vineri, 24 septembrie 2010

De prin Grecia adunate... (2) - Metroul din Atena

Se aude un fluierat...
Scurt, scurt, luuuung.
Se inchid usile. Nu pleaca.
Se deschid usile. Intra o domnisoara grabita cu ochelarii de soare pe nas (lookul standard al unei grecoaice moderne chiar si in adancurile metroului).
Se aude un fluierat...
Scurt, scurt, luuuung.
Se inchid usile. Nu pleaca.
Se redeschid usile. Nu se vede nimeni intrand. Poate in alt vagon.
Domnisoara in uniforma pe care scrie Private Security sufla cu putere in fluier.
Scurt, scurt, luuuung.
Usile se trantesc, parca tot mai nervoase.
Tot nu pleaca. Din nou, usile gliseaza, resemnate. Un batranel paseste precipitat peste banda galbena a peronului, cu o fata plina de multumire.
Se aude fluierul.
Luuuuuung. Usile se inchid. Plecam...


Asa e vechiul metrou atenian, pe portiunea din centru inspre portul Pireu ramasa nemodernizata. Linia 1, cea verde, e cea mai veche linie de metrou. Este la suprafata, fiind gandita ca un tren electric initial.
E cumva arhaic, insa metamorfozarea lui in metrou modern, precum fratii lui, e simpatica, nederanjanta.
Asta si pentru ca, acum 15 ani, era singurul din Atena, o adevarata binecuvantare chiar si atunci, pentru acele vremuri si pentru un oras sufocat de masini inca de dinainte sa ma nasc eu, iar acum, de fapt inca din 2004 de la Jocurile Olimpice, orasul zeitei Atena are inca 2 superbe, rapide, sclipitoare linii de metrou. Linia rosie si linia albastra, care ajunge pana la aeroport.
Iar pentru Grecia nu e putin lucru.
Fata de alte metrouri, metroul atenian, statiile si toate zonele subterane care faciliteaza accesul la peroane deservesc exclusiv transportul in comun, rapid si civilizat. Nu exista nici un chiosc, o cafenea, vreun fast-food. Nici macar o cismea sau un automat de apa. Nimic.


Doar birou de informatii, case si automate de bilete, cateva touch-screenuri pentru informatii utile si o armata de camere de supraveghere, staff, senzori...
O alegere inteleapta, daca vrei sa nu transformi metroul in loc de pelerinaj pentru cersetori, emigranti, drogati sau un intreg popor infometat si insetat, cautand, cumparand si consumand, generandu-se un furnicar greu de controlat.
Statiile de metrou, mai ales din zona centrala, sunt mici bijuterii arheologice, calatorul putand observa fie vestigii descoperite in timpul lucrarilor, fie reconstituiri ale unor scene mitologice, fie chiar devenind partasi la mareata lucrare subterana, datorita posterelor imense cu marturii din timpul sapaturilor.

Metroul atenian mi s-a aratat foarte prietenos, fara bare, bariere sau alte ingradituri, asa cum te intampina in alte orase (Bucuresti, daca va suna cunoscut).
Trecerea e libera, dar pe propria raspundere, iar aparatele de validare a tichetului valabil 90 de minute pe orice mijloc de transport te intampina discret in zona de dinainte de peroane.

Cand scarile rulante te coboara lin in subsolul orasului, iar cele 3 linii se suprapun (in anumite puncte ale orasului), impresia e ca ai pornit intr-o calatorie spre centrul pamantului, iar atunci se formeaza un amestec special si unic, in felul sau, de adrenalina, teama, modern, comod, rapid, static, toate in acelasi timp........

3 comentarii:

Gabriela spunea...

Ce reprezinta poza a treia? Sunt cumva niste capete de morti acolo? Sper sa nu vorbesc prostii, dar cam asa le vad eu :D Sau o adunatura de ceva suspect :D

Zuzu spunea...

nuuuuu

vase. vase de lut. asta au gasit acolo cand au sapat pt metrou.

Acum mare parte din ele sunt in noul muzeu al Acropolei, reconstruite integral sau partial.

Gabriela spunea...

:)), da eram sigura ca vorbesc aiurea, dar chiar daca am analizat poza de cateva ori n-am reusit sub nicio forma sa vad vase de lut acolo. Numai cranii vedeam si ma tot intrebam ce cautau acolo :))