Suna asa, mai alambicat.
Cum sa te izbeasca (zbannng!) ceva delicat si plin de gratie cum sunt lucrurile de colo Sus...?
Pai, uite asa. Bine!
Cand te astepti mai putin. Sau, eventual, chiar deloc.
Mi-a spus cineva bunaoara ca fiecare luna a anului isi are menirea sa speciala din punct de vedere spiritual.
Ei, inca nu am aflat ce e cu celelalte 11, dar cica Octombrie ar fi luna miracolelor.
Ce sa zic... Nu zic nimic...
Stiti cum e replica aia celebra din Miracolul de pe strada 34?
Asa si aici....
Ce sa cercetezi aiurea. :-)
Acum, luand-o logic (dar ce-o fi logic, de fapt, in lumea asta si mai ales cand incerci sa alaturi cuvantul "logic" unui...miracol?!), ar putea sa fie... de ce nu?
O prietena tocmai a aflat ca e insarcinata si, dupa ce a depasit socul unei vesti...ma rog, cu efect pe termen lung, a afirmat si ea ca ar fi loc de un miracol mic, bazandu-ne pe acest rationament, caci, zicea ea, practic ar fi fost aproape imposibil sa "vina barza"...
Apoi, la fel..., daca ma gandesc la cele 2 posturi ale mele anterioare, e destul de clar ca nenea God (Hello, God! Is it sunny up there? hihihi) ma iubeste.
Pentru ca multora le-a placut foarte mult ce am scris acolo si, mai ales, cum.
Iar apropo de asta, in urma acestor insemnari, pt cateva zile, am avut zilnic mai mult de 200 vizitatori unici. E putin... wow, pt micul meu blog.
Si nu putini au zis ca frumos, frumos, dar ce au simtit ei citind acele randuri a fost cel mai interesant si greu de explicat fapt.
Ceea ce am simtit si eu, intocmai, si nu nu pot explica in cuvinte.
Si nici nu conteaza verbalizarea cand e vorba de simturi profunde.
Asa ca, in gluma sau nu, am zis si eu ca a fost un mic miracol daca tot are Octombrie in meniu asa ceva.
Cel mai frumos lucru..., intamplare..., miracol..., spuneti-i cum vreti sau nu-i spuneti in nici un fel, s-a intamplat, totusi, ieri seara.
Dupa mult timp, dupa multa tacere, dupa nervi, dupa frecus emotional, dupa atata energie risipita si, uneori, chiar lacrimi..., ei bine, am fost dupa cum ziceam in titlu, izbita in moalele sufletului de cea mai... frumoasa, civilizata, prietenoasa si dragastoasa conversatie lasata de la Dumnezeu... de mult, mult timp incoace.
Si iarasi spun, daca e ceva ciudat, este felul in care m-am simtit in tot acel timp.
Ce liniste interioara, ce calm...
Ce sentiment de bine.
Si, la fel de bizar, au lipsit atat teama cat si hiper exaltarea.
Totul a fost senin. Si a fost atat de bine.
Iar pentru asta, pentru ASTA, ii multumesc din suflet universului, acelui univers creat pentru a ne face noua pe plac. :-)
Si nu vreau sa zic ca ii sunt recunoascatoare pentru sentimentul minunat pe care inca-l port in mine, ci... pur si simplu am sa-i daruiesc lui, universului, aceasta multumire interioara.
~~~~~~~
Revenind cu picioarele pe pamant, vi s-a parut vreodata ca lunile anului au un rol anume?
V-ati legat vreodata evenimentele bune, rele din viata de perioadele calendaristice?
Eu nu si de aceea va intreb.
Or fi coincidente sau... nu exista coincidente?
Va pup!
~~~~~~~
Daca ma intrebati pe mine, posterul de mai sus e superb,
iar povestea lui o gasiti AICI.
........................................................................
2 comentarii:
Salut Anna!
Luna mea prefereata este octombrie.
Cred ca-i ceva coincidenta la mijoc.
Tot timpul pentru mine octombrie a insemtat, si inseamna, ceva nou. Un nou inceput.
Coincidenta e ca ziua mea de nastere e pe 1 octombrie, deci, probabil in subconstient, octombrie inseamna ca ma nasc din nou.
Dar cel mai tare este ca octombrie vine dupa ce vara se sfarseste, iar vara este cea mai nefasta perioada pentru mine simereu astept octombrie ca pe o gura de aer.
Numa' bine!
Si mie imi place octombrie.
e o luna frumoasa de toamna, iar toamna mie imi place.
iar ca temperatura, atunci cand nu se intrece vremea cu excesul de zel, e ideala perioada asta, in opinia mea.
si vorba ta, parca totul se reia, in octombrie.
it's nice!!
si-n plus, auzi ca e luna miracolelor, un motiv in plus sa ne placa hihihi
Trimiteți un comentariu