Eu am recunoscut de mai demult ca imi place noaptea, dar azi mi-am dat seama ca imi place la nebunie si sa scriu pe intuneric. Adica doar la lumina pc-ului. Nu stiu cum vine asta, dar in momentul in care lumina este aprinsa, gandurile mele se imprastie in cele 4 colturi ale incaperii si le tot rog sa vina inapoi, toate laolalta, insa ele nu si nu... Ca si cum lumina este o forma de agresiune asupra linistii mele interioare...
Cand sting lumina reusesc sa ma adun, ma concentrez mai bine, parca odata cu lasarea intunericului mi se deschide o portita catre o lume magica, doar a mea, micul meu secret...
Acum realizez de ce vara eram atat de bine dispusa mereu si de ce scriam atat de mult.... seara de seara deschideam fereastra, stingeam lumina, puneam muzica si pluteam in liniste si pace in minunatul meu univers micut si cochet...aveam liber la visare infinita... Chiar imi amintec ca eram mai optimista si mai senina...
Pe intuneric toate matzele sunt tot negre, dar tot pe intuneric gandurile mele prind viata si sunt mai colorate ca niciodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu