Vibraţii negative

Am luat parte de curand la un eveniment cultural, la deschiderea caruia s-a intonat si imnul Romaniei.
Daca pana acum simteam vibratii pozitive si un fior de emotie la intonarea imnului de stat, considerand mereu imnul oricarei tari ceva sensibil si cu putere de a zgandari patriotismul individual, ei bine acum efectiv nu am putut fredona pana la final cele 2 strofe ce se canta la oficialitaturi de obicei, simtind un vartej de ameteala si un puternic nod de greatza in gat, gandindu-ma ca..., in pragul instaurarii unei noi (si ingrozitor mai grave) dictaturi, e ca si cum i-am inchina un imn de lauda...
Propun sa gasim un imn in ale carui versuri sa nu se mai regaseasca nici un substantiv propriu...
Istoria ne arata ca sunt perioade, aparent senine si de prosperitate, in care aproape ca nu poti prevedea ce rau planeaza asupra viitorului unui neam, in mare parte constituit din mase amorfe si ignorante, si asta pentru ca luciditatea ne-a fost aproape de tot extirpata, lasand cu usurinta dulcele iz al manipularii sa ne invaluie in mantaua calduta si mincinoasa.
.............................
Si am mai suferit o revelatie cu gust amar...
Daca acum, la 20-30 de ani de cand Ceausescu a mutilat arhitectura urbana a Romaniei, transformand-o in ceva ce rimeaza cu grandomania si kitsch-ul, naruind cu cateva lovituri de buldozer zeci si sute de ani de istorie (vezi bisericile de o rara frumusete daramate pt a se construi monstrii socialisti de beton si bulevarde largi, potrivite defilarilor sumbre sau Palatul Parlamentului sau colosii de moloz de pe marile bulevarde, pentru a caror constructie s-au spulberat nenumarate case vechi ce musteau de istorie, viata multora fiind puternic si prea brusc zguduita iremediabil, marcand in viitor multi ani grei de traume), daca acum privim cu gust amar si regrete urmarile unui regim totalitar si repercusiunile actelor unei nulitati cu putere deplina, ei bine, la cum stau lucruile acum, in cativa ani vom suspina adanc constatand ca elanul muncitoresc de o indoielnica judecata dreapta din prezent nu face altceva decat sa schingiuiasca pe termen lung fata marilor si micilor orase, lasand in urma sute de sensuri giratorii, pompieristic si in disperare [prost]construite, generand, de cele mai multe ori, un haos de nedescris si nu asa zisa fluidizare a traficului (ba chiar semnalizand un cras dezinteres pentru siguranta pietonului pus fata in fata cu fluviile de autovehicule grabite), kilometrii de borduri de beton (desi cele din granit erau aproape indestructibile si, deci, mult mai fiabile) si tonele de asfalt negru ca taciunele trantit in niste miscari de carpeala, astupand orice era dedesubt, in ceea ce se doreste a fi spoirea in "mai bine" a asezarilor urbane ale Romaniei si, la fel de esential, in orbirea maselor prin promovarea unui fals interes pentru poporul asta...
............................................................................