Dolce Far Niente

Azi sunt in forma excelenta.
Pentru stat degeaba.
Ei, nu stiti poate, insa si pentru stat degeaba trebuie o dispozitie aparte.
Iar azi o am din plin. Dispozitia...
De obicei nu-mi iese pentru ca sunt o gramada de lucruri care nu suporta amanare, cum ar fi jobul, sau altele...
Sau dau buzna mustrarile de constiinta si-mi strica tot cheful.
Si azi au incercat, dar le-am trantit usa-n nas inainte sa-mi sara in cap.
Pe modelul "nu se vede, nu exista!".
Strasnica filozofie de viata, credeti-ma. :-)
Te scuteste de multe batai inutile de cap.

Asadar azi e o zi de dolce far niente dementiala si absoluta.
De dimineata de la 7 cand am facut ochisori, pana acum, am facut deja o multime de nimicuri captivante si energizante sau macar de suflet...
Mai precis, o zi de dolce far niente in reteta proprie inseamna o cafea aburinda si delicioasa. Dulce si scaldata in lapte...

Inseamna o revista Elle - Decoration - Greece rasfoita si patrunsa din scoarta ins coarta cu care mi-am delectat ochii, visele si imaginatia.
cateva motive "vizuale" puteti observa ...printre randuri ... - (Ah, iar diferenta dintre Elle-Ro si Elle-Gr este de vreo... 3,5 cm grosime. Ooooh, ba da! Marimea (uneori) conteaza, iar noi, femeile, suntem extrem de sensibile la astfel de detalii esentiale.... Hahahahahahaha :-)))))))) )

Aceste imagini sunt motorul viselor lucide, sunt incarcate de romantism, pasiune, erotism, promisiuni... si fluturi multicolori...

Pentru ca atunci cand stau, de fapt visez indelung,
calatoresc cu mintea si sufletul, analizez,
iau decizii, fac planuri, meditez...
Mai inseamna rasfat pur. Cosmetica, masaj, lectura, minte (e)libera(ta), dans, muzica, voie buna.
Daaaaa, am dansat si am cantat azi. Ei, eu singura, dis de dimineata.
Asta!
Atat de revigorant este dansul incat explicatia nu se regaseste in cuvinte, ci se traieste.
A mai insemnat TVR Cultural si emisiunea despre Casa Regala a Romaniei de care sunt foarte mandra. Emotionant si de mare clasa...

Ohhhh, cum era sa uit?! A mai insemnat(trecuta fiind aceasta actiune la "optionalele" unei zile de dolce far ninente) dadaceala bebelusului prietenei mele care e in prag de licenta.
Atributie temporara, evident. Azi m-am hotarat sa invat si eu macar un cantec cap coada (asta-mi place mult, "A la Claire Fontaine" ) sa i-l pot canta daca tot incerc sa-l adorm, caci data trecuta bajbaiam si mojmondeam versurile tuturor cantecelelor cunoscute pana la epuizarea variantelor si tot nu intruneam macar 1 minut de cantat :-))))).
La un moment dat chiar bebica se apucase sa gangureasca melodios parca spunandu-mi "lasa, tuh, ca-mi cant singur pana adorm..." :-)))))))))))))!
Deci da. Am luat masuri. Clar!
Mi-e draga mogaldeata, dar CE BINE ca nu e al meu... Motivele si explicatia, aici.

In final, dar nu in ultimul rand, ziua mea de dolce far niente a mai insemnat... iubire. Cu... inghetata. De ciocolata. Sorbita, jucausa, gustata, savurata... O ametire a simturilor, ... soapte (de amor si dor), culori si alintari suave, emotii turnate in formele calde ale sufletului indragostit, miere topita...

.........................................................................

Vineri 13 - o zi de sarbatoare!

Ha!
Nu, nu zic de meciul de asta seara...
Or fi facut ei un mare egal, insa asta nu e motiv de sarbatoare...
Nu pentru mine.
Este, insa, graficul de mai sus motiv suficient. Caci asa trafic nu a mai avut zuzzzu.blogspot.com niciodata...
Ba parca imi vine sa cred ca e un cadou pentru [aproape] un an de blogareala...
Hahahahahaha...
Bun asa.

Sigur, acum se cade sa multumesc si creaturii care, in dorinta cretina de a-mi face reclama negativa, nu a reusit decat sa-mi ingrase traficul pe micul meu blog roz.
Multumesc draga "yves", mi-ai facut un mare bine pe care nici nu-l banuiai in prostia ta...
Indraznesc sa spun prostie caci numai asa o persoana se leaga la cap cand nu o doare si, in dorinta de a fi eroicul lup moralist, fara a avea o minima disputa directa cu mine, da cu bata intr-o balta din care, in loc sa iasa broaste raioase, ies stropi curati...de apa limpede...

P.S. - azi ma mai declar multumita si pentru faptul ce ceea ce scriu eu plictiseste gloata de oi sau le amuza peste limita decenta de amuzament, dand in pseudo ironie superioara...
Well, da... E un imens compliment, e o bucurie, e un motiv in plus sa nu renunt si e inca un motiv sa fiu recunoscatoare celor care m-au incurajat sa scriu, sa-mi las imaginatia sa zburde si sa fiu creativa si roz...
Oana e cea care a pornit tot acest motoras care m-a ajutat enorm mai ales in viata reala, pe langa experienta scrisului de placere...
Eu un om foarte drag mie caruia ii datorez enorm de multe, mai ales pentru ca l-am cunoscut in momentul potrivit...
Pam-pam! Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...
Oooooh,da! :-)))

Later Edit: si inca un motiv de bucurie, aici.


......................................................................

Cum adica?! [Halucinant]

Nu pricep...
Spotul "Alege-ti stapanii cu grija", geniala [dar sinistra, prin acuratetea viziunii] creatie a deprtamentului de Marketing de la Antena3, a fost interzis prin giumbuslucuri ai celor care au legea in mana si dau cu ea de pereti, desi era un spot social, liber in spirit si nepartinitor si ne indruma la constientizarea responsabilitatii momentului cand aplicam stampila si automat increderea unui candidat, dar astazi cineva are dreptul, sub plapuma generic intitulata "apel prezidential", ca si cum turma are nevoie, intr-o tara libera, sa nu uite cumva drumul pe care lupul ar dori ca ea(turma) sa se indrepte, asadar o voce are indrazneala sa ne trimita la vot si NU este nici o problema a CNA-ului acolo...
Eu nu inteleg asta...

Adica un filmulet cu o voce neutra te face atent sa fii responsabil(atentie! responsabil! indiferent daca asta presupune sa votezi cu x, y sau z si indiferent daca asta inseamna sa nu votezi deloc...) si este sugrumat, iar o voce (al carei subiectivism cu greu se mai poate ascunde) trece libera spre popor...impingand gloata sa stampileze.

Nu numai ca nu ingurgitez asemenea initiative, dar mi se mai face si sila... In special de CNA.

Pe final, zic doar atat: [atunci cand doresti sa alegi], alege-ti stapanii cu grija, caci fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, iar noi ar trebui la un moment dat(si ceva mai lucid decat un pahar cu lapte) sa dovedim ca meritam mai mult...


P.S. - NU ma duc la vot, daca interesa pe cineva.
Eram hotarata sa nu mai irosesc timp si cerneala pe demagogii care acum imbraca de zor straie imparatesti si vin sa vinda gogosi, ca niste clovni penibili, unor oameni sleiti de orice posibila incredere in ipoteza ca mai exista pe fata pamantului oameni carora se le pese si de altceva decat de interesele lor [babane, murdare] proprii...
Insa acum, o data in plus, sunt si mai hotarata sa nu ma duc, pentru ca am pretentia ca intr-o lume libera si [cel putin ideologic] neingradita in tzarcuri de oi, am dreptul sa aleg EU ce fac cu votul meu si nimeni altcineva, sub niciun pretext si sub nici un scop nobil frumos mazgalit la exterior!!!

Vinovata... de iubire

De mica amiubit parfumurile, le-am studiat si analizat, de mica mi-a placut sa le descompun in imagini, in vise si amintiri...
Pastrez si acum pe raft o sticluta de Venezia pe care cand o deschid, chiar si dupa atatia ani, ma transpun pe loc in anii de liceu, ma invaluie aroma lui unica de mar si scortisoara, fina si misterioasa, ca si cum cu o singura clipire si eliberare a miresmei din sticluta, as avea din nou 15 ani, as fi imbracata in fustita mov si-n balerini si as fredona refrene demult apuse...
Fiecare din parfumurile ce m-au fascinat si mi-au ramas in suflet, pastreaza laolalta cu notele delicate si franturi din viata-mi.
Ultravioletul, desi nu l-am folosit vreodata, mi-a parut mereu ca miroase a creion proaspat ascutit, a mina si a lemn scrijelit de lama ascutitoarei...
La fel cum Truth ma face sa-mi imaginez o iarba uda proaspat taiata, frunze rupte, verdeata...
Puzzle a fost chintesenta adolescentei mele, un parfumel discret si jucaus, tinerel si hai hui, visator si optimist.
One ramane si azi eticheta zilelor aglomerate, improspatate de nota lui fresh si tonica.
L'air du Temps e pentru mine...mama. Esarfele ei ce poarta frumoasa si distinsa adiere, imbratisarea ei...
Lolita e sufleul meu, e un parfum creat pentru mine, e saculetul meu cu vise topite intr-o sticluta de printesa, e firav si delicat, pregnant, sexy..., este dovada clara si de necontestat ca a existat, ca s-a intamplat, ca tot ce am simtit a fost adevarat si-mi apartine mie, pe veci.
Sunt eu, e el, o contopire angelica perfecta, un vis, o soapta, o iubire pe viata...

Acum 3 zile, pulverizam discret pe gat si la incheieturi picaturi de NOA, pielea absorbind cu incantare parfumul fin, seren, feminin si distins emanat de sticluta ca o perla, cand cineva mi-a zis ca parfumul meu miroase straniu. Ca ei ii pare un parfum purtat de o femeie misterioasa, ce ascunde ceva. Ca este un parfum vinovat...
Vinovat?!?!
Atunci imaginatia mea a fost trezita, am lasat sticluta jos si m-am gandit, m-am uitat lung, l-am mai mirosit o data, apoi am zambit si i-am zis increzatoare si fericita: "Da, e un parfum vinovat, intr-adevar. Vinovat de iubire."

..........................................................................

Eurovision si planeta defecta

Poate nu stiti, dar pe perioada Eurovisionului planetele se aseaza cu fundul la noi. La Romania zic... Caci cu fata se holbau de zor la Rusia. Sau la Serbia sau la Grecia sau te miri unde altundeva... Numai la noi nu. La noi se stinge lumina norocului cand vine vorba de traditionalul concurs al batranului continent.
Pun pariu ca multi compatrioti de-ai nostri bodogane acum modalitatea de vot, alegerile facute si melodiile totalmente neinspirate, cu exceptia minunatei melodii a tarii noastre, pe nedrept lasata codasa pe locul 20, in mizeria clasamentului...
Binenteles, ori nimeni ori putin sunt aceia care mai au un dram de realism si isi dau seama ca Romania face an dupa an cele mai nefaste alegeri in materie de gangureli artistice la maretele noastre balacareli cu iz de selectie pt eurovision.Se stie cum se voteaza la Eurovision in ultimii ani si cine cu cine tine, insa asta tot nu justifica imposibilitatea Romaniei sa se ridice macar o data deasupra tuturor...Pentru ca pe de o parte spiritul national altruist lipseste cu desavarsire, iar pe de alta parte si noi cocotzam in copncurs toate balariile...
Dormi dupa cum iti asterni, primesti ceea ce meriti, iar de unde e, nici Dumnezeu nu cere...Sunt doar 3 zicale care insumeaza perfect esecurile repetate ale tarii noastre la Eurovision.
Singura care a plutit o vreme pe pernuta semisuccesului a fost Tornero, atat de hulita aici de marea masa, ca doar deh, patrioti suntem doar noaptea in somn si in rest mizam pe spiritul nostru zeflemitor si distrugator cu care ne tot trambitam sprijinirea numelor romanesti prin lume(vezi, pentru a intari exemplul, reactiile halucinant de idioate si invidioase la adresa lui Mungiu, DUPA ce a castigat babanul premiu Palm d'Or).
Acum ca am depistat sursa ghinioanelor si nedreptatilor indreptate inspre Romanica, dupa ce am injurat planetele ca nu ni s-au asezat favorabil si dupa ce am pufnit mocnit la adresa lui Plusenko ca numai Eurovision nu castigase si-i lipsea din palmares, am si cateva solutii pentru o mai buna gestionare a problemei...pe viitor.
Cred ca ar trebui facuta o campanie serioasa ca romanii ce vor sa migreze, sa-s aleaga ca destinatie orice altceva decat Spania si Italia, nu de alta, dar acolo si asa e aglomerat iar astfel s-ar popula si alte tari de compatrioti care ar putea vota victorios si plini de speranta melodiile viitoare ale Romaniei la Eurovision, indiferent ce dezastruoase vor fi alegerile selectiei nationale.
Mai propun sa o rugam pe Nadia Comaneci, pe Ilie Nastase sau pe Hagi, sa se implice si ei, dupa modelul Plusenko - Marton, in speranta ca asa, Romania va reusi sa adune niste voturi decente...
Putem, de asemenea, sa ne strofocam atunci cand plecam in vacante la Balcic, Paralia Katerini sau Balaton sa ne procuram cartele de mobil locale pe care sa le putem folosi ulterior la votul pt Eurovision, astfel sa reusim sa scoatem totusi Romania din fundul clasamentului votand de pe numere straine chiar din fotoliul nostru de acasa...
Si in final, daca tot nu vedem roade, am putea apela la mai marii Bisericii sa faca niste slujbe speciale pentru dezlegarea voturilor tarilor ce ne inconjoara in favoarea noastra...
Pentru ca, repet daca nu s-a inteles, speranta ca vom reusi pe viitor sa facem din timp alegeri intelepte si sa trimitem acolo melodii si interpreti cu reale sanse de succes a murit cu totul...
Penibil. A nu stiu cata oara...

Later Edit: eu nu discut si nu contest calitatea vocilor lui Nico si Vlad, frumusetea melodiei sau interpretarea...
Insa!!!
Contest imbecilitatea cu care, cu ochii sufocati de ochelari de cal turbat, alegem an de an numai melodii care NU au sansa atunci cand sunt asezate in competitie cu celelalte melodii ale Europei..., iar pe cele care au o reala sansa le dam, cu grija si rapiditate, la fund astupandu=le cu te miri ce reguli tipate sau cu ce criterii infipte-n ochi...


..............................................................

Mda...

Si iar e 1 noaptea si eu nu dorm...
Pai habar nu am de ce...
Poate stie Lady B. desi cred ca le sforaie deja...
O banana care se respecta acum isi face somnul de frumusete...
Nu ca mine...
Mda, revenind. Ah, stai, eu nu sunt banana. Bun, uitasem...
Deci nu dorm si una peste alta, mai si dau cu subsemnata aici, din plictiseala...
Cica azi ma culcam la 10...Ca si ieri de altfel... cand tot la 2 am adormit. Sa nu repet intr-una "culcat" ca apoi tre sa ma explic cum ca ma refeream strict la pun capul pe perna si dorm, fara alte conotatii...
Mai apoi ma mir de ce casc intr-o veselie dimineata...
Ieri cascam efectiv fara sa-mi dau seama, fapt care l-a intepat pe domnul cu bagheta, ce sa spun, maestrul se simtea ignorat...pfff, chestia asta atragandu-mi comentarii absolut halucinante...cum ca nici nu am venit bine si deja m-am plictisit...
Ce oameni... in fine.
Ziceam ca dimineata mi-e somn de numa...
Logic. Daca noaptea bantui... Si acum mi s-a facut si dor de duca, aka mi-am luat cortul si am plecat in deplasare pe la blogurile vecine unde m-au pocnit idei filozoafe care ma trageau de maneca sa le notez si pe ele acolo...Si le-am notat, ce sa fac...m-au somat. Toata lumea stie numa sa ceara, asa ceva, cat interes, dom'le... :-))))
Ah, si azi la pranz am vrut sa dorm, ca aveam vreo 4 ore libere si deci permitea programul.
Ti-ai gasit... Cum am atipit, a si inceput dracia sa sune...
Tot eu sunt de vina. Daca opresc mobilul, nu vad de ce nu as aplica aceeasi moneda si la ala fix.... Ala care de fapt sunt 2, da'n fine, important era ca sunau amandoua...pe rand. Cel mai tare m-a isterizat bunica mea atomica. Ea vroia musai sa vina la mine desi eu i-am zis ca plec(si ca dormeeeeeeam cand suna ea ca disperata. Dormeam am zis? Pardon. Am vrut sa dorm, ca nu am reusit decat sa ma amagesc si mai rau). Cum adica plec? da' unde ma duc?? Am treaba, zic. 'Geaba. Ce e aia treaba? De data viitoare ii zic ca merg la servici, asa sigur ii pica fisa, numai ca deocamdata nici eu nu-s prea familiarizata cu "scuza" asta... Desi ii resimt din plin efectele, inca nu am zis merg la servici... I-am gasit tot felul de alte denumiri, mai ... prietenesti. Poate asa imi induc eu o dispozitie mai buna, habar nu am.... ca servici mie imi suna a corvoada, corvoada cu care nu sunt de acord sa existe in viata mea. Nu. Sa stea la usa, e treaba ei...
Da.....
Ghici ce? Bunica atomica a venit pana la urma. Nu pot sa ma supar rau pe ea, doar ii seman si stiu cum sunt cand am ceva in cap... Poa' sa cada luna, eu tot am sa fac cum cred. Deci doamna a venit. M-a zapacit si a plecat. Scurt. Si tot nu intelegea unde ma grabesc eu sa plec...
Eh, detalii...
Tot nu mi-e somn. Sau poate imi e, dar probabil e mai dificil sa adormi stand pe scaun, nu? Vreau sa zic daca conditiile nu sunt chiar vitrege si oboseala nu e chiar acuta. Poate daca incerc sa ma intind in pat, cine stie, poate chiar as dormi... Nu am rabdare sa dorm. Fixatie pe care am mai avut-o fix anul trecut pe vremea asta. Ce e asta, ritual de vara? Eu mi-as dori sa pot dormi 30 min pe noapte, sa simt ca am dormit 12 ore si sa si savurez minutele ca si cum ar fi ore intregi de tolaneala odihnitoare si in rest sa fiu fresh si in 2 gladiole. Sigur se poate, dar inca nu am descoperit eu cum si sincer, uneori e asa bine sa dormi 12 ore chiar daca simti ca ai dormit numai 30 de minute...
Mda...
Ma uit la Matrix. A treia oara. Am sa adorm sigur.
Sunt filme pe care le vad o data, ma bucura, si e suficient. Si sunt filme pe care vreau sa le aprofundez... Si atunci le vizionez repetitiv- obsesiv....
Totusi este un singur film pe care, prin diferite imprejurari, l-am vizionat de mai mult de 40 de ori!
Boooooo! V-am socat? Ei, va trece...
Nu e lung si e mai mult documentar sau in sfarsit, artistic nu e. Ei, si am sa-l mai vad. De el nu am sa ma plictisesc niciodata. Cel mai des l-am vazut pe mp4 player, in masina, in autocar, in aeroport...la plaja sau in varf de munte...
Pentru ca deja m-am intins indecent de mult la o discutie despre nimic, ma retrag in glorie(ca nu am adormit inca scriind ;-))) ) si merg sa fac "lulu"...aka nani...aka sa visez.
Adica ce stiu eu mai bine :-).
Noapte buna.

Despre nimic...

Despre ce scrii cand nu ai despre ce scrie, dar te gadila sa scrii totusi?
Despre... nimic, exact! :-))

Adica:

- despre Ucenicul - Am vazut si eu o serie intreaga din reality-ul lui Donald si mi-a placut foarte mult. M-am bucurat ca a castigat Stephanie, James imi era antipatic de la inceput. Anyway, daca e 100% real (deci nu ca la noi, surogaturile noastre de "reality-about-nothing-show"prost facute), poti studia tipologii umane si mie imi place asta la nebunieeee!

- despre ingerii....de langa noi. Adica despre oamenii pe care intamplator (dar de fapt deloc intamplator) ii intalnim (sau ii atragem) in viata noastra si care te insufletesc cu ganduri si sentimente calde, care iti stau alaturi (sufleteste vorbind) ca un inger pazitor, care cu un bob de cuvinte ne imbogatesc sufletul cu nebanuite recolte de energie pozitiva, sentimente frumoase, incredere si optimism incurabil. Ai intalnit vreodata un om sub mai susa(sincer nu cred ca exista cuvantul asta, deci bravo mie ca am mai creat unul, am sa-mi aduc aportul la imbogatirea vocabularului limbii romane.... Oh, yeah! :-))) ) asternuta descriere? Daca da, pretuieste-l ca si cum ar fi o nestemata. Daca nu, cauta-l cu inflacarare. Cand ai sa-l intalnesti, o sa intelegi de ce.
Aparent neinsemnati, ingerii de langa noi sunt oameni fara de care viata noastra ar fi mai fada, mai lipsita de stralucirea viselor implinite si a gandurilor cu grija plasmuite catre univers...

- despre sarbatorile orasului in care inca traiesc...
Fara falsa superioritate, insa sunt anoste, in fiecare an la fel, ca un disc repetat la diferite sarbatori... Pana si entuziasmul oamenilor (altfel doritori de sarbatori orasenesti, animate si bine organizate) e plictisitor si putin enervant. Mereu se multumesc cu putinul neschimbat si de aceeasi indoielnica pseudo-calitate; mereu aceleasi cai de batatorit, mereu aceleasi gafe imposibile, mereu aceeasi "peticire" a planurilor initale; mereu totul are acelasi previzibil scenariu. pana si ploaia e trecuta in program, negresit... Trist...

- despre reclame idioate - Orbit: "ai o senzatie neplacuta in gura?"
What?!?! Haidi, bre, nu se gasea o exprimare mai COMERCIALA decat asta? Ei, hai.... Jenanto-romaneasca....reclama. Serios.

- despre lehamitea totala provocata de meciurile de fotbal. si aici am de zis doar atat: NO F...... COMMENT.

- despre sarbatori, familie si oua rosii.
Daca as intocmi un top al vacantelor de Pasti de pana acum, ei bine, asta ar castiga locul intai. Atata armonie in juru-mi, atata bunadispozitie in familia intreaga, atata relaxare si savoare....de mult nu au fost simtite, toate impreuna, intr-o hora perfecta a rasfatului domestic,minunata hrana pentru suflet...

- despre program de om mare, despre prieteni, despre despletirea cositei impletite acum 17 ani in fire de sine statatoare ce-o pornesc fiecare pe cate o carare...de multe ori paralela cu celalalta...
Traiesc pentru prima data in 17 ani senzatia despartirii partiale de prieteni(si colegi) ce mi-au fost parteneri la drum indiferent ce trebuia sa fac inca din clasa I.... Acum fiecare isi deseneaza propriul lui viitor si uneori culorile se separa, trimitandu-ne pe fiecare in directii daca nu opuse, macar imposibil de coordonat impreuna...
Pentru o "familista" convinsa a relatiilor de prietenie, asta este un aspect dureros, insa am decis sa raman optimista, sa raman increzatoare in forta ascunsa a unei prietenii ce odata legate, nu se va mai destrama in veci si sa traiesc cu bucurie si aceasta etapa a descoperirii vietii de "om mare" cu toate avantajele ei. Dezavantaje? Nu exista! Exista numai partile frumoase, daca stii cum sa joci cartile. Pe cuvant!

- despre rasturnatul muntilor dupa ora 1 noaptea. Adica ce fac eu acum... Scriu despre nimic, dar uit sa ma opresc, fac ordine si planuri si socoteli, palavragesc, ma uit la film, scriu bilete importante si cos vise neobosite desi e trecut bine de miezul noptii si in mai putin de 7 ore viata mea de luni dimineata imi va bate in geam sa ma trezesc si sa ma arat odihnita si plina de prospetime pentru a intampina o noua saptamana de munca, o noua zi de luni si o noua luna, mai, o luna a frumoaselor schimbari in bine ce vor sa vina negresit..., o luna a primaverii mult dorite, o luna de frumoase amintiri. Ce vor sa vina...in curand.

- despre... nimic. Si despre... TOT.
Sa aveti o luna frumoasa ca o zi de primavara autentica si savuroasa!

...................................................................

Ca mierea pentru suflet...

Mi s-a tot intamplat in ultima vreme ca de sarbatori, sa ma simt singura, putin descurajata si semi apatica, desi cu o masca vesela bine proptita pe fata uneori prea obosita de rugaminti, lacrimi sau vise ciopartite...
Ei, acum simt ca ceva e diferit si pentru prima data e altfel..., sunt incantata si senina sa descopar ca de pe dinauntru pana pe fata-mi ce o vede toata lumea, simt o liniste si o pace launtrica ce ma cuprinde cu bratele ei si-mi tine de cald...
Este o relaxare pe care o simt prima data fara un motiv concret si material si care ma face sa radiez de seninatate...
Nu stiu daca nu mai sunt ganduri care ar putea sa ma agite si care imi furau toata enegia pana acum, nu stiu daca mi-am reglat conturile cu visele inca neimplinite...si nu, nu cred sa fie asta, caci sunt lucruri pentru care am decis mai delmult ca voi merge pana in panzele albe, cu staruinta, incredere, speranta presarata inaintea-mi si cu sufletul linistit...ca si cum deja sunt implinite si este doar o chestiune de timp pana mireasma visului copt si aburind va ajunge la simturile mele...
Spuneam..., nu cred ca starea asta e de la vreo rezolvare miraculoasa a apasarilor trecute, insa sunt bucuroasa sa observ ca nici macar ele nu ma mai ating... Ca un glob de cristal ce ma protejeaza de sagetile venite pe nepregatite... E atat de bine... E ca si cum iarna, cand afara e frig de crapa pietrele si viscol napraznic, tu stai in fata semineului cu o cana de ceai aromat aproape, cu un sal calduros pe umeri si cu mainile cuibarite in imbratisarea lui....Si ai putea ramane asa mereu...
Maine e Pastele... Nu e sarbatoarea mea preferata, e a doua, dupa Craciun... Insa imi place mult, mai ales cand afara e primavara, in casa miroase frumos si lumea e in armonie, cand prietenii iti sunt alaturi la masa si cand linistea interioara te invaluie in moale casmir al sentimentelor frumoase, de iubire, multumire si incantare...
Ma mai intreb in soapta, in treacat... oare nu imi mai e dor? S-a schimbat ceva? Nu, nu cred. Sunt sigura ca nu...
Mi-e la fel de dor, dar nu mai simt atat de patrunzator sentimentul de dor dureros si intristator... Nu stiu de ce... Ma simt bine, fericita, impacata, si da, mi-e si dor, insa... am invatat sa traiesc cu asta. Si se poate... Nu cred in pansarile miraculoase ale timpului, cred mai degraba in acea detasare care te face sa te simti ca si cum tot ce ti-ai dori ar fi deja implinit...
E un sentiment incredibil de relaxant, e ca o miere pentru suflet...
Maine e Pastele, afara e senin, caldut si frumos, privighetoarea canta la un pas de fereastra mea, din casa se simte iubirea familiei si savoarea Sarbatorii Pascale, muzica imi canta in surdina dulci acorduri primavaratice, iar eu zambesc cu toata fiinta mea...
Paste Fericit!

.............................................................

Nu-mi place....

Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul asta de "nu-mi place"...
Nu-mi place ca nu primesc commenturi si nu-mi place ca nu-mi place chestia asta...
Nu-mi place de mine in perioada asta...
Nu am vlaga, nu straluceste nimic in jurul meu pe o raza de 10 metri. Deci nici eu... Asta nu-mi place....
Vreau o scanteie, vreau o raza de speranta care sa traga dupa ea caravana primaverii de afara pana in adancul sufletului meu...
Vreau sa radiez, sa ma simt inspirata...
Nu-mi place vremea de acum si nu-mi place ca sunt racita si nu-mi place cand sunt racita....
Si nu-mi place ca tusesc... ...si mie nu-mi plac magarii(subtil, subtil....)
Nu-mi place ca ma gandesc acum la ce nu-mi place cand m-as putea gandi doar la ce-mi place...
Si cu ceea ce nu-mi place ce fac?
Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul de "nu-mi place"...
Imi place, in schimb, sa ma repet...de dragul leitmotivului "nu-mi place". Care, de fapt, nici nu-mi place...

.............................................................

Marie Claire, comme un éclair!

Zuzu saluta cu mult respect si interes aparitia primului numar Marie Claire, editia romaneasca.
Sunt increzatoare in doamna redactor sef Mara Stroe ca va incerca (si reusi, sa speram) sa aduca, prin intermediul paginilor revistei, o schimbare in bine in lumea glossy autohtona.
Ii dorim succes(revistei, in general), sa creasca si sa ajunga si la noi in scurta vreme la numarul de pagini, calitatea continutului si succesul suratelor ei mai batrane de pe continentele lumii.

..........................................................

Marturie din tren...

Dintotdeauna am iubit calatoriile cu trenul.
Au ceva aparte, altfel decat calatoriile cu masina sau avionul.
Am senzatia ca atunci cand sunt in tren, sunt cumva agatata in afara timpului. Nu ma garabesc, nu am unde sa ma grabesc. Ma simt libera sa plutesc in voie cu mintea, sa visez, sa observ, sa scriu sau sa meditez.
Pentru un pasionat de studierea oamenilor si de descoperirea lor prin reactii, mimica, felul in care vorbesc sau privesc, mersul cu trenul poate fi o adevarata desfatare!
Multi oameni straini adunati sa calatoreasca laolalta.
Fiecare urca in tren cu o poveste dupa el. Povestea lui...
Te uiti la fiecare in parte si incerci sa ghicesti cate ceva despre povestea ce-i tine companie...
Cine sunt? Unde merg?
Unii poate merg in excursii, sunt turisti, veseli si efervescenti.. Altii poate calatoresc in interes de servici, sunt mai sobri, cu un aer preocupat. Unii poate merg la rude, altii poate se intorc acasa...
Te uiti la ei si incerci sa reconstitui puzzle-ul vietii lor...
Unii sunt reci, tacuti, singuratici, altii sunt senini, altii iti apar intr-o continua expectativa, parca pandind sa apara vreun calator dornic de a intra in vorba cu ei; altii poarta masti... Vesele, triste, ignorante, zambitoare, absente...
Sunt si oameni(asa ca mine) care, de cum se urca in tren, isi lipesc nasul de fereastra si sorb insetati fiecare tresarire a naturii miscatoare, fiecare detaliu, fiecare culoare...
Stau, scriu... cu ochii in geam, pe jumatate admir peisajul, soarele stralucitor, copacii inca dezgoliti si mohorati, iar pe jumatate sunt intrigata de cate gunoaie pot sa zaca pe intinsul pamantului mioritic, mai ales in locurile unde nu ai banui vreodata ca trece tipenie de om...
Desigur, o poveste frumoasa despre tren trebuie (si asta face), pentru a-si pastra svoarea, sa nu observe aspecte si detalii precum: existenta(inca) a personalelor nepermis de imbacsite, a oamenilor cu riminiscente comportamentale de Ev Mediu, a unor odoruri ce te trimit cu gandul la pietele de peste din Orient sau a altor amanunte olfactive, vizuale sau auditive de-a dreptul "exhibitioniste"...
Revenind...
Langa mine cineva face rebus, un domn in varsta priveste in gol... oare la ce se gandeste? Oare unde merge? Il asteapta cineva acolo unde ajunge? Oare e fericit, trist sau doar absent?...
Aproape sunt si niste copii mici. O fetita si un baietel. De 10 minute ii urmaresc cu atentie. Sunt atat de haiosi. S-au cunoscut in tren. Sunt galagiosi, neastamparati, dar puri si veseli si dezarmanti...
Ma intreb zambind...oare le-ar putea schimba aceasta intalnire din copilarie traseul vietii viitor?
O calatorie cu trenul poate fi, pentru oricare dintre noi, o experienta unica... Poate chiar de neuitat. (in trenurile din Romania aproape fiecare calatorie e unica si de neuitat, dar sa pastram ironia si dura realitate pentru o alta data...)
Daca ti-ai intalni jumatatea in tren...? Stiti, ca-n filmul ala romantic - "Before sunrise"...
Dar se poate la fel de bine sa cobori asa cum ai urcat, cu nimic schimbat, doar tu si povestea ta, ca si cum timpul ar fi stat in loc...
Este ceva in calatoriile pe cai ferate ce tine de o detasare inmuiata intr-o dulce melancolie(degeaba zici tu, Berlioz, de neajunsurile sinelor prea scurte... :-))))), ta-da-ta-da-ul monoton si ritmic al trenului s-ar putea sa faca parte din savoarea locala si din misterul melancoliei ce deseori te loveste in tren...).
Mai cred ca atunci cand esti in tren, iti poti intalni mai usor muza creatoare. Asa cum cel mai bine poti scrie despre ceva atunci cand il vezi in miscare, cand ceea ce vrei sa povestesti pe hartie ti se arata viu in fata ochilor.... Iar trenul permite o astfel de abordare. (revin, Berlioz, sa stii ca si viteza redusa a fost strategic gandita pentru a-ti pune la dispozitie mai mult timp mort pentru adancirea analizei nemuririi sufletului).
Despre nori, munti, inaltul cerului senin, despre iarba, despre roua, despre flori sau fan, despre lucruri efemere sau despre dileme existentiale, cel mai usor poti vorbi atunci cand ele te ating usor, doar pentru o secunda, pentru ca mai apoi sa fie inlocuite de alte si alte "tablouri" inedite, la fel de trecatoare, dar mereu unice si incarcate de un anume mister.
De fiecare data cand merg cu trenul, alunec intr-o visare lucida...
Cele mai frumoase idei despre viata, cele mai idilice puneri in scena ale viselor mele, dar si cele mai minunate momente de introspectie constructiva le-am trait in tren...

.........................................................................

Indexul slabiciunilor mele (leapsa)

Am primit o leapsa pe care doresc sa o onorez.
Sa alcatuiesc un index al salbiciunilor mele, iar apoi sa pasez leapsa mai departe.
Blogrollul are cuvantul, cine vrea, sa pofteasca.

Ordinea este aleatorie.
Asadar:

1. o atingere angelica....imposibil de decris in cuvinte...

2. cafeaua dulce cu lapte

3. sa privesc inaltul cerului senin, visand...

4. o ora de aerobic "a la carte", sa alerg seara pe aer curat...

5. hartie, creioane, carioci colorate, cuvinte la discretie, povesti, oameni interesanti.

6. ceasul meu de mana, bratarile cu perlutze si parfumul meu iubit.

7. colectia mea de amintiri imprimate pe hartie fotografica.

8. ciocolata cu alune, migdale, arahide, inghetata de vanilie.

........................................................................