pe culori si vibratii. Si ma bucur cand rezonez cu unii, ma imprietenesc cu altii, invat de la ei, ma rafuiesc cu ei, spre a exersa schimbul sanatos de idei...etc
Dar dintre cei care imi plac foarte mult, cel mai mult ma fascineaza oamenii care, atunci cand incep sa vorbeasca, imi amutesc orice gand, imi destupa urechile, imi fac ochii sa sclipeasca si imi umplu sufletul si mintea cu magie si bucurie.
Magia cuvintelor si bucuria asculatului.


Un astfel de om este si domnul profesor Andrei Marga.
Un intelectual fin, cu un discurs rafinat, un om distins..., il pot asculta ore intregi fara sa stiu cand a trecut timpul. Am avut, de atfel, ocazia de a participa la 2 conferinte tinute de domnia sa si pastrez si acum vie amintirea acelor momente.
Este genul de personalitate pe care mi-as fi dorit-o ca mentor in anii de scoala.
Omul Andrei Marga transforma audienta, cu o naturalete dezarmanta, in "burete" care absoarbe informatiile, cuvintele, ideile.
Pentru un receptor atent si pasionat, este emitatorul perfect.
~
Cand imi este dat sa intalnesc sau sa ascult un astfel de om, pe langa satisfactia de moment a mintii, ma incearca si un setiment straniu, de contemplare amestecat cu visare si ingrijorare...
Inteleg, abia (si, de fiecare data, din nou) cand asist la un discurs, electrizant, incitant, impecabil sustinut si transmis, inteleg ce inseamna sa simti un imens entuziasm pentru ceva, sa vorbesti in cuvinte imbracate in pasiune si in sclipire molipsitoare.
Sunt dese momentele, parca tot mai dese de la o vreme, cand ma intreb daca (mai) am vreo pasiune arzatoare, care sa-mi genereze sentimentul ca fiecare zi e un motiv in plus pentru a ma bucura si a-mi ingriji pasiunea.
Simpla intrebare imi aduce, natural, si raspunsul - ar trebui, mai intai, sa o (re)descopar.
Hmmm, dar cum?!


Nu (mai) stiu de cand am ramas in pana de vise marete, caci pasiunile, ca si visele, au, in opinia mea, radacini comune, dar mi-e limpede ca mi-e foarte dor sa am una ...
Un motoras, cum numai un vis ce se vrea implinit zbarnaie, si o vibratie, cum numai muncind zilnic cu o mare pasiune se poate simti..., asta imi doresc. Ceva care, prin simpla prezenta in minte, insufleteste totul in jur, care face diminetile vii si savuroase, iar noptile o binecuvantare si un nou prilej de visare.
~
Ganduri, vise, socoteli...
Poate un bun inceput este acela de a-mi canaliza si reorienta atentia inspre cautarea acestei bucurii (aproape) pierdute.
Exista miniaturi de vise implinite, bucurii si satisfactii cotidiene sau cu bataie scurta, sunt multe si dezamagirile care au ca rol incurajarea viitoare si perseverenta, insa mi-e greu sa-mi imaginez viata toata fara un tel mai inalt si mai puternic.
Ah, mi-am amintit ceva.
Ca sa nu plec la "razboi" dezarmata, mi-ar prinde bine 2 companioni de nadejde, putinul curaj si dramul de incredere, uitati si ei pe undeva...

6 comentarii:

ina bixade spunea...

Imi place poza nr 2, mai exact, mesajul din ea si stim noi de ce, pentru ca reprezinta exact starea mea actuala, anume: sint satula de tot ce se petrece in viata mea prezenta: adica un mare NIMIC!!!)te pup: muah and muah

Zuzu spunea...

I know, I know...
Same here.

Uneori, ma gandesc ca, pana sa fim mai multumite, e util totusi sa fim fericite cu ce avem.
Ma urmareste vorba aia auzita in copilarie... "nemultumitului i se ia darul", asa ca preventiv trasez si niste ganduri mai moderate hihihi

puuuup

Iulian spunea...

Zuzu, daca ai sti cita dreptate ai!
Fetelor, fiti fericite!
Ce n-as da sa fiu si eu in Romania sau USA, dar in special in Romania.
As fi fericit doar pentru acest simplu fapt.

Beijinhos

Zuzu spunea...

Iulian, Romania?
Cum e cu voluntariatul in Africa, ti-ai schimbat parerea?
E imbucurator, totusi, ca din cand in cand ai net si poti sa imi faci o vizita pe blog hihihi.
Bafta, numai bine!

Iulian spunea...

Zuzulina, am net 24 de ore din 24 (teoretic, practic nu) pe telefonul mobile.
Si, da, mi-am schimbat parerea despre voluntariat. Singurul lucru autentic in voluntariat il reprezinta voluntarii. Ei insa nu au puterea sa faca nimic. Si la drept vorbind nici nu prea au ce sa faca. Nu exista acea "cerere de ajutor" care pare a iesi din reportajele de le televizor.
Voluntariatul in Africa sau India este doar o iluzie.

Zuzu spunea...

Woaaa, nici eu in super Romania nu am net pe mobil 24 din 24.
(decat daca bag banuti la cartela :)) )
Africa rules! :D

Pai, si ce urmeaza dupa etapa asta?

Deci ideea voluntariatului in Africa pare asa nobila in filme si pe buzele oamenilor, dar ca sa ajungi acolo, te pregatesti cel putin un an din viata, intens, ca si cum se spera ca renunti pe parcurs si ramai cu ideaa nobila si iluzia nedistrusa.
:)