duminică, 16 decembrie 2007

Prizoniera...

Asa ma simt...
Prizoniera in propria-mi viata. Exista ceva mai patetic si mai trist de atat?!
Ma simt ca un personaj intr-o poveste, dar al carui loc nu este acolo.
Vreau sa evadez, sa rup peretii de carton ai povestii ce ma tine prizoniera si sa-mi recapat viata, libertatea, linistea, surasul, optimismul molipsitor...
De cateva luni parca am intrat din greseala la un film 3D. La inceput era frumos, era visul meu de o viata pus atent in scena, eram in al noulea cer..., insa apoi... Apoi ceva s-a defectat, totul s-a intunecat, basmul meu s-a transformat in vis urat. Un vis urat din care nu reusesc sa ies si pe care nu reusesc sa-l convertesc cu nici un chip in ceva frumos si senin cum era la inceput...
Totul este atat de obositor.
Milioane de ganduri ma invadeaza zilnic, clipa de clipa, cer atentie, ma seaca de puteri si de energie, ma incarca negativ...
E un cerc al naibii de vicios in care am intrat, iar ca sa ies am nevoie exact de energia ce imi este "ilicit" sustrasa de personajul secundar din film...
[Stiti, ca in basmul cu Craiasa Zapeziii care il rapseste pe baietel si il vrajeste, facandu-i inima de gheata... iar el nu o mai recunoaste pe fetita, desi la inceput erau prieteni si se tineau de mana in padure.... (basm adaptat, leave me alone!!!! :-)))) ]
Un film fara happy end, film in care sunt partasa fara voie...Eu cumparasem bilete in primul rand la o poveste romantica, actuala, minunat de perfecta, dar se pare ca m-au mintit la casa de bilete... Mi-au dat bilete la alt film...
In cutia de carton a filmului ce se deruleaza sub ochii mei neputinciosi sunt doar 2 actori, insa pe margine sunt multi, prea multi privitori "binevoitori"...
Se uita mirati, de sus, la scurt metrajul meu, ca la un glob de cristal cu zapada, cu 2 papusi inauntru pe care le misti odata cu zgaltairea globului si pe care le poti elibera prin simpla spargere a globului...
Ei nu inteleg nimic, de acolo din lumea lor, straina si rece..., totul pare simplu, peace of small cake... Pentru ca nu este povestea lor.
Si nefiind ei actori in rolurile principale, capacitatea de empatie e redusa la cota-politicoasa-de avarie, atat de iritant si de nedrept pentru cei prinsi in mrejele unei povesti deturnate de spirite malefice, ganduri obsesive, coordonate gresit desenate, de la finalul sau perfect si inaltator, gingas si simplu, ca un zambet de copil...
De copil indragostit!

5 comentarii:

ina bixade spunea...

Draga mea prizoniera:), as vrea sa te scot din incatusarea asta in care te-ai bagat, dar sint la prea mare distanta de tine si nu ajung la cusca ta:) Anunta-ma cind te eliberezi, ca sa putem celebra:) Cu drag, Ina

GargAlina spunea...

Draga mea Zuzu.. desi mi-am expus parerea la o cafea sambata seara doresc ca reiterez: daca esti optimista totul va fi bine! daca ai vazut filmul Vanilla Sky vei stii ce spun.. e naspa sa dau ca exemplu un film dar se poriveste cu "tema"!
Pupici,
GargAlina

Anonim spunea...

e simplu :cutia de carton se poate rupe ( e doar carton ! ) daca nu mai citesti reviste tampite .

Zuzu spunea...

Am spus eu ca invelitoarea de carton a povestii unde eu ma simt prizoniera e cumva a unei reviste tampite? ;)
Insa am spus ceva referitor la cei carora "evadarea" inapoi in lumea cea fara de "apasari sufeltesti" li se pare peace of cake...

Zuzu spunea...

* PIECE of cake, scuzati graba