Nu că zic, dar vreau să spun ...

Mi se intampla uneori sa fiu surprinsa de felul in care vorbesc oamenii.
De felul lor in care, cred ei, comunica. De multitudinea de nuante pe care limba romana le detine, in toata splendoarea ei si pe care un strain, de exemplu, le-ar intelege cu greu.
Unele dintre fineturi sunt "conventii" a caror "legalitate" in exprimare s-a certificat in timp, prin repetare si prin unanima acceptiune populara. Nu toate detaliile si conventiile lingvistice au si o baza academica, insa se stie bine ce diferenta este intre limba literara, limba vorbita si, nu in ultimul rand, intre acestea doua si comunicarea propriu zisa, acea sensibila, dar deloc de neglijat, diferenta intre ceea ce spun, ceea ce vreau sa spun (adica ceea ce as vrea ca interlocutorul sa inteleaga) si ceea ce, in final, transmit.

Sa va dau un prim exemplu: profesoara mea de germana, o nemtoaica...
Ne povestea ea siderata o continua neintelegere cu unii dintre parinti care vin sistematic sa isi scuze odraslele cu diferite ocazii(este invatatoare la liceul cu predare in limba germana); ba ca tema, ba ca trebuie sa mearga te miri unde si deci e nevoie de invoire, ba ca una, ba ca alta....
Profa asculta pana la capat, dupa care, aproape invariabil, replica senin : "Da, va inteleg...., dar nu se poate sa...." nu stiu ce si nu stiu cum.
Ghici ce? Parintele, si mai uluit, bulbuca ochii si se intreaba cum adica "ma intelegi", dar totusi „nu”....
Ha! Si a venit profa intr-o zi la curs si ne-a povestit si ne-a intrebat ce, oare, face gresit de nu se intelege cu astia....
A fost repede lamurita.
Romanului cand ii spui "da, (te / va) inteleg", ooooh, pai asta!!! inseamna ca empatizezi cu el, ca ai receptionat mesajul si ca, implicit!!, esti de acord cu ce zice, il sustii, incuviintezi ceea ce el iti argumenteaza.
Profa: Aoleu, pai eu cand zic <>, vreau sa spun simplu: "AM INTELES CEEA CE MI-ATI ZIS", adica, pentru a face si mai clar, AM AUZIT ceea ce mi-ati zis. Atat! :-))))
Eh, cand am zis de nuante in exprimare, cam la asta m-am referit.
~~~
Alte exemple care adancesc putin si conceptul de "comunic, deci exist":
- Ce diferenta mare este intre un "ai grija" spus cuiva la plecare, inaintea unei actiuni, unui drum, etc. si "ai grija de tine".
"Ai grija", desi in esenta are o intentie buna, transmite aproape involuntar o frica, e ca o tragere de mana... "ai grija!"(cand masina trece vajaind prin fata ta, iar tu scapi ca prin urechile acului..).
Cam asta transmite interlocutorului aceasta expresie atat de uzata cu scopuri nobile. Desigur, se face inconstient, am zis, intentia este una buna, insa vorba aia "drumul spre iad e pavat cu bune intentii", heheheh.
Pe cand "ai grija de tine" este mult mai pozitiv. Este, in primul rand, mai bland, ca mesaj. Are inclusa undeva in substraturi o dovada de incredere, aceea ca tu, receptorul mesajului, esti capabil sa ai singur grija de tine. Paradoxal, desi are in plus fata de "ai grija" doar 2 cuvinte, "de tine", nu emite nicio frica. E bizar, insa asa e. Nu credeti?

- Tentatia lui "mi se pare".
Mi se pare / nazare :-)) si mie tot mai des ca oamenii aleg sa-l foloseasca pe "mi se pare" ca un paravan al unei judecati a lor.
Adica "mi se pare" exprima o simpla parere si nu e fair play sa abuzezi de asa o exprimare cand tu de fapt ai emis o judecata si frica de a ti-o asuma, te impinge sa-l bagi pe "mi se pare" la inaintare....
De ce sa nu zici simplu "eu cred ca", "eu cred asta" si cu asta basta? Eu vad, simt, gandesc ca, observ, aud, constat...
Merge sa spui ca ti se pare ca ploua, atunci cand tu nu vezi clar ce fel de vreme e afara. Insa "mi se pare ca esti asa" sau "mi se pare ca nu esti corect cu mine" sau "mi se pare ca te-ai schimbat", blablabla..... sunt moduri false de a exprima, de fapt, un "asta cred, nu stiu daca iti place ceea ce cred, asa ca spun ca mi se pare..."

- Dictatura lui "fa cum vrei / crezi!"
Nu vi s-a intamplat niciodata, mai ales prin copilarie, sa va aflati intr-o situatie in care sa primiti de la cineva (mama, tata, profesorul...) replica "fa cum vrei..." si, desi un indemn la libertatea de a alege, sa nu mai puteti apoi alege liber?
Aici intonatia joaca un rol foarte important. Aparent ti se ofera increderea de a face ceea ce tu crezi, insa din ton ti se pot spulbera cu repeziciune multe dintre variantele alegerii.
De ce oare? E curios, oricum, cum ne pot influenta astfel de replici, caci in fond si emitatorul incarca acele cuvinte cu o asteptare mascata aruncata in tabara celuilalt, dar si receptorul mesajului se pierde in interpretari si uite asa, sensul de baza al propozitiei s-a naruit pe drum....
~~~
Exemplele sunt multe, am enuntat doar cateva.
Dar de ce oare se nasc astfel de capcane de limbaj?
Poate pentru ca desi avem impresia unei comunicari fluide, de fapt nu stim sa comunicam deloc?
Invatam atatea lucruri, insa nu invatam niciodata cum sa comunicam intre noi coerent, fara poticneli, interpretari, esecuri....
Suntem, de foarte multe ori, niste ologi in ale comunicarii...
~~~
Voi ce parere aveti? Cunoasteti si alte exemple de capcane de limbaj?
Dar despre "bunele maniere" de comunicare, ce opinie aveti?
Intr-asa o era cool, tehnologizata, libera si libertina, cu miliarde de posibilitati si alegeri, comunicam noi mai bine sau este doar o falsa impresie?
..............................................................

Bon Appétit !

Zuzu va invita la masa.
Nu, fara nici o ocazie.
Doar asa, intre prieteni.
Ce avem in meniu?
Lasagna cu legume.
~~~
Reteta:
- 1 kg rosii
- 2-3 ardei, 1/2 kg ciuperci, o ceapa alba
- usutroi, condimente, in special busuioc, cimbru si dafin
- mozzarella
- smantana, 250-300 gr, dupa bunul plac
- putina pasta de tomate si o lingura de zahar
- foi de lasagna, evident.
Se calesc, pe rand,in putin ulei de masline ciupercile taiate feliute, se adauga usturoiul, condimentele, ceapa.
Apoi rosiile, taiate cubulete mici, ardeii.
Se da la foc mic, sa fiarba nitel.
Se adauga dupa vreo 10-15 min pasta de rosii, zaharul, inca putin usturoi. Se ia de pe foc, se adauga smantana si se mai da un clocot scurt.
Intr-o tava se aseaza foile de lasagna, un strat de foi, un strat de legume cu tot cu sos, ca sa se inmoaie foile de paste, si tot asa pana cand epuizam cutia de lasagna, cam 3 etaje de foi, deasupra ramanand amestecul de legume.
Se impinge in cuptorul incins deja si se lasa vreo 15-20 de min. Se scoate apoi tava, se intinde mozzarella deasupra si se mai lasa 5 min la cuptor.
Ta-daaaaa, e gata!
Imi pare rau ca pentru unii lasagna este un subiect sensibil (cine se simte, sa se ridice in 2 gladiole :-))), dar voi face totusi precizarea ca lasagna reprezinta acel model de macaroana, ca-n fond si pastele astea de la macaroane si macaronari provin, deci este denumirea generica a tipului de aluat de paste, in forma dreptunghiulara de foaie.
Exista si o lasagna in forma de dreptunghi ondulat, gen tigla, asa, insa de sortimentul ala sa se ocupe specialistii gastronomi, eu imi vad de patratica mea.
Asa.
Care va sa zica, lasagna (cu pluralul lasagne) desemneaza si tipul de macaroane folosit in preparatul culinar si felul in sine de mancare.
Sunt multiple tipuri de lasagna. Lasagna cu carne, lasagna cu spanac, lasagna cu legume si asa mai departe, in diverse combinatii delicioase.
Important si amuzant este ca, indiferent cum o dai, surpriza cea mare consta in faptul ca originea cuvantului lasagna nu e, tadaaaa!!!!, italiana, ci greceasca.
Din seria "prietenii stiu de ce", cei care ma cunosc si care au vazut si filmul tembel "Nunta a la grec", stiu ca cel mai simplu lucru e sa gasesti etimologii elene la orice. :-)))
Exemplul celebru deja din filmul savuros: "Gus Portokalos: Kimono, kimono, kimono. Ha! Of course! Kimono is come from the Greek word himona, is mean winter. So, what do you wear in the wintertime to stay warm? A robe. You see: robe, kimono. There you go! "

Dar in cazul atat de italienei lasagna, daca pana si englezoaica Wikipedia sustine ca isi are originea in vechea Grecie, nu mai este loc de suspiciuni.
~~~
Vrea cineva portie dubla? :-))
Voi aveti un fel de mancare preferat?
Sau ceva ce nu mancati sub nici o forma? Vreo slabiciune culinara? :-))
..................................................................

Bărbatul [care] perie

Personal detest aceasta categorie nefericita de mascul.
Exista diverse categorisiri ale speciei barbatesti, unele rivalizand in promiscuitate cu tipul propus dezbaterii de catre mine.
Exista barbatul ofticat, barbatul macho, barbatul libidinos, barbatul cool (difera sensibil de macho, fiind aplecat spre metrosexualitate), exista si barbatul normal, dar nu are farmec sa asez lupa pe ceva ce tine de un firesc ravnit.
Mai bine cercetam exoticitatea tipurilor barbatesti aflate sub zodia lui "asa NU".
Un exemplu este "barbatul de tip perie". (perie de closet, desigur. e cea mai "nobila" dintre perii, caci peria de haine sau cea de papuci are in gestiune doar scame sau praf, or peria bideistica are enorm mai multe propietati ce depind de tipul de subiect periat...)
Ciudateniile, fie si cele ce ma dezgusta in final, imi trezesc curiozitatea doar cat sa-mi pot stabili o imagine clara, sa pot sa intocmesc un "raport" mental si sa clasific dosarul in sertarul corespunzator, de regula obscur, al fiintelor umane pe care voi avea grija sa le ocolesc in viitor.
Barbatul perie este cameleonic la prima vedere. Iti da indicii, insa are o capacitate mare de metamorfozare, schimbandu-si parul (periei) si colorandu-l cat sa nu iti dai seama prea usor ce fel de perie este...
Tendinta este sa-l consideri initial un om interesant-atragator. Apoi, cand incepe sa-ti arate latura lui sensibila, te induiosezi si ai inclinarea de a-l privi ca pe un banal normal, simtit, citit, descurcaret,etc... Uman, ce mai.
Debordand de personalitate si fiind infometat de "recunoastere sociala", it va veni in intampinare prin furnizarea de noi indicii....
Barbatul "perie" este obisnuit cu umilirea ca exercitