De prin Grecia adunate... (1) - Drumul

Suna clopotelul...
Ce sonoritate ciudata... Ca o madlena auditiva.
Pentru un moment am senzatia ca sunt iar in clasele mici, ca pauza s-a terminat si e timpul sa revenim in bancile noastre, putin inclinate, cu scaune fixe si suport de pahar si creioane...
Dar nu. Sunt in Atena, iar in spatele casei e o scoala.

E a treia zi aici, ganduri imi curg ca un rau involburat prin minte, dar nu pot scrie nimic.
O incremenire a firii, la suprafata, face clocotul interior si mai puternic.


Sa pleci inspre Grecia cu masina este un act de curaj.
Bulgaria i se arata conducatorului auto si calatorului ca un infern, suficient de sumbra si de pustie ca sa te deprime monumental, halucinant de lunga de parcurs, in ciuda distantei relativ scurte de tranzit, aproximativ 500 de km.
Cand, insa, conturezi tabloul cu acesti 500 de km + dese si anevoioase devieri de la drumul principal, abia indicate, niciodata explicate, intotdeauna monstruos de lungi si aruncate prin vai si campuri neatinse de civilizatie, daca adaugi sminteala indicatoarelor de 40, 50, 60 la ora pe autostrada sau prin mijlocul lui nicaieri, de unde cea mai apropiata casa e la vreun kilometru, dar radarul si tomberoanele aferente pandesc la mai putin de 10 m de respectivul indicator (si unde, daca ti s-a oferit deosebita onoare de a face un "popas", fie deschizi larg portofelul, cu o suma ce pleaca de la 50 de buburuze, fie imbratisezi sansa de a vizita sectia de politie de la cucuietii dintre dealuri, limba lor imposibila si taioasa, mutrele acre si bovine - si aici sa ma ierte domnul bou, pentru ca i-am adus o jignire prin comparatia cu tomberoanele cu cascheta - vreo 80 de buburuze si carnetul saltat o luna, doua, trei. Noroc, insa, ca sunt suficient de mazgaliti incat sa se multumeasca cu venituri ilicite, ranjind cretinoid si mototolind „academicul” proces verbal), daca mai insumezi si traficul, atunci te apuca disperarea. Iar daca fizic nu incepi sa te urci pe lateralele masinii, cu siguranta peretii exasperarii te cheama sa-i escaladezi.
Cine are nervii elastici si mirul meditativ al detasarii si al nirvanei prin sange, poate considera traversarea Bulgariei un soi de poteca purificatoare, o ocazie de introspectie foarte adanca si de profunzime, consolidarea rabdarii ca inalta virtute si a detasarii ca mod de viata.
~
De data asta, am resimtit mai acut ca niciodata acele 9 ore. Aveam impresia ca timpul s-a oprit si inaintam dupa alte coordonate temporale, cert nepamantene.
Am cantat in sinea mea toata ziua o oda a deplasarii prin aer, ma tanguiam pe sub apatia fetei mele pentru ca am incuviintat clasicul autoturism pentru o mai mare comoditate a deplasarilor ulterioare, am oscilat de zeci de ori intre cele 2 variante de reactie, nu am reusit sa dorm deloc, am avut mult prea mult timp de cutreierat obsesiile si psihozele lasate acasa, am sesizat cum atacul de panica ma pandea de sub scaun si, pentru un semi-final glorios (semi, pentru ca urmeaza la un moment dat si intoarcerea si estimez ca va fi la fel de incununata de bolboroseli mentale), am inceput sa-mi imaginez ca dimineata, dupa ce voi fi dormit bustean in confortabilul pat de hotel, voi deschide televizorul si un BREAKING NEWS mi-ar insenina ziua: "...ieri noapte, din cauze neidentificate inca, Bulgaria a disparut de pe harta. A alunecat undeva la sud de Africa si, ca un bonus al nejustificatei deplasari de pe batranul continent, Romania are acum, oficial, granita cu Grecia..."
Ziceti si voi..., "like music to my ears.".. :)))
~
Duminica a inceput senin, aerul comfortabil al familiarului si al unei normalitati linistitoare plutea in jurul meu. E incredibil ce diferenta, palpabila aproape, este intre cele 2 tari.
De cand intri in Grecia, te urci pe autostrada. Lata, noua, marcata. Sigura.
Imi doresc sa nu fiu subiectiva exclusiv, sau sa idealizez nedrept, mai au si ei zone si portiuni neacoperite de autostrazi, insa ceea ce face diferenta sunt lucrarile, vizibile. Tuneluri, tuneluri, poduri si viaducte, sapaturi, proiecte, noi si noi portiuni date in folosinta de la an la altul, usurarea calatoriilor, cresterea sigurantei in trafic - au si ei niste poame de soferi..., e mare inghesuiala si aici, ca si la noi, la titlul de cea mai sangeroasa retea rutiera nationala.
Sunt trasee care, fata de acum 5-6 ani, se parcurg in 3-4 ore in loc de 8.
Calatoria de azi, Salonic - Atena, a avut tot 500 de km, ca si traversarea Bulgariei. Impreuna cu pauza lunga de cafea - fierbinte, aromata, cu multa spuma de lapte, am facut 5 ore, in conditiile in care autostrada integrala nu e inca gata, iar viteza nu a depasit niciodata 130 km/h. Decent, imi permit sa zic. Si un castig de 4 ore, comparativ cu vecinica noastra. Castigul psihic fiind, oricum, inestimabil.