marți, 4 august 2009

Unbreathable...

Azi am fost trista.
Trista trista. Rau.
Aparent, fara un motiv intemeiat.
Si totusi, probabil s-a adunat iar vreo gramajoara de motive...
Cine mai stie.
Sa te simti ca o epava, cred eu, e lucru rar. Nu cred ca ti-e dat prea des, asadar e greu sa nu bagi in seama asa un sentiment sufocant care pune incet stapanire pe tot ce e viu din tine.
Sunt o persoana multumita de ceea ce am, de oamenii pe care ii iubesc, care ma iubesc, pe care ii stiu, pe care am avut onoarea sa-i cunosc. Sunt multumita pentru tot ce am trait frumos pana acum, pentru testele vietii trecute cu brio (despre cele picate lamentabil, nu ma pronunt acum), pentru momentele unice si splendide care mi-au fost date.
Pentru tot, in general.
Si totusi, se pare ca incertitudinea, terenul instabil pe care plutesc, par si devin motive suficiente pentru momente de sufocanta tristete.
Azi am privit in gol, mi-am cotrobait prin gandurile mintii, am luat la controlat reactii, sentimente, alegeri...
Am tacut cam toata ziua.
Caci mi-era frica sa nu ma apuce plansul daca as incerca sa zic ceva.
Si mai trist decat ziua mea proasta, e faptul ca sunt dezamagita.
In general. De multe, oameni si intamplari. Si de mine, putin.
Si dezamagirea merge prost mana in mana cu sentimentul de sufocare.Sunt descurajata (a se citi dezamagita + trista) de pierderea increderii in oameni.
Obisnuiam sa o acord de la inceput, pana la proba contrarie. Or acum e musai sa fie castigata, nu se mai acorda din oficiu. Dupa ce te arzi cu supa, suflii si-n iaurt...
Apoi, sunt descumpanita cand vad cum se scurg sentimentele din oameni.
Si din mine.
Sunt siderata si descurajata cand observ ce urat se pot metamorfoza oamenii in timp si cat de rau sunt in stare sa te raneasca. I ciuda faptului ca tineai la ei ca la ochii din cap.
Si asta numai din cauza ca sunt labili, astupa prost goluri din vietile lor, cauta in locuri gresite vinovatii pentru greselile lor perpetuate de-a lungul anilor sub umbrela bunei intentii., improasca cu noroi, sperand astfel sa le dispara ca prin minune si adevaratele lor probleme.
Dar cu toate ca privesc dincolo de vorbele care dor, in ciuda faptului ca nu port pica si nu mai consum energie negativa urandu-i, cu toate astea nu pot sa nu ma arat dezamagita de asemenea oameni.
Ah! Si am mai citit ieri la Gemene ceva ce m-a pus pe ganduri....
"mi-am cunoscut prima iubire - sper sa nu fie si marea iubire ca atunci clar am esuat in viata" si ma gandeam eu asa.... how about that?! Well, timpul va decide ce a fost si cum.
Dar cum e oare? In viata omul are un numar limitat de "mari iubiri"? Sau ierarhia se stabileste odata cu trecerea timpului. Sau sunt iubiri despre care stii de la inceput cum vor fi clasate in sertarul amintirilor din viata.
Any ideas?
Eu acum ma retrag, ma simt obosita sufleteste...
Cred ca am sa dorm. Daca pot.
.............................................

16 comentarii:

Andreea spunea...

nu stiu nici eu ce sa cred cu iubirea asta. am scris aici deja de vreo 10 minute, scriu randuri randuri si sterg ca nu cred de fapt ce zic. eu pot sa zic doar ca sper sa mai iubesc asa macar o data si cat mai repede ca nu prea imi place golul asta din mine :( am totusi sperante mari, am abia 22 de ani si altii la varsta mea nici nu au avut o iubire deloc- fie ea mare sau micuta :)

Anna (Zuzu) spunea...

'golul'...ce frumos i-ai zis.
si cautam luni intregi un cuvant care sa-mi descrie starea...
sperante am si eu, am 25 (lumea imi da 18, deci la impresia artistica mai castig cativa ani) si da, pt ce am avut sunt din cale afara de recunoascatoare.
dar golul ala... roade pe dinauntru.

Andutza ( sighi) spunea...

