miercuri, 29 iulie 2009

Marshmallows for dinner ...

Se poate...

Se poate sa scriu mai des. Da.
In timp ce-mi astept rabdatoare si plina de pace "minunea" de care viata mea are nevoie. Si pe care, SPER, sa o primesc foarte curand. Si care sa deschida un nou capitol de viata, de unde ar putea sa rezulte multe posturi pline de viata. Da, se poate.
Se poate, eventual, chiar sa presar pe aici cu visele-mi ce-mi inunda mintea, dar pe care hiper superstiotiozitatea de ultima generatie ce-mi da batai de cap, ma impiedica sa o fac... Dar totusi, se poate.
Desi inainte o faceam chiar des. Aruncatul cu visele aici, zic.
Vise care, doamnelor si domnilor, ta-daaaa, s-au indeplinit cat ai zice "miau"... :-))
Si apoi s-au evaporat. Ah, pentru ca.... pentru ca.... aveam impresia unui too good to be true pe care nu-l meritam. Asa ca, buf, a disparut.
Cica, totusi, meritam. Eh...
Se poate sa scriu mai des daca atunci cand nu dorm, si chiar dorm foarte mult in perioada asta, si cand nu iau lectii intensive de Grey's Anatomy, daca atunci mai reusesc sa-mi strang laolalta multitudinea de ganduri ce-mi invadeaza zilnic mintea. S-ar putea, desigur.S-ar putea chiar sa vreau sa scriu mai des cand primesc semnale ca blogul asta mai e citit de cineva, in afara de mine. Cand lumea pare deschisa la dialog, rotitele mintii mele se ung cu idei.
Dar si asa, se poate sa scriu si fara audienta. Pentru mine. Ar fi interesant sa vad cum e. :-)
Ma simt de nici un fel. Pasiva. Numai gandurile-mi fierb mocnit pe diauntru. Dar le e lehamite sa mai iasa la iveala, generand revolta, neliniste, exaltare...
Pretuiesc linistea monotona, mai nou.
Se poate, totusi, sa scriu mai des. Poate trece mai cu placere timpul, poate imi detasez mintea de a se mai gandi numai si numai la ce se intampla cu viata mea de arata asa de nepotrivita cu ce-mi tot doresc eu...
Nu, nici macar nu sunt trista, nefericta sau nemultumita. Nu am regrete, sunt optimista, visez mai departe, refuz compromisul care comprimite si resemnarea conformista, sunt senina, linistita. Si foarte pasiva.
................................................................

5 comentarii:

Andreea spunea...

frumos scris ...
asa sunt visele se spulbera la un moment dat sau poate visul de odinioara nu mai reprezinta visul actual.

mihaela spunea...

Eu intru zilnic,dar in ultima vreme am vazut ca nu mai ai chef de scris,poate vacanta e de vina,oricum esti citita si te asteptam...sa revii.

ina bixade spunea...

si mie imi place marshmallow-ul... e bine sa fim pasivi si indiferenti de multe ori, ba chiar sa avem a thick skin...(asta nu inseamna ca si reusim:) te puup draga mea. Si la NY e cald, dar ma stii ca nu ma pling, prefer canicula decit gerul!!!!

Zuzu spunea...

Muuaaak!

Anonim spunea...

sunt nebuna după marshmallows, după gustul lor,felul în care se topesc în gura și după culorile lor sunt pur și simplu irezistibile