Oh, the drama...

Mai bine de o luna am fost stresata, adica ocupata, deci fara timp de introspectii, analize si drame.
Oh, dar dupa examen, cand creierul mi s-a relaxat brusc, atat de brusc incat nici nu-mi amintesc cum am ajuns la McDonalds cu un pahar de cola-n mana si un delicat cartofior crispy in cealalta - ca eu parca nu mai calcasem acolo de vreun an si nu aveam de gand nici in urmatorii 10...
Dupa cateva zile de ceva mai multa relaxare, a inceput.
A inceput din nou mintea mea sa reia de unde lasase netemrinatele 'affaires', interminabilele incalcite si variabile din viata mea.
Sunt multe.
Toamna asta a venit ca o avalansa. Se intampla lucruri ciudate in jurul meu. Dar si cu mine.
Inteleg din ce in ce mai putin si tot imi repet 'crede si nu cerceta', acolo unde e aplicabila maxima si testez ignoranta cu celelalte, insa nu merge.
Imi spun deseori ca sigur am facut eu ceva. Dar ce?!
Ce anume si cat de grav am comis de ma trezesc uneori cu un spate intors, taman cand parea ca lucrurile merg spre bine.
Da...sigur... definirea binelui. Alta bataie de cap.
Dar zic ca se intampla lucruri ciudate, pentru ca ma incearca, surprinzator, un sentiment... o stare mai degraba, de calm. Aproape ingrijorator ca sunt calma cand inteleg din ce in ce mai putin ce e cu unii oameni din viata mea.
Suspect.
Altii, tot din viata mea, au o instabilitate atat de puternica, incat simt ca e molipsitor si periculos.
Asa ca stau pe margine. Dar ma sperie posibilitatea ca oamenii chiar sa o ia razna la un moment dat sub ochii mei.
Mai ales ca apoi sunt din ce in ce mai confuza. Cand erau ei si cand nu mai erau ei in toate momentele cand vorbeau cu mine?
Apoi sunt nervii. Oh, nervii...
Tensiune acumulata, din marunte nimicuri.
Oameni mari cu caractere mici. Oameni mici cu tupee mari.
Oameni care nu inteleg de ce au aparut in viata mea, ce ar trebui sa fac cu ei si ce vor ei de la mine. Ma indoiesc, insa, ca ei stiu...
Simt o mare insecuritate emotionala care pluteste deseori si deasupra capului meu. Si mult stres si incertitudini.
Si o frica uriasa care periodic ia diverse forme...
Frica de nou. Frica de examen. Frica de esec. Frica de respingere... Frica.
Apoi mai e si lipsa oricarei inspiratii la scris. Nu-mi mai serveste blogul asta nici pentru a ma descarca, a-mi tranti aici gandurile spre a le putea analiza mai bine...
Scriu deja mai prost decat cei carora nu am putut niciodata, din politete, sa le zic ca nu le pot citi blogurile tocmai pentu ca sunt din cale afara de plictisitoare.
Ca al meu acum.
O fi trecator. Ramane sa aflu.
E o toamna agitata. Plina de schimbari. De prea multe feluri.
Si de semne mari de intrebare. Mii.
Si de limite atinse. Ca limita rabdarii, de exemplu, in multe situatii.
Ce noroc ca mi-a spus cineva asta vara ca va trebui sa am enorm de multa rabdare. Asa pare mai suportabil, dar nu stiu pana cand.
Singurul bright spot de moment e ca pot sa merg la sala unde sa alerg pana sa uit de mine.
Si asta pentru ca altfel as sta acasa unde as manca stroopwafels pana as uita de oricine.
Insa ar fi tare paguboasa alegerea din urma. Ar trebui in scurta vreme sa fiu nevoita sa-mi iau un nr mai mare la pantaloni, or nu vreau asa ceva, ca mie tare-mi plac ai mei...
Rabdare...

Karma... such a bitch

De ieri incoace presa romaneasca a dat o noua definitie idioteniei si a cancanismului ce se viseaza jurnalism de calitate.
- Nu reusesc sa inteleg un breaking news continuu si o inepuizabila si interminabila discutie si dezbatere despre accidentul ingrozitor provocat de Serban Huidu.
In tara asta, in mai bine de 24 de ore, NU mai era nimic mai important decat stirea asta?! Pana alaltaieri nu mai conteneau cu cazul baschetbalistului omorat la Giurgiu, iar acum brusc nu mai exista. Exista numai cazul Huidu si, intr-o consecinta si mai tembela, o pozitionare pro sau contra acuzarii lui...
Ca si cum un jurnalist zdravan la cap si, implicit, un intreg post, nu ar putea sa extraga din nenorocirea de ieri de pe soseaua Predeal - Brasov o esenta mai importanta pe care sa o transforme intr-o discutie rationala, la rece, despre adevaratele cauze ale unor evenimente de acest gen.
- Serios acum, e nedrept sa faci asa un caz doar pt ca mediatic poti mulge subiectul pana la ultima picatura, cand zilnic, ZILNIC se intampla drame din astea pe drumurile romanesti si zilnic sunt nenorocite si distruse iremediabil familii si vieti fara ca cineva sa precizeze ceva despre asta, altfel decat ca o statistica neagra sau altfel decat o stire turuita drept si sec...
- E o porcarie de nedescris si o imbecilitate ce frizeaza patologicul si sa arati de N ori si in N moduri tot felul de teste de soc, de cum se izbeste o masina de un tanc la 15 km la ora sau la 60, ba sa arati la tv si cum se simte impactul intr-un astfel de accident si dinauntrul masinii lovite...
Ba sa mai incepi transmisia live si comparand masina lui Huidu cu o ghiulea, rugand telespectatorii sa-si imagineze ca sunt loviti de una...
Serios acum...
- Iar apoi, cu aceeasi mina serioasa, sa chestionezi clarvazatori si astrologi, referitor tot la Huidu, la destinul, norocul si posibile lui blesteme.
Pai... da-o-n ma-sa de treaba!
Asta nu mai tine decat de nesimtirea cu care se exploateaza pana la paroxism din punct de vedere mediatic, dar si imbecil de ieftin si facil, special pentru gloata avida de basme, de barfa si de misticism un tragic eveniment dintr-o duminica, in care a fost implicat o vedeta tv.
Si credeti-ma, aici nu mai sta in picioare optiunea inchiderii tv-ului sau a schimbarii postului. Pentru ca aici e vorba de cum functioneaza presa romaneasca si ce putere are si cum o foloseste.
- In Grecia acum vreo 10 ani a fost un teribil si crancen accident, intre Salonic si Atena, intr-o zona de defileu, singura pana in ziua de azi unde autostrada nu a fost finalizata. Un tir cu remorca ce transporta placi uriase de pfl a luat o curba cu viteza prea mare. Placile erau prost legate (inconstienta, deci, de la bun inceput dublata de cea a vitezei exagerate intr-o zona ingusta de curbe), asa ca in curba au plecat pur si simplu de la locul lor si au spulberat un intreg autocar plin de copii care veneau acasa dintr-o excursie. La impact, autocarul a fost efectiv retezat in 2 de placile de pfl, omorand 40 de copii!!!!! care mai aveau mai putin de jumatate de ora si ajungeau acasa...
Aia tragedie nationala, ala subiect incendiar care sa tina breaking newsul justificat pe ecran, aia tema de rascoala populara impotriva matrapazlacurilor care duc la astfel de situatii... A urmat o razmerita nationala, insa acolo tonul televizionulor, felul in care s-a abordat subiectul, totul a dat o lectie de profesionalism, de duritate de care un jurnalist cu fraiele opiniei publice in maini trebuie sa dea dovada. Si, repet, intr-un context totalmente mult mai nefericit si mai tragic, unde dramoletele si suspinele si speculatiile ezoterice puteau sa o ia la vale ca un tavalug. Si totusi nu au facut-o.
Da, sigur, nu era o vedeta soferul de tir, ceea ce cu atat mai mult ne face sa parem penibili stand si dand apa la moara unor teme cretinoide si ratand momentul (ca de sansa nu poate fi vorba) de a transforma in ceva folositor pe viitor tot ce s-a intamplat ieri. Sau macar in a trata drama asta ca pe ceva educativ, ceva ce nu mai trebuie sa se intample nimanui. Si de aici ar putea sa inceapa o discutie aprinsa, dar cerebrala, pe tema lipsei drumurilor si a atator probleme care au legatura directa cu ce s-a intamplat ieri; noi habar nu avem sa face presiuni mediatice de-adevaratelea.
Sau nu vrem?!
Sa luam de guler la nivel de abordare asa cum se cuvine adunatura de smecheri cu SUV-uri din Romania care zilnic circula mizerabil, riscand la fiecare secunda, dar nu numai propria lor viata, ci si a celorlalti.

Nimeni nu zice tare si raspicat ce cosmar e, efectiv cosmar, sa mergi undeva cu masina in tara asta. Sa faci slalom printre tiruri si cretini, sa te rogi sa nu te omoare nimeni si sa speri ca vei ajunge cu bine la destinatie, ne mai punand la socoteala si fatul ca faci nepermis de mult dintr-un loc intr-altul.

Pentru ca or fi drumurile noastre mizerabile(si sunt, cu varf si indesat) si putine si inguste, al naibii de inguste si de PLINE, dar asta nu va fi niciodata o justificare pentru condusul la limita dintre viata si moarte.

Florentiner Apfeltorte

Adica ceva extrem de delicios cu mere si migdale. :)




PS - sunt iar in starea meditativa de copt prajituri...
Asta e, e toamna si e tare incarcata de 'recolta', mai ales emotionala...
Asa ca testam noi arome in bucatarie si ne clatim mintea de ganduri si griji...

Turtițe englezești

... sau cât de dor imi e de Londra!
Foarte potrivite pentru o duminică friguroasă și ploioasă.