duminică, 29 noiembrie 2009

Toamnă târzie... clătite, dulceaţă şi nuci

E o duminica seara, e sfarsit de noiembrie...
In traditionala lene duminicala, ne-a venit ideea de "ceva bun".
Ceva simplu de facut, potrivit cu anotimpul, ademenitor pentru ochi...
Clatite, adica.
La operatiunea clatita cel mai captivant moment este cel al coacerii.
Pentru ca, de cele mai multe ori, cand cele 8-10-12 clatite stau frumos rumenite pe platou, nici nu mai vreau sa mananc.
Plus ca mie imi plac mai mult reci, a doua zi...
Totusi, va invit sa gustati din pozele doveditoare, dupa gust:

Cu gem de macese

Cu gem de caise marca "bunica atomica"

Sau, mai "altfel", cu somon si wasabi + multa lamaie stoarsa deasupra.
Martusisesc ca varianta asta rivalizeaza serios cu banalul gem.

Iar pe final, in loc de clatite sau ca o gustare in plus, un pumn de nuci perpelite in cuptor.

Nucile imi plac mai degraba in poza de aici, caci in realitate le prefer pe cele crude, proaspat alunecate din copac, decojite de pielita aceea amaruie si care iti lasa, apoi, urme de culoare galbena pe maini...
~~~
Simt ca e final de an. Desi e cald afara, simt apropierea Craciunului si in ciuda isteriei ce cuprinde orasele si magazinele, e ceva ce imi place. Recunosc ca uneori sfantul moment al nasterii Domnului e undeva ingropat in pregatiri cu brad, cadouri, alergatura, liste si un meniu ceva mai special.
Cu toate astea, mie imi place perioada asta. Imi plac colindele ascultate in luna Decembrie, imi place sa fac liste si planuri de cadouri, imi place sa simt cum lumea draga, familia, prietenii, se strang in jurul meu. Este, de fapt, ratiunea pentru care imi plac si celelalte (cadouri, liste, planuri, alergatura, momente magice de liniste).
Cam atat pentru azi. O sa am atata timp sa scriu despre Craciun in zilele ce urmeaza.
La Multi Ani Andreelor si Andreilor care maine isi serbeaza onomastica!
......................................................

duminică, 22 noiembrie 2009

Mulţumesc, România, pentru o nouă dezamăgire!

DECI CUM ?!?!



Nu era votul LIBER? NESUGERAT DE NIMENI? Secret?
CUM sa-ti permiti sa pui ditamai bannerul cat o zi de post cu asa un mesaj abject?!
Da' pe mine cine m-a intrebat? Sau pe ceilalti?
Lucrurile au o limita, totusi!!

LATER EDIT:
- Si tocmai pentru ca lucrurile AU o limita, intoxicata fiind de atata politica, de atatea mizerii, de atata hiper informare pana la refuz, tot ce-mi doresc acum e sa nu mai aud de politica, de politicieni, de alegeri, de vot, de criza, de premier, de partide, de dezbateri, de absolut nimic din sfera asta!!!

Stiti ce?! In tara asta, oamenii au dreptul sa mai si traiasca! Nu numai politicienii au dreptul asta!!
Nu numai dezbaterile politice dicteaza interesul zilnic sau ineptiile rostite duios de unii sau altii sau analiza despicata a firului in 5000!
Da, am vrut sa fiu informata, stiu ca o sa-mi sariti unii in cap ca ce mi-au trebuit mie dezbateri si politica sau atentie sporita pe alegerile astea...
Am vrut sa aleg in cunostinta de cauza, sa nu fiu absenta din ceea ce se intampla in tara asta, pentru ca nu imbratisez ideea unui vot aiurea, din auzite sau pe baza unor situatii de acum 4 ani...
Asa, si?!
Am ales. Degeaba.
Ba mai mult, halucinanta lume politica, te poate impinge spre dezamagire chiar in aceeasi zi in care ai dat un vot incercand sa alegi ceva din... nimic, ca sa zic asa...
Asadar, vreau o pauza. (as prefera chiar o pauza mai lunga, departe de Romanica)
Vreau sa traiesc in lumea mea, sa nu mai fiu intoxicata de mizeriile politice, sa le ignor (sa reusesc asta, adica).
Ah, si ma mai duc la vot.... DOAR in ziua in care o sa apara omul care sa merite votul meu. Omul ala in care am sa cred, pe care o sa-l admir, pe care am sa-l votez cu adevarat.
