La mari filme... mari aşteptări

Duminica e ziua bunicii atomice, face 82 de ani si ne-a anuntat deja ca vrea sa-si sarbatoreasca ziua (pui la rotisor, aperitive, tot tacamul... Atomica bunica, dupa cum ziceam hihihi), asa ca am trecut pe la ea sa desavarsim planul de bataie.
Stand de vorba, am inceput sa rascolesc prin colectia de carti pe care le-am mutat la ea, pentru a avea acasa loc de unele noi.
Si am gasit una din cartile mele preferate. Marile Sperante, de Dickens. Cele 2 volume bleu prafuit pe care le-am citit, prima oara, acum vreo 13 ani...
A fost mult timp cartea mea preferata si, desi nu respecta intocmai povestea lui Dickens, ecranizarea din '98 isi are frumusuetea ei aparte.
Cred ca atunci cand citesti mai intai cartea si apoi vezi ecranizarea e firesc sa ramai putin dezamagit de cea de-a doua, asta pentru ca niciodata un film nu va rivaliza cu lumea, universul si imaginile vii create prin proiectare la nivel mental si izvorate din randurile unui roman genial.
Aproape ca uitasem de filmul asta in ultimii ani, desi la aparitie, acum 11 ani, mi-a placut la nebunie si l-am vizionat de cateva ori ulterior.
Pot spune ca se afla in topul celor 5 filme preferate, din toate timpurile, dupa The Constant Gardener (un film care ma fascineaza prin intriga, realizare, imagini si muzica si, cel mai important, suprematia iubirii adevarate [cum bine scrie in descrierea filmului "Love. At any cost."], aia nascuta de niciunde, acea dragoste la prima vedere, unca si... i-ne-ga-la-bi-la!!!), A Touch Of Spice (din punctul meu de vedere, cu siguranta cel mai bun film grecesc facut vreodata. Emotionant, cu 2 planuri ale mesajului, perfect impletite, un film de suflet ce te poate lasa fara cuvinte) si... nici nu mai stiu care film mai sta in top5, mereu mi-a fost greu sa alcatuiesc un top al preferintelor cinematografice.
Ah, ar mai fi unul.
Breakfast at Tiffany's intra cert in top5, cu regretul ca am vizionat prima data deliciul asta de film abia anul asta.
~~~
Aseara am revazut Marile Sperante.
Cel mai mult din tot filmul imi place melodia din momentul cand cei 2 se saruta in ploaie, reluata, apoi, in finalul filmului.

Great Expectations soundtrack

M-a enervat putin ca aceasta vizionare mi-a indus o stare aidoma melancolilei, te deprima iubirile astea atat de dureroase de fapt si de neimplinite aproape toata viata, pentru ca apoi, dupa atata suferinta, cei 2 sa ramana totusi impreuna...
Nimeni nu mai vorbeste apoi de ce cratere se nasc in sistemul emotional al unui om care a tanjit si asteptat toata viata dragostea unei femei de mica crescuta cu frica de iubire...
E aproape ca un cerc vicios, dar asta nu face filmul mai putin frumos, nici povestea lor mai putin posibila si nici nu impiedica un deznodamant fericit, ci doar povestile noastre unice si reale devin mai palpabile, mai adevarate, mai speciale.
................................................................