Poveste (2)

Duminica seara.
Afara ninge. Linistit. Se astern fulgii moi la fel ca gandurile mele si se topesc...
Am o neliniste interioara. Astept sa se intample ceva, dar nu stiu ce.
Dar poate mi se pare. Ma uit pe geam, acelasi decor, din ce in ce mai alb. Vad urme de pasi in fata geamului...spre usa...si nu inteleg. E cineva?
Uit, ma invart, dansez, plutesc...si ma gandesc. Ma gandesc ca am o stare minunata, dar stiu ca ceva nu e in regula... Lipseste cineva?Ceva? Nu...
Atunci?ce sa fie? nu imi dau seama...
Azi nu astept pe nimeni. Lady B. e plonjata pe canapea, vede un serial, motaie...o sa adoarma.
Privesc din nou pe fereastra...ce pasi ciudati. Parca i-as cunoaste, dar cine? Cine sa fie?
Ma trec fiori, apoi imi trec...bizar.
Se instaureaza calmul... Ca o asteptare mocnita ca acel ceva sa se intample...
Tresar!
La usa se aud zgmote. E oare cu putinta? Sau mi se pare? O fi tarziu si-s obosita?
Ma apropii usurel, ciulesc urechea...liniste... Mi s-a parut.
Dar...dar daca in spatele usii e cineva? Poate cineva are nevoie de mine...
As vrea sa deschid usa...
E tarziu si nu-mi sta in fire, dar am un sentiment ca e de bine... Cu cat ma apropii de usa, simt o chemare...e ceva ce ma atrage.
Imi fac curaj, deschid usa.
Nu am cuvinte, ma trec fiori..
Fiori de surpriza si bucurie.
Lacrimi imi aluneca grabite pe obrazul alarmat...
De aia recunosteam eu pasii....
Mic si garbovit pe pres, cam inghetat si tremurand, de dor, statea Piticul Roz!!!
A zambit si mi-a sarit in brate, mi-a lipsit mogaldeata colorata!
Lady B e langa mine, face tumbe. E fericita. Partenerul ei de table e din nou acasa...
Intram, inchid usa si ma asez pe fotoliu sa ascult basmele micutului rozaliu...si cum s-a pierdut el de mine asta vara si cat a plans...si tot asa...
Acum e bine...