My joy, my love, my life...

"My joy, my love, my life... I missed you!!!!"
...asta i-as fi raspuns pe nerasuflate acum 2 zile cand, la fel ca-n diminetile de Mos Nicolae(doar ca cu 2 zile in avans, this time), am primit un frumos dar, cel mai melodios "hi, sexy" pe care l-am auzit vreodata...
..................................................
Si uite asa, Thank God, am fost smulsa din amorteala ce pusese stapanire pe mine in ultima luna.
As fi putut povesti enorm de multe, daca mi-as fi gasit cuvintele atat de bine ascunse...
As fi putut povesti despre my small trip to lovely Greece...
Oh, da... Greece...My second "monadiki mou agapi"(one and only true love), cum zice Shimmo, hihihihi!!!!
Daca v-as fi povestit, as fi spus cat de dor mi-a fost de tarisoara aia!!
Cat de "acasa" ma simt acolo...
E ciudat, stiti, caci nu am nici o casa acolo, insa totusi e acasa.... :-)
Am rude, multe rude..., multi oameni dragi, prieteni si rude laolalta...
Am o minunatie de matusa, sora bunicii, singura din cele 4 surori care mai e in viata. 86 de ani. O bomboana!!!! O gafista prin excelenta, un om rafinat si inteligent, o minte sclipitoare. La cei 86 de ani inca plateste facturi la banci, isi face cumparaturile, joaca carti o data pe saptamana cu "gasca" ei si sta, de ani si ani de zile, alaturi de familia ei, 2 copii si 5 nepoti pe care i-a crescut cum nu se poate mai frumos si mai integru.
Este pentru mine unul din exemplele care dovedesc ca iubirea nemarginita si cu cap atribuita, comunicarea si bunatatea dumnezeiasca fac minuni cu orice fiinta omeneasca...
Bucuria mea enorma este ca de data asta am petrecut mai mult timp cu ea. As fi inclinat sa scriu "destul" insa nu, destul nu poate sta in preajma acestui inger de om. Mi-a umplut sufletul cu bucurie, cu pace si liniste. E bunica pe care nu am avut-o si pe care mi-am dorit-o intotdeauna.
Nu exista subiect ce nu poate fi discutat cu ea, pana in profunzimile lui, de la politica, tv, cafea, istorie, traditii, gramatica, cultura, sex life, tineri, batrani, viata in general...
As mai fi putut povesti despre Grecia ca despre taramul mirodeniilor si al miresmelor ce iti dau tarcoale la tot pasul...
Ceea ce pt ei e ceva banal, subinteles, cotidian, pt mine a fost un demential rasfat!
Dimineata la 7 oriunde te-ai afla in Grecia si orice preferinta culinara (matinala) ai avea, iti este indeplinita. Patisericale pana la Dumnezeu...
Placinte de 3234435 de feluri, din 4378234 de aluaturi, cu branza, cu orice, cu crema de vanilie si scortisoara(my favourite)... covrigi cu susan umpluti cu branza, croissante proaspete cu unt sau cu cascaval sau cu sunca sau cu sunca si cascaval sau cu....
Cornuri, baghete, intoarse si rasucite, orice si-ar putea dori papilele gustative pt un frumos start zilnic il gasesti la maximum 10 minute distanta oriunde te-ai afla pe taram elen...
Si nu v-am zis inca nimic despre cafea, cafea cu alune, cafea cu vanilie, cafea cafea, ceai, capucino, frappucino, latte, fredo, ciocolata rece, ciocolata alba, cu capsuni, cu banane... ciocolata calda... La pachet, mare, mic sau mediu, oricum vrei, il poti avea !!!!!
.........................
Oh, nu-mi pasa daca ma judeca cineva pt ca am depasit scala superficialitatii admise...
Who cares?! Pentru mine si astea, mai sus insirate, sunt un semn ca locul in care traiesti te iubeste si te respecta si, deci, ti-e si tie mai usor sa-l iubesti si sa-l respecti...
Sunt amanunte, stiiiiiiiiiiiiu, dar fac viata atat de frumoasa !!!!
............................
Dimineata ma trezeam, citeam ziarul, mancam un toast si beam cafea... Totul intr-asa o liniste incantatoare... Apoi planuiam ziua. Mostly zaceam, mai ales in prima saptamana. Atat doar ca trebuia sa decid pe ce canapea se va intampla asta, citind ce carte sau vizionand ce serial captivant... Apoi, pe seara, ieseam la plimbare pe faleza sau la cafea cu vara-mea (acolo, invariabil, lumea iese "la cafea", indiferent ca tu iesi la 8-9 seara si urmeaza sa bei o ciocolata rece cu capsuni....).
Dupa o saptamana de incarcat baterii noaptea si descarcat baterii ziua pe canapea legumind in fata unui serial (de aici si dependenta mea de Desperate Housewives lately), comunicand din priviri cu cainele care zacea si el pe covorasul propietate personala la fel cum ar comunica si 2 dusmani printr-un perete de sticla izolat fonic...., dupa minunata sedere in Salonic, a urmat Atena.
Well, much more activity, tre sa recunosc. A fost palpitant.
In 7 zile acolo, m-am mutat de 3 ori. La ce distante parcurgi zilnic din punctul A(casa) pana in punctul B(locul de intalnire cu persoana X), e recomandat sa stai intr-o zona relativ favorabila stabilitelor intalniri... Nu de alta, ca sa nu ratezi 4-5 ore numai cu trambaleala... Chestiune atat de probabila acolo....
Mi-am vizitat 2 prietene, apoi am poposit la o prietena de-a mamei (care a uitat sa-mi comunice niste aspecte esentiale ale problemei !!!) o "idee" prea habotnica (nici o legatura cu my mom, by the way), sort of "in her own world", care avea o casa doldora de icoane si poze ale mamei recent decedate peste tot. M-am facut clara cu PESTE TOT?! Da? Bine...
Si care in camera din apartamentul urias pe care mi l-a lasat la dispozitie crezand ca eu nu vreau sa fiu deranjata ( eu?!) unde se presupunea ca dormeam eu (doar se presupunea, va asigur!), asa, acolo, pe masa, langa poza cu pricina. Cum care poza?! Cu mama. Moarta. :-)
(Sa ma scuze mama ei, dar era cam creepy...totul acolo). Revenind, pe masa, langa poza aia, era o vaza, terribly creepy, also.... Got my point...?
Mda, nu era o urna umpluta cu stiti voi ce, insa atat de tare m-a bantuit numai si gandul acelei posibilitati (ok, si faptul ca porcaria aia nu se deschidea - in urma curiozitatii mele ce dorea doar sa ma calmeze - si atunci cand o miscam - nu stiu ce a fost in capul meu cand am pus mana pe vaza aia!!!! - cand o miscam, parea ca are ceva ca un...nisip inauntru!!!!!!), incat evident nu am dormit deloc. Problema era ca mi-era si frica. Jenant nejenant, sincer nu-mi mai pasa. Am depasit momentul, insa inainte sa-l depasesc si sa-mi mut comicilul pt urmatoarele 2 (doar) nopti la etaj, am inteles destul de bine ce e ala atac de panica. For real. Dimineata (deci nici o legatura cu intunericul, frica noptii era demult apusa), la ora 8 cand eram singura acasa si tremuram si ma uitam in gol si plangeam si simteam ca ma sufoc....
Oh, ba da, mi s-a intamplat mie si nu sunt mandra de asta, but it just happend. Punct.
La 9 eram la matusa-mea la cafea (si subliniez ca numai calatoria cu autobuzul in afara traficului de varf dura 45 de minute, deci am fost destul de speedy gonzales in dimineata aia, dupa ce am reusit sa ma misc si sa ma imbrac...)
Zilnic am batut centrul Atenei in lung si in lat. Am inceput sa indragesc metroul si parea chiar ca ma acomodez pretty well.
Am mai petrecut 3 zile la una din verisoarele mamei de acolo, cu cele 3 verisoare ale mele (da,da, familie numeroasa, I knoooowwww) unde m-am simtit absolut fantastic!!!!
And then...back home. Lovely flight. I mean looooovely!!! Thanks Aegean!!!
Asta v-as fi putut povesti inca de cand m-am intors daca nu picam, pe nesimtite, intr-o apatie si intr-o molesala aidoma depresiei... Doar ca nu eram deprimata. Deloc. Serios.
De aia era si mai ciudata starea... o indiferenta cretinoida scaldata intr-o liniste si intr-o detasare prea adanci...cam asa.
.....................................
As fi putut povesti si alte lucruri, insa le iau pe rand...
Este un timp pentru toate.
Si toate se intampla la timpul lor...
......................................
Momentan i will kiss Mos Nicolae goodnight(acum cand va scriu eu e cam 4. Dimineata!!!), ii multumesc din suflet ca, in avans cu 2 zile, am primit asa o splendida surpriza si odata cu asta amorteala s-a spulberat precum o vraja ce te tine legat cu fire invizibile de sarma and now I am again back to life...
Chiar mi-a lipsit blogul asta, wow!! (din cauza ca e al meu? de aia?! da...? ahaaa... :-))) )
Am primit un bobarnac de la viata, nimic serios, acel "my joy, my love, my life...i missed you" s-a topit intr-un micut hello, stranger, insa nu asta conteaza... Ci conteaza ca, inca o data, m-am convins ca avem ingeri printre noi, iar uneori chiar au chipuri omenesti, ca e frumos sa multumesc in fiecare zi pentru toate trairile mele, sentimentele si amintirile ce la am, pentru ca ma definesc, ma modeleaza si-mi vorbesc despre mine cum nimeni altcineva nu poate mai bine...
Si toate astea pentru ca viata e incredibil de frumoasa !!!!!!

.............................................................