vineri, 18 decembrie 2009

Despre Poșta Română și alți demoni* ...

*Demonii fiind, in povestioara noastra, angajatii Postei, dar si alte detalii din cotidianul nostru gri.
Pentru ca, nu-i asa, dracoveniile se ascund in lucrurile marunte, desigur...

Nici chiar atunci cand, odata luate toate masurile de preventie impotriva nervilor(bani potriviti, plic din garderoba personala, ora favorabila, la un interval egal intre inceputul si sfarsitul programului de lucru si fata de pauza de masa, zambet pe buze, limbaj duios si cald), nici atunci nu esti ferit pe deplin de toanele divelor de acolo sau de mentalitatea drobului de sare perpetuata delicios de natural...
~~~
M-am dus la Posta sa trimit un plic in Germania; o carte cu o felicitare si niste poze...
Le-am pus in plic, am scris adresa, l-am lipit. Inca de acasa.
- Buna ziua, zic, as vrea sa trimit plicul asta in Germania, cumva sa ajunga mai rapid. Dar trebuie cantarit.
- Par avion?
... da, adevarul e ca... asa, putin...
-Sau recomandata?
-Par avion, e bine asa. Cat ma costa?
- Ce aveti inauntru?
- O carte (ce sa mai zic si de nimicurile alea, poze si felicitare si inca o scrisoare..., ma gandeam ca vrea sa stie daca am aur sau bani sau vreo bomba mai plata)...
- O imprimata, deci. 7 lei.
- Perfect
- Dar, stiti, tre sa tai coltul plicului.
- .... dar DE CEEE???
- Pai, ca sa se vada ca e imprimata. Imprimatele sunt mai ieftine.
- ...... Daca vreti, desfacem plicul, vedeti ca e o carte si o insemnati corespunzator ca sa se stie.
- Nu se poate (ah, ce muzica pt urechile mele, refrenul meu preferat... nuuuuu se poaaaaateeee...tananaaaaa la laaaaa Mda!)
- Si daca, sa zicem, nu as trimite imprimata, si ar fi...ciocolata, cat ar costa? Ca sa nu taiem nici un colt.
- 16 lei.
Now you're talking! E mai bine asa. Si ii dau banii. Imi da plicul.
- Nu-l tineti dvs? (Plicurile cantarite pot ramane la ghiseu, ca sa fie ridicate de acolo, fiind mai greu sa le introduci in cutia postala)
- Sa verificati timbrele.
... m-am uitat sa vad daca sunt lipite, ce altceva sa verific eu la timbre?
Diva da ochii peste cap, vadit exasperata. Imi ia plicul, prin smulgere.
- Sa verificati daca sunt corecte timbrele, ma lamureste sictirita. Si verifica singura valoarea timbrelor deja lipite tot de ea.
- Pai, doaaaaaaamna, nici atata incredere nu pot sa am? Ce, ati fi in stare sa ma furati pe fata? Sper ca atata garantie pot sa am de la Posta Romana (sau nu?!), sa nu ma taxati in plus si nici sa-mi lipiti mai putine timbre. Si sa stiti ca am observat ochii dati peste cap. Sunteti cam iritata, haideti, macar de Craciun faceti un efort sa nu mai fiti asa plictisita...
Si am plecat. Numai pentru a ma lovi de alti mici demoni ai mentalitatii mioritice.
Pe o singura strada erau cel putin 5 magazine care aveau scris pe usa de la intrare, in graba si de mana necaligrafica intotdeauna, un avertisment, copie fidela a principiului drobului de sare.
"Atentie, suprafata alunecoasa!".
Oh, really, Sherlock? Pai, am toate sansele sa-mi zdrobesc oasele pe pardoselile si scarile si pragurile lor ca sticla, pana sa apuc sa citesc urarea de la intrare.
O fi asa complicat sa aplici niste anti derapante, benzi de cauciuc, orice ca sa nu alunece omu'?
Asa se pare. E mai palpitant asa :D!
Intre timp, cand eu eram la posta, o prietena imi scrie sms:
"Cam in cat timp ajunge o scrisoare in Grecia?"
?!?!?! ..... Nu i-am raspuns...
~~~
Altfel, e frumos iarna in oras. Atmosfera frumusica la inserat, zapada destula pt o premiera de sezon.
Inainte sa vin acasa, am nimerit intr-un colt de rai. Si am uitat sa mai plec.
Dar, despre coltisor, revin cu povesti zilele urmatoare, cand ma intorc din incursiunea la campie, unde am auzit eu ca e si mai multa zapada hihihi.
..............................................................

7 comentarii:

iulia spunea...

Poate ar fi amuzant si interesant, daca nu ne-am lovi de atitudinea asta aproape peste tot. Nici nu vreau sa ma gandesc ca urmeaza sa ma apuc de cumparaturi. Deja vad chipul stramb al vanzatoarelor care fie imi sufla in ceafa, fie nu ma baga in seama. Si zic eu ca nu am fata de talhar sau de cersetor.

lenebarbie spunea...

si eu am aventuri cu Posta Romana. Acum 2 ani, in ianuarie, i'am trimis cadou unui prieten francez un tricou si o felicitare, iar coletul ne'a costat mai mult decat cadoul in sine, pe undeva pe la 50-60 RON (ca tot asa, erau nu stiu ce reglementari complicate cu privire la expedierea de haine). In fine, n'am comentat prea tare, stiam ca Posta Romana nu are servicii prea accesibile, dar dupa ce am platit aceasta suma, iata ca se fac 2 ani si coletul nu a ajuns nici in ziua de azi! Asta mi se pare culmea culmilor.

Lucian spunea...

am fost si eu la posta de doua ori saptamana asta si nu pot spune decat ca e aceeasi atmosfera comunista acolo, ca in urma cu 20 de ani

Zuzu spunea...

Posta Romana e incremenita in Evul Mediu...

Sim spunea...

Mie nu-mi mai trebuie posta romana, de cand m-am ars de vreo 2 ori anul asta. Am ajuns la concluzia ca la o firma de curierat iesi cam la fel cu taxele si e mult mai civilizat.

ra spunea...

aaaaah now you`ve made me miss home :)

Gabriela spunea...

Acest post la tau este absolut comic, si sunt absolut convinsa ca astfel de experiente au fost traite de catre orice roman. Sper ca macar scrisoare ta sa fii ajuns c bine!
eu patimesc de fiecare data la posta in Cehia, pentru ca nu stiu ceha, si ma chinui prin tot felul de semne disperate sa ii explic tantiei de la ghiseu (posta aici seamana izbitor cu cea din Romania), ca vreau ca scrisoarea/pachetul sa fie trimise in Romania si nu in Cehia, ca doar de asta scriu mare, de-o schioapa Romania pe plic. Oare unde o fi Romania?! Undeva prin Cehia :))...Imi place blogul tau!!