Nu mai votez doar un rau mai mic dintr-unul mai mare, pentru ca din nimicul de pe tava, lumea a ales, iar, prost, generand un tur doi dezastruos. Deja mi-e sila. Iar daca poporul asta voteaza prost, inseamna ca asta merita! M-am saturat sa fiu (si eu si altii ca mine, desigur) cea care din spirit civic merge sa puna stampila pe raul mai mic in speranta ca nu se duce dracului tara asta. Da' sa se duca, daca asta e dorinta arzatoare a majoritatii! Eventual cand oi fi departe de tara asta si imi va pasa mai putin.
Pentru ca oricat s-ar fura, daca 50-70% din alegatori si-ar misca fundul la vot si ar vota cu mintea limpede si neimbibati de idei preconcepute, de manipularea grosolana din zonele obscure unde realitatea e bine impachetata in minciuni, de pachetele si mita electorala sau de ceeea le sugereaza x sau y, atunci lucrurile si lupta electorala s-ar da la alt nivel, cu alte arme, cu aer decent si intelectual...
Nu mai vreau sa votez doar ca sa fiu in scurta vreme dezamagita.
Merit altceva!
................................................

marți, 17 noiembrie 2009

Growing older is no excuse for growing up



.............................................................

A well done - so sensual - electric commercial



Later Edit

M-am gandit sa bag si eu un "adaugat cu intarziere" din asta :D, am furat ideea de la Ina :P (hello, Ina, my darling!)
Asa...
Reclama asta e atat de scurta ca pana te dumiresti, e gata...
Dar
Eu am vizionat-o de vreo 100 de ori, cel putin.
Nu ma intrebati de ce, numai eu stiu de ce...
Cert e ca are ceva senzual in ea, muzica e electrizanta, e o impletire foarte reusita, in opinia mea, cu un mare "vino-ncoa".
In alta ordine de idei, ador parfumurile. Poate de aia am si vazut in spotul asta mai mult decat o reclama...
Aproape am simtit discret notele parfumului...
Un parfum bun, un parfum potrivit pe omul potrivit te invaluie, te transpune intr-o alta lume, iti intra adanc in nari si-n piele si, pe cuvant spun, nu mai iese ani buni...
Pentru mine, parfumurile nu sunt doar accesorii olfactive de zi cu zi. Pentru mine, parfumurile sunt povesti, spun povesti, descriu stari, astern cuvinte nevazute, imbraca si dezbraca ganduri, vise, sentimente.
Un parfum bun are ca cea mai inalta calitate si particularitate aceea de a fi unic. Nu miroase la fel pe 2 persoane diferite.
Asadar epiderma noastra preia informatia, provocarea notelor dominante ale parfumului si le alchimizeaza in eprubeta proprie, generand uneori etichete unicat...
Ieri mi-a zis o prietena ca-i place unul din parfumurile mele foarte mult (NOA, Cacharel), dar asa cum miroase pe mine, nu pe pielea ei... Glumea spunandu-mi ca atunci cand alergam pe stadion, alerga in urma mea adulmecand voalul invizibil lasat de vaporii parfumului diafan.
De aceea nici nu-mi place sa jonglez cu parfumurile prea des. Am 2-3 parfumuri, ma definesc, mi se potrivesc, imi "vin" atat de bine, incat nu vreau sa le inlocuiesc, obisnuindu-ma si obsinuindu-i si pe altii cu ele.
Noa, Lolita, CK si J'adore fac parte cumva din ADN-ul meu.
Imi plac si altele, unele noi, A Scent by Issey Miyake, Miracle So Magic - Lancome, altele vechi si disparute - ii construiesc statuie celui care mi le gaseste sau imi indica locul de unde la pot procura pe urmatoarele 2, asadar parfumuri vechi precum Yohji Yamamoto Perfume by Yohji Yamamoto si Venezia - Laura Biagiotti, ambele avand o puternica nota orientala, lemn de santal, scortisoara, fructe verzi, note de vanilie... O nebunie, aproape insuportabil de senzuale, de romantice, de inocente, de delicate si rafinate, parca le simt si acum, cu maxima acuratete, de parca as sta cu sticluta fix sub nas...
Venezia este descris splendid AICI.

Cu toate astea, sunt fidela catorva parfumuri si nu fac experimente sezoniere in functie de ce mai apare nou si e musai considerat wow si pe trend...
Un parfum trebuie tratat cu respect, trebuie adecvat purtat, trebuie alintat, cu un parfum ai mereu o relatie speciala, o intelegere tacita, secreta, misterioasa...
........................................................

Make cookies, not war !



"Alege viata!"
Asta as fi ales eu, daca eram in postura de a alege, drept slogan pentru campania anti drog de AICI.

Am primit azi un comentariu anonim care facea reclama acestei campanii.
Initiativa e buna, laudabila, sper sa dea roadele scontate, mi se pare un subiect despre care e bine sa se scrie mai des in mediul online, de aceea am ales sa scriu si eu despre asta. Insa nu am sa pun un banner pe blog cu "Spune NU drogurilor".
Consider campania, demersul, ca fiind ceva pozitiv, insa sloganul este unul profund negativ.
Spunand NU te opui si, contrar primei impresii, nu respingi "raul", drogul... ci-l atragi.
Am invatat ca nu e util sa te opui lucrurilor nefaste, negative, distructive, ci sa-ti canalizezi atentia si intentia spre cele pozitive.
Foarte frumos spunea Maica Tereza : "I was once asked why I don't participate in anti-war demonstrations. I said that I will never do that, but as soon as you have a pro-peace rally, I'll be there."
Orice opozitie e o atitudine negativa si, ca sa nu fac acum elogiul pozitivismului din viata, spun scurt ca pentru un slogan ce doreste un mega impact (pozitiv) asupra tinerilor, cele mai predispuse victime in consumul de droguri, un asemenea slogan trebuie sa fie pana in adancimea lui unul castigator.
Desigur, spunem (si trebuie sa putem spune) des in viata NU. Nu categoric, sec, distant, asumat. Fara remuscari.
Ok.
Insa sunt situatii diferite.
Ar fi splendid ca orice tanar sa zica "NU. Nu categoric, sec, distant, asumat. Fara remuscari." drogurilor (tigarilor, sexului neprotejat si oricarui lucru ce devine daunator in exces). Insa se intampla asa mereu? Nu.
De ce?
Poate pentru ca intre tentatia unui fum sau unui praf, intre tentatia de a fi cool cot la cot cu anturajul si refuzul categoric (urmat, deseori, de dezaprobarile anturajului, de batjocura, sau impiedicat de neputinta de a te mai lasa de drog) nu exista o alta alegere clara, atractiva, corespunzator promovata.
Viata. Alege viata. Atat.
Hranirea sufletului cu hrana vie (iubire, familie, prieteni adevarati, preocupari motivante si pozitive, credinta in energia vie ce ne inconjoara, libertatea mintii si a judecatii neprafuite).
De aceea consider o campanie anti drog una sensibila, tocmai pentru ca este adresata tinerilor, celor inca vulnerabili, instabili uneori, ne echilibrati inca si nematurizati iremediabil...
(caci intr-o campanie cu mesaj distinct anti drog sau pro viata adresata, sa zicem, lu mama sau lu bunica este egal ce mesaj alegi, nici mama si nici bunica si nici un alt om matur, asezat, echilibrat nu va alege vreodata calea usoara spre pierzanie a drogului, asadar teza opunerii ca fiind negativa nu mai are putere in cazul asta, e inofensiva)

Asadar,
Nu te opune drogurilor, (ci) alege viata (credinta in Dumnezeu, discernamantul, libertatea adevarata, iubirea - toate astea fiind opuse dependentei de droguri)
Nu te opune unui candidat la alegeri, alege-l pe cel dorit de tine.
Nu te opune razboiului, alege pacea.
Nu te opune mortii, alege viata.

PS - Nu te opune raului, canalizandu-ti tot acolo atentia si energia.
Nu rezolvi nimic, ba chiar ii dai putere.

PPS - multumesc, Barbie, pentru ca mi-ai dat voie sa fur ideea titlului de la tine.
...............................................

miercuri, 11 noiembrie 2009

[ ... ]



Oare din cauză că am încercat cu atâta obstinaţie să ne muşamalizăm trecutul, îngropându-l sub covor, si UITÂNDU-L, suntem pe cale să retrăim bucăţi de dramatică istorie?
..................................................

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Doar să mai dorm puţin aş vrea...