Da...cunosc sentimentul acesta de "incomplet". ma dezamagesc cei din jurul meu, ma dezamagesc eu pe mine...sunt ca un puzzle caruia ii lipseste o piesa. am si eu zile in care imi inchipui ca pur si simplu ma urc in masina si plec...nu stiu unde...idea e ca vreau sa plec. sa scap de tot. de responsabilitati, de decizii luate aiurea, de oameni care stiu numai sa profite. Intr-un final imi revin la realitate si imi spun ca asa e viata (acelasi cliseu) grea si complicata uneori.

Iulian spunea...

Fetelor, nu pot decat sa va urez: "Sa fiti iubite!". Si daca se poate cat mai repede:)

Anna (Zuzu) spunea...

multumim :-)

Andreea spunea...

haha, eu am 22 si mi se da 16:) - and this is not flattering for me :) 25 e inca rezonabil too :)

Anna (Zuzu) spunea...

da, pai mai patesc chestii de genu "vai, ai terminat liceul..."[ok, mori!, am zis ca am 'terminat, dar ma refeream la facultate!! acum 2 ani!!!]
sau "cum merg examenele?"
sau, cel mai misto, la muzeu in Atena aia a presupus ca sunt minora, deci platesc mai putin...
:-)))
m-au scos din minti mult timp, apoi ma gandeam ca de aia nu ma ia lumea in serios, ca par un copil, apoi am inceput sa ma amuz.
si sa-mi convina ca par de 18, in comparatie cu multe fete de 18 care par de 30...
sa privim the bright side, ce sa facem :D

Iulian spunea...

Bai, eu propun sa facem un club al celor care "nu-si arata varsta" si par mai tineri.
Eu presedinte, ca-s cel mai mare, chiar pe ambele planuri.
Am 26, dar cu multa ingaduinta imi dai 20.
Uneori glumesc cu cate cineva care se arata surprins, ca detin secetul tineretii fara batranete...
Asa ca "I look forward to" pentru cand o sa fiu un barbat de 40, care arata de 30 ;)

Anna (Zuzu) spunea...

Hmmm, eu ma gandeam ca astea-s din genul de "avantaje" de care te bucuri in secret, in realitate mimand dezaprobul :-)))
Un club ar fi...batator la ochi :-))

ra spunea...

zuzu, nu fi prostuta! Cat de matura si inteligenta esti... cum poti sa nu ai speranta in fata iubirii? Numarul de iubiri nu e nelimitat dar in nici un caz nu se rezuma la 1-2. Cu fiecare iubire inveti sa iubesti cu adevarat pana ajungi sa stii exact cum vrei sa iubesti si sa fi iubita. E o sincronizare asa... intre oameni, intre toate... la tine pur si simplu pana acum nu s-au aliniat toate planetele. Eu una asa vad dragstea, trebuie sa se imbine toate ca un puzzle... degeaba ai cele mai frumoase piese daca lipseste o bucatica pe margina, nu e complet. Nu-l poti inrama. bla bla bla... i should get back to my mess of a relationship and try to work it out rather than give advice I know I know :P

Anna (Zuzu) spunea...

Ah, nu nu nu...
Ra, doar ma stii. Speranta moare ultima. Optimista sunt. Insa atunci cand "ma rostogolesc" in tristete, vorba Inei, eu devin si melodramatica...
Si in momentele alea totul e cenusiu...
Cat despre mari iubiri...hm, este asa cum spui, sunt sigura, insa mai cred si ca fiecare mare iubire are, in felul ei, ceva aparte si poate ramane unica in comparatie cu alte mari sau mici iubiri...

Complicat, oricum...
Si hey, ma bucur cand palavragesti aici, imi place si nu ma supar. Uneori am nevoie de bobarnace.
Pupic

mihaela spunea...

Draga Anna,de ce nu pui tu o poza dragalasa,in loc de ghemotoul acesta colorat? Imi vine destul de greu sa ma apropii de un ghemotoc.

Anna (Zuzu) spunea...

aaaa, pai....
this is me :D:D
un ghemotoc colorat
si foaaaaaaarte incalcit
dar
daca nu as fi incalcita, ce farmec ar mai avea viata (prea simpla, clara si previzibila)?
bine macar ca sunt colorata
si seman cu un marshmallow
hehehe
Apropo, poza cu mine e undeva mai jos, dar nu defilez cu ea la avatar.
prefer ghemul
:-)

mihaela spunea...

ok,o sa ma straduiesc sa o descopar...undeva...mai jos...?!

Anna (Zuzu) spunea...

ihi
ruleaza inspre posturile anterioare

ra spunea...

de un asa ghemotoc nici nu te poti apropria... ca pleci cu el pe solduri, coapse :P