Ca mierea pentru suflet...

Mi s-a tot intamplat in ultima vreme ca de sarbatori, sa ma simt singura, putin descurajata si semi apatica, desi cu o masca vesela bine proptita pe fata uneori prea obosita de rugaminti, lacrimi sau vise ciopartite...
Ei, acum simt ca ceva e diferit si pentru prima data e altfel..., sunt incantata si senina sa descopar ca de pe dinauntru pana pe fata-mi ce o vede toata lumea, simt o liniste si o pace launtrica ce ma cuprinde cu bratele ei si-mi tine de cald...
Este o relaxare pe care o simt prima data fara un motiv concret si material si care ma face sa radiez de seninatate...
Nu stiu daca nu mai sunt ganduri care ar putea sa ma agite si care imi furau toata enegia pana acum, nu stiu daca mi-am reglat conturile cu visele inca neimplinite...si nu, nu cred sa fie asta, caci sunt lucruri pentru care am decis mai delmult ca voi merge pana in panzele albe, cu staruinta, incredere, speranta presarata inaintea-mi si cu sufletul linistit...ca si cum deja sunt implinite si este doar o chestiune de timp pana mireasma visului copt si aburind va ajunge la simturile mele...
Spuneam..., nu cred ca starea asta e de la vreo rezolvare miraculoasa a apasarilor trecute, insa sunt bucuroasa sa observ ca nici macar ele nu ma mai ating... Ca un glob de cristal ce ma protejeaza de sagetile venite pe nepregatite... E atat de bine... E ca si cum iarna, cand afara e frig de crapa pietrele si viscol napraznic, tu stai in fata semineului cu o cana de ceai aromat aproape, cu un sal calduros pe umeri si cu mainile cuibarite in imbratisarea lui....Si ai putea ramane asa mereu...
Maine e Pastele... Nu e sarbatoarea mea preferata, e a doua, dupa Craciun... Insa imi place mult, mai ales cand afara e primavara, in casa miroase frumos si lumea e in armonie, cand prietenii iti sunt alaturi la masa si cand linistea interioara te invaluie in moale casmir al sentimentelor frumoase, de iubire, multumire si incantare...
Ma mai intreb in soapta, in treacat... oare nu imi mai e dor? S-a schimbat ceva? Nu, nu cred. Sunt sigura ca nu...
Mi-e la fel de dor, dar nu mai simt atat de patrunzator sentimentul de dor dureros si intristator... Nu stiu de ce... Ma simt bine, fericita, impacata, si da, mi-e si dor, insa... am invatat sa traiesc cu asta. Si se poate... Nu cred in pansarile miraculoase ale timpului, cred mai degraba in acea detasare care te face sa te simti ca si cum tot ce ti-ai dori ar fi deja implinit...
E un sentiment incredibil de relaxant, e ca o miere pentru suflet...
Maine e Pastele, afara e senin, caldut si frumos, privighetoarea canta la un pas de fereastra mea, din casa se simte iubirea familiei si savoarea Sarbatorii Pascale, muzica imi canta in surdina dulci acorduri primavaratice, iar eu zambesc cu toata fiinta mea...
Paste Fericit!

.............................................................