Eu sunt Azor si viata mea e lină. Cel mai bine ma pricep sa dorm. Unii sunt rautaciosi si rad de mine ca mai si sforai sau visez urat.
Dar eu nu ii aud. Eu dorm adââââânc de tot.
Pe canapea se doarme cel mai bine.
Si ce liniste e cand toti sunt plecati de acasa...
Da' si pe fotoliu in bucatarie.
Si cateodata pe bancheta. Sau dedesubt...
Si-n patut, si pe covoras, aaaaah, si pe iarba.
Pe iarba la soare, sa plutesc in lumea viselor.... un delir, zau!
Si de aceea, cand vine careva, vai, ce ma mai sperie!! Mai ales cand bate in usa. Sau cand suna telefonul. Si latru, ma dau la el, fac pe leul suparat. Si ei se supara pe mine, ma ameninta cu matura, ma cearta ca iar l-am trezit pe ala mic.
Of, ei nu inteleg ca m-au speriat. Si-s un sensibil...
Mai e una, vine cam des, da' si ea ma sperie, desi o vad zilnic de ani de zile. Cand bate-n uşa, imi sare inimioara din piept, pe cuvânt. Şi fac asa urat si afurisita imi transmite duios "vedea-te-as manusi"...
Da' mie imi place de ea. Si ei de mine. Caci uneori ne mai giugiulim, ma mangaie, vorbeşte cu mine...
Iar eu stiu ca mereu vorbeste de bine altora despre mine. Ba chiar odata a vrut sa-mi dea budinca de ciocolata. Mie nu-mi place budinca, numai lapticul si snitelele, fripturica, salamiorul...
Ce sa fac, sunt un mofluz. Si cu batranetea, am devenit si mai ursuz. Da' eu ii iubesc pe toti. Si pe gâgă ăla micu, ce m-a mai călcat cu mergatorul lui. La inceput ne ocoleam mârâitor, reciproc, acum ne-am imprietenit. E un scump.
Cel mai drag mi-e Nae, stapanul meu suprem. Numai de vorba lui ascult. Pe restu'-i joc pe degete.
Pe coana mare intr-o noapte am trezit-o ca sa-mi deschida usa, apoi m-am fofilat si m-am suit in locul ei in pat.
Mi-a fost putin mila de ea, dar am avut grija sa mârâi sustinut, ca sa nu ma goneasca de pe plapumioara.
Adevarul e ca imi amortise fundu' pe covor si plapumioara imi facea cu ochiul, ma ruga sa vin...
Altadata m-au lasat afara vreo 4 ore. Văleu, ce-am mai plans. Pai, eu?! Catel de canapea şi puf, cum sa ma lase afara? Pai pe ciment...sa dorm?!
Şi era si frig. Uuuuu, ce-am mai suferit. Visam ca dorm pe covorasul meu de blanita sau macar sa ma asez in mijlocul bucatariei la caldurica, sa ascult palavrageala din casa. Ca o babă trageam cu urechea si imediat ma lua somnul... si sforrrrăiam, n-aveam nici o taina.

Si ce-mi mai placea cand plecau undeva cu masina si ma luau si pe mine.
Si daca nu vroiau sa ma ia, eu ma bagam in fata rotii si pozam in catelul singuratic si pana la urma tot ma luau.
Si stateam la geam si ma uitam la munti si la masini. Iar la bunica daca mergeam, acolo aveam voie sa ma plimb pe uliţe, eram ca o vedeta, de la oras venit... Aveam lumea la picioare, fugaream pisicile, iar pe cei 2 catei ţărani, ii tratam cu dispret, asta pentru ca eu mereu dormeam sus in pat, iar ei afara. Nimeni nu clintea in fata mea, eram un rasfatat.

Pana azi cand am iesit la plimbarea de pranz. Si eram asa tulburel la minte, de somn binenteles, si tot cautam niste mirosuri, pentru ca apoi sa revin pe prispa si sa dooooorm. Da' nu stiu ce s-a intamplat, am auzit o frana puternica si pana sa ma dumiresc, am inceput sa vad o lumina puternica si parca auzeam ceva acorduri de harpa...
In departare auzeam pe cineva plangand, dar nu ma puteam intoarce. Era asa cald si bine. Stateam pe-un nor. Mare, alb si pufos.
Si-am vazut ca erau in jurul meu si alti catei, asa draguti pareau, cu aripioare, deja vroiam sa ma imprietenesc cu ei, sa ne lungim sub soare impreuna si sa dormiiiiiiiim...
Oare sa fie raiul cateilor sau doar visez? ... Atata vreme cat pot sa dorm, nici nu conteaza. Ah, sa ma intind mai bine. Mmmm...


Asa era el, Azor, vecinul meu patruped. Mi-era tare drag, desi eu eram aia care, cand se napustea asupra mea, chior de somn si visandu-se tigru, ii ziceam "vedea-te-as manusi"...
O sa-mi fie dor de el...
..........................................