Little prayer

Cati dintre noi se roaga? La modul general, traditional, religios,etc? Putini...cred.
Cati dintre noi insa emit doar intr-o singura zi sute de ganduri, incarcate de substanta rugatoare, fulgerate in univers? Multi. Foarte multi. Cred...
Si atunci...oare nu am putea spune ca mereu ne rugam pentru cate ceva si nici macar nu o facem in mod constient? Nu stiu, imi permit azi sa cred ca...DA!
Eu cred in entitati superioare noua, cred in energie, cred in puterea gandului pozitiv, cred in puterea sperantei si a iluziei care face realitatea mai suportabila...
Si atunci...ma gandesc...cu cate ganduri din astea rugatoare bombardez zilnic universul...
Cu multe, marunte sau nu...
Unele sunt ganduri calme, rugaminti discrete, rabdatoare...
Altele sunt ganduri neinchegate, rugaminti pentru o "de-confuzare" generala...
Cateodata imi doresc (si deci, emit rugaminti tacite universului) lucruri pe care nu le pot turna in forma de cozonac... si le desir pe-o tava...si rog viata sa-mi gaseasca o forma de cozonac pe masura...
Alteori mitraliez in juru-mi dorinte absurde sau de nerealizat si pentru ele ma sfredelesc pe dinauntru-mi cel mai abitir, si atunci implor, ma rog...
Alte ganduri sunt altruiste, altele egoiste.
Cateva din gandurile cersetoare de atentie sunt involuntare, din dorinta omeneasca de "mai bine"...
Molfai uneori ganduri slutite in mii de fire pe care le trantesc pe masa universului cerand rapid o peticire a lor, o reinchegare decenta intr-un intreg.
Alteori scuip ganduri goale, ca un cec in alb, sperand ca imi va sugera cineva ce sa desenez pe ele...
Arunc cu rugaminti fierbinti de dor atat de des, incat daca s-ar putea vedea, prinzand contur si forma, cred ca as fi inundata de ele pana la refuz...
Plantez ganduri indragostite pe pamantul roditor al domnului Soare, rugandu-l ca un copil, sa le dea viata si sa le ocroteasca, dandu-mi sansa se le vad crescand...si sa ma bucur de ele.
Picur cu boabe suferinde in speranta ca se vor transforma in roua de fericire si le voi putea lua inapoi.
Stropesc necontenit cu mintea-mi, mereu gata sa emita rugaminti, cu stropi de dragoste senina, rugand vantul sa poarte cu el licaririle de afectiune catre un mic inger pazitor...
Rog insetata ca greselile sa-mi fie iertate si sa primesc in schimb alinarea iertarii si o sansa noua in dar...
Adorm crantzanind ganduri pentru ziua de maine, crestand si zimtzand gandurile de azi ce mi s-au intors inapoi ca un bumerang, motzai faurind noi rugaminti, mai stralucitoare si mai slefuite, mai visatoare si mai zbenguite, visez ca mai cos un gand doua si ma trezesc sperand...
Mi-e dor...
Mi s-a turtit sufletelul de dor, de rugaminti, de ganduri pline de speranta, de rugi celeste, frumos impachetate, mirosind a parfum discret de indragosteala, cu panglica magica a iluziei ce poate deveni realitate, daca stii s-o colorezi frumos...
Mi-e dor...