joi, 13 martie 2008

[In] dependente...

E cineva pe lumea asta care sa nu sufere de nici macar o (mica) forma de dependenta? Get out of here... :-)))
Deci nu. Nu exista. Va zic eu si am sa si dezvolt putin ideea, sa vedeti ca asa e.
Pai ce, credeati ca numai alcoolul, drogul, tutunul si cafeaua dau dependenta? Eh, de-ar fi asa... ce simplu ar fi.
Insa cred ca viciile astea, desi grave, recunosc (mai ales primele 2), in fapt sunt numai cireasa de pe...coliva. Pentru ca cele mai raspandite dintre adevaratele si mult mai prezentele dependente ce ne dau tarcoale de-a lungul frumoase noastre existente pamantene, sunt mascate. Circula incognito. Traiesc impreuna cu noi "sub acoperire" si noi, de cele mai multe ori, habar nu avem.
Si nici macar nu ma gandeam la dependenta de calculator, internet, la dependenta de ceasul de la mana...Pai nu radeti, ca si asta poate fi un soi de dependenta. Altii sunt dependenti de ochelari. De vedere, logic! Pai ziceti voi, nu e dependenta? Ei as?! Daca nu vezi fara ochelari, clar va fi neam cu dependenta nevoia acuta de a-i purta...
Bun, deci ziceam ca nu de vicii din astea de suprafata vorbeam si am tinut sa le elimin pe rand din discutie ca sa nu avem neintelegeri...
Ca sa revin, m-as referi discret la dependentele ce ne sufoca, uneori tacit, iar noi nu cred ca le bagam in seama asa cum ar merita, altfel poate am reusi sa ne si debarasem de ele...Macar pe principiul "o dependenta se inlocuieste cu alta"....hehehe, dar asta deja este o alta discutie...
Mi-am dat seama ca ceea ce imi placea sa consider pana azi simple obisnuinte (stiti voi, obisnuinta e a doua natura), sunt, de fapt, mici sau mai mari dependente...
Ganduri cu care m-am obisnuit, ganduri carora m-am obisnuit sa le dau frau liber, sentimente pe care m-am obisnuit sa le nutresc si fara de care ma simt brusc pustiita si secata…Vise cu care imi duc in parallel viata, idealuri fara de care nu pot respire, senzatii si reactii transformate in automatisme care imi ritmicizeaza intr-un fel rutina…, temeri cu care am incheiat tratate de pace, dar cu care coexist in continuare, stari pe care aproape ca le caut si le creez daca ele intarzie sa apara…
Inca nu am stabilit in forul meu decizional interior daca aceasta revelatie imi aduce prejudicii, insa un pas spre o orecare vindecare l-am facut...
Adica numai faptul ca imi gasesc justificari nu inlatura posibilitatea ca acea senzatie, dulce la prima traire, dar nu numai, sa fie de fapt o mica dependenta. Si de vreme ce as ajunge sa o consider dependenta, e clar ca ceva e nefiresc... Altfel i-ar fi spus "independenta"..
Ne obisnuim uneori sa gandim sau sa simtim sau sa traim(fie chiar si numai la nivel mental) anumite lucruri, stari, sentimente si nu stim sa ne mai oprim. Si chestiile astea la un moment dat, daca nu se updateaza, daca nu se reactualizeaza, ar trebui sa intre intr-un proces de expirare... de inlocuire, de curatie...si de evolutie. Pentru ca, paradoxal, ceva ce intr-un moment ne face bine, ne imbogateste sufleteste, ne insenineaza viata, poate peste vreme sa provoace, mocnit si pe nesimtite, rani profunde sitistemului nostru emotional...
Pentru ca, mai apoi, sa ne intrebam ingrijorati de ce suntem depresivi, de ce nu ne simtim impliniti, fericiti, de ce nu ne gasim locul si echilibrul, de ce simtim ca "stam pe loc" desi timpul trece, marturie stand anii sau ridurile sau sacul tot mai plin de frustrari...
E interesant cum alte "deficiente" mai putin sufocante pentru suflet le putem depista cu precizia fabricarii ceasurilor elvetiene, dar nu putem sesiza parazitii care se instaleaza comod in viata noastra...
Poate face parte din natura noastra, nu stiu, insa cred ca uneori e bine sa ne oprim. Sa coboram din trenul vietii noastre ce goneste nebuneste, sa luam loc pe o banca intr-o gara si sa ne intrebam simplu: de ce? pentru ce ? Cred ca pe urma ne-am urca inapoi in tren mai degajati, cu fetele mai luminoase si cu mai putine bagaje (emotionale) inutile si prea grele pentru un suflet firav si delicat ca acela omenesc.
Cred ca fiecare meritam un astfel de popas revigorant…
....................................................................

Niciun comentariu: