It's just... it's so hard to let a loved one go
luni, 18 martie 2013
duminică, 10 martie 2013
Canterbury
Catedrala - absolut magnifica !!!
Oraselul - foarte dragalas
Vremea - minus 8 grade and counting... si vant puternic
Transportul - Southeastern high speed trains, un vis!
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
sâmbătă, 9 martie 2013
luni, 4 martie 2013
miercuri, 27 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
duminică, 3 februarie 2013
1. Peseme Politia britanica a iesit tare sifonata din criza si cam sleita de puteri, caci pare ca si-a luat si un job part time la Apple.
Dovada: pliantul primit ieri seara de la politisti cand am iesit de la metrou la Angel...
.JPG)
2. Tot in Angel, ceva mai tarziu, pe la 12, parca venise circul in oras.
Ce aratari, doamne!
Adevarul e ca in multe zone, odata ce se lasa seara, Londra se preschimba si tot felul de personaje bizare sau chiar inspaimantatoare defileaza pe strazi...
Aseara era inclusiv un individ deghizat in minotaur zebrat, care sper macar ca facea reclama la vreun dark party,
... freakish!
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
I'm in love with this city
Trei intr-o poza :-)
London Eye, Big Ben & Westminster Abbey
London Eye, Big Ben & Westminster Abbey
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Covent Garden, unul din locurile mele preferate din Londra
O zi perfecta sfarsita cu rasfat: Quiche Lorraine si Prosecco
joi, 24 ianuarie 2013
Love is patient, love is kind...
O tema frecventa printre adolescente si adeseori subiectul fierbinte al quiz-urilor din revistel de tipul Cosmopolitan, portretizarea barbatului ideal ramane o sursa inepuizabila de dezbatere, dar totodata, si putin desueta. Nu numai ca suntem miliarde de suflari feminine pe planeta care gandim si preferam diferit si intru totul subiectiv, cum altfel?, dar nici chiar aceeasi femeie nu cred ca si-ar descrie perechea ideala de doua ori in aceleasi cuvinte.
Totodata, multe voci afirma ca "ideal e ce-mi place mie" si "nu exista barbat ideal (cum, ma gandesc, nu exista nici femeie ideala), pana nu te indragostesti de el(ea)". Cu toate astea, nu e o regula general valabila. Pentru ca si invers e valabil si anume ma indragostesc numai de cel care intruneste niste criterii foarte personale de selectie aproape involuntara.
La varsta asta si in momentul asta mi se pare copilaros si amuzant sa ma mai apuc sa descriu barbatul viselor mele. Alin, insa, propune un exercitiu caruia ii dau curs in principal pentru ca imi place sa scriu pe teme date si imi place jocul de idei.
Aruncand un ochi retrospectiv, imi amintesc ca nu mi-au placut niciodata baietii blonzi cu ochii albastri (care va sa zica, nu am salivat niciodata dupa baietul ala de la Backstreet Boys dupa care mureau de drag atatea fete), nici cei rai, nici cei cu parul lung sau tepi sau tatuaje. Si nici acum nu-mi plac. In fapt, mi-a luat foarte mult timp sa pot face o descriere, chiar si cu liniuta, a celui ce mi-ar putea transforma visul in realitate. De aceea nu am cautat niciodata. Doar am ales. Consider ca asta e un alt ideal, la care ader, si care-mi satisface setea de libertate. Libertatea de a alege si de a avea in propriile maini decizia finala. Asta a fost si un motiv pentru care simt respingere pentru cei ce cauta, vaneaza. Dar si pentru insinuantii sub acoperirea fricii asumarii riscului de a fi respins.
Experienta de pana acum mi-a confirmat si intarit principiile. Mai mult, cu timpul, fara sa imi dau seama atunci, alegerile, preferintele mele incepeau sa compuna un tipar, un ideal daca vreti, dar tot nu stiam sa definesc acel ceva. Mi-era mai simplu sa rezum ce nu vreau si ce nu-mi place, decat ce-mi place, insa chiar si asa, era dificil de format o idee clara folosind metoda eliminarii.
Lucrurile s-au cristalizat brusc, cand am fost tulburata in visarea mea de intalnirea fata in fata prototipul greu de creionat in vorbe.
Nici de atunci incoace nu am abdicat de la vreun... cum sa ii zic... criteriu? Dorinta? Caracteristica? Prea putin conteaza. Am fost consecventa. Si de ar fi sa mai aleg o data, as alege la fel.
Si am crezut si mai mult ca, de fapt, muntele va merge mereu la Mahomed si nu invers. Pentru ca Mahomed stia secretul...
Barbatul ideal vietii mele are prestanta. Carisma. E mucalit si spirirtual si il ador.
Vizual, inchipuitiva un Don Drapper modern, scuturat de vicii si de insecuritati adanci, dar nu lipsit de defecte si nici pe departe neverosimil de perfect.
E cel putin egal la nivel intelecutal cu mine, daca nu superior. Nu l-as fi ales daca il simteam inferior. Ar fi fost o relatie sortita esecului. Nu e arogant. E stapan pe sine, e increzator in el, nu e gelos, pentru ca are rafuielile inchieate cu frustrari si fantasme bolnavicioase. E carierist si e pragmatic, statornic, cerebral; ii citesti pasiunea in ochi pentru ceea ce face; citeste, asculta, se redefineste, creste. Gateste. Ii place lumea, dar ii place si pacea pe care numai anumite locuri, lumini si suflete ti-o pot darui. Are viziune, principii care se unesc cu ale mele, iar daca se ciocnesc, se respecta reciproc. Are maniere, se adapteaza usor, nu e mai emotional decat pot eu sa concep, cata vreme nu e in fata unui eveniment sau fapt cu totul tulburator. Si tulburator nu inseamna nici un tablou, nici o carte, nici un peisaj de vara la apus de soare. Sensibil e una, problematic si labil e alta.
Cand l-am ales, l-am ales cu sufletul, dar ambalajul a contat foarte mult. Sa stiu ca se imbraca singur si ca are gusturi pe care le impartasesc, ca nu o sa-l imbrac eu, dar o sa-l dezbrac cu siguranta!, ca nu trebuie sa-l cresc, ca nu o sa-i recompun eu garderoba si stilul, pentru ca are deja si a fost parte din ceea ce m-a facut sa-l aleg, iar lucrurile astea conteaza si dicteaza.
L-am ales pentru ca am vazut in el omul pe care il voi iubi o viata intreaga si nu o sa ma satur. Pentru ca ma accepta asa cum sunt si pentru ca asa cum sunt cu el nu sunt cu nimeni altcineva. Naturala, spontana, libera, iubita si fericita.
A stiut sa ma cucereasca, sa ma seduca, atat de natural si nesofisticat.
~
Un inger si un drac in acelasi trup de om. Un om. Unul normal. E obosit uneori, saturat alteori, intrigat, revoltat. visator, optimist, cuceritor. Vorbeste, comunica, exprima. Iar cand e vorba de noi doi, castiga cel care detine cele mai multe argumente valide sau cel care cedeaza primul. Nu are nimeni dreptate doar pentru ca asa i se nazare.
Are initiativa. Se implica. E familist. Nu e romantic incurabil, nu e melancolic, nu imi scrie si nu imi recita poezii. Dar imi lasa bilete si imi scrie mesaje. Stie ce-mi place si ce nu si nu intrece limita.
Are prietenii vechi si durabile si pasiuni pe care si le intretine. Nu e ciudat, sau nu mai ciudat decat sunt eu, nu e excentric, rebel, dar nici supus, are personalitate si principii de viata sanatoase.
E responsabil, isi asuma vorbele si actiunile, nu e talamb sau tantalau, dar nici posesiv si insistent. E matur, dar imi agreeaza latura mai copilaroasa si o pretuieste pentru ca nu degeaba s-a indragostit de femeia copil, cuceritoare prin sinceritatea emotiilor, dar si uimitoare, asa cum sunt copiii, niciodata la fel.
E el si nu altul pentru ca a fost cel care a nascut in mine dorinta de a avea un copil. Nu pentru mine sau pentru el, ci pentru ca ar fi al nostru.
Cand ma priveste, simt ca sunt universul lui cel mai de pret si nu simt nevoia sa imi spuna asta in fiecare zi. Pentru ca stiu si simt si am incredere. Si impreuna reusim sa contruim si sa ne reconstruim asa cum singuri nu am fi reusit. Iar asta face legatura mai viabila si speciala cu fiecare zi ce trece mai mult.
~
Pentru mine e ideal pentru ca pot, si pot, spune ca l-am ales pentru ca alaturi de el am simtit ca pot atinge luna, cata vreme el mi-a asezat scara catre ea. Si, cel mai important, ca o incununare a credintelor mele, faptul ca am simtit asta din prima clipa si nu m-am inselat.
Totodata, multe voci afirma ca "ideal e ce-mi place mie" si "nu exista barbat ideal (cum, ma gandesc, nu exista nici femeie ideala), pana nu te indragostesti de el(ea)". Cu toate astea, nu e o regula general valabila. Pentru ca si invers e valabil si anume ma indragostesc numai de cel care intruneste niste criterii foarte personale de selectie aproape involuntara.
La varsta asta si in momentul asta mi se pare copilaros si amuzant sa ma mai apuc sa descriu barbatul viselor mele. Alin, insa, propune un exercitiu caruia ii dau curs in principal pentru ca imi place sa scriu pe teme date si imi place jocul de idei.
Experienta de pana acum mi-a confirmat si intarit principiile. Mai mult, cu timpul, fara sa imi dau seama atunci, alegerile, preferintele mele incepeau sa compuna un tipar, un ideal daca vreti, dar tot nu stiam sa definesc acel ceva. Mi-era mai simplu sa rezum ce nu vreau si ce nu-mi place, decat ce-mi place, insa chiar si asa, era dificil de format o idee clara folosind metoda eliminarii.
Lucrurile s-au cristalizat brusc, cand am fost tulburata in visarea mea de intalnirea fata in fata prototipul greu de creionat in vorbe.
Nici de atunci incoace nu am abdicat de la vreun... cum sa ii zic... criteriu? Dorinta? Caracteristica? Prea putin conteaza. Am fost consecventa. Si de ar fi sa mai aleg o data, as alege la fel.
Si am crezut si mai mult ca, de fapt, muntele va merge mereu la Mahomed si nu invers. Pentru ca Mahomed stia secretul...
Barbatul
Vizual, inchipuitiva un Don Drapper modern, scuturat de vicii si de insecuritati adanci, dar nu lipsit de defecte si nici pe departe neverosimil de perfect.
E cel putin egal la nivel intelecutal cu mine, daca nu superior. Nu l-as fi ales daca il simteam inferior. Ar fi fost o relatie sortita esecului. Nu e arogant. E stapan pe sine, e increzator in el, nu e gelos, pentru ca are rafuielile inchieate cu frustrari si fantasme bolnavicioase. E carierist si e pragmatic, statornic, cerebral; ii citesti pasiunea in ochi pentru ceea ce face; citeste, asculta, se redefineste, creste. Gateste. Ii place lumea, dar ii place si pacea pe care numai anumite locuri, lumini si suflete ti-o pot darui. Are viziune, principii care se unesc cu ale mele, iar daca se ciocnesc, se respecta reciproc. Are maniere, se adapteaza usor, nu e mai emotional decat pot eu sa concep, cata vreme nu e in fata unui eveniment sau fapt cu totul tulburator. Si tulburator nu inseamna nici un tablou, nici o carte, nici un peisaj de vara la apus de soare. Sensibil e una, problematic si labil e alta.
Cand l-am ales, l-am ales cu sufletul, dar ambalajul a contat foarte mult. Sa stiu ca se imbraca singur si ca are gusturi pe care le impartasesc, ca nu o sa-l imbrac eu, dar o sa-l dezbrac cu siguranta!, ca nu trebuie sa-l cresc, ca nu o sa-i recompun eu garderoba si stilul, pentru ca are deja si a fost parte din ceea ce m-a facut sa-l aleg, iar lucrurile astea conteaza si dicteaza.
L-am ales pentru ca am vazut in el omul pe care il voi iubi o viata intreaga si nu o sa ma satur. Pentru ca ma accepta asa cum sunt si pentru ca asa cum sunt cu el nu sunt cu nimeni altcineva. Naturala, spontana, libera, iubita si fericita.
A stiut sa ma cucereasca, sa ma seduca, atat de natural si nesofisticat.
~
Un inger si un drac in acelasi trup de om. Un om. Unul normal. E obosit uneori, saturat alteori, intrigat, revoltat. visator, optimist, cuceritor. Vorbeste, comunica, exprima. Iar cand e vorba de noi doi, castiga cel care detine cele mai multe argumente valide sau cel care cedeaza primul. Nu are nimeni dreptate doar pentru ca asa i se nazare.
Are initiativa. Se implica. E familist. Nu e romantic incurabil, nu e melancolic, nu imi scrie si nu imi recita poezii. Dar imi lasa bilete si imi scrie mesaje. Stie ce-mi place si ce nu si nu intrece limita.
Are prietenii vechi si durabile si pasiuni pe care si le intretine. Nu e ciudat, sau nu mai ciudat decat sunt eu, nu e excentric, rebel, dar nici supus, are personalitate si principii de viata sanatoase.
E responsabil, isi asuma vorbele si actiunile, nu e talamb sau tantalau, dar nici posesiv si insistent. E matur, dar imi agreeaza latura mai copilaroasa si o pretuieste pentru ca nu degeaba s-a indragostit de femeia copil, cuceritoare prin sinceritatea emotiilor, dar si uimitoare, asa cum sunt copiii, niciodata la fel.
E el si nu altul pentru ca a fost cel care a nascut in mine dorinta de a avea un copil. Nu pentru mine sau pentru el, ci pentru ca ar fi al nostru.
Cand ma priveste, simt ca sunt universul lui cel mai de pret si nu simt nevoia sa imi spuna asta in fiecare zi. Pentru ca stiu si simt si am incredere. Si impreuna reusim sa contruim si sa ne reconstruim asa cum singuri nu am fi reusit. Iar asta face legatura mai viabila si speciala cu fiecare zi ce trece mai mult.
~
Pentru mine e ideal pentru ca pot, si pot, spune ca l-am ales pentru ca alaturi de el am simtit ca pot atinge luna, cata vreme el mi-a asezat scara catre ea. Si, cel mai important, ca o incununare a credintelor mele, faptul ca am simtit asta din prima clipa si nu m-am inselat.
vineri, 18 ianuarie 2013
.JPG)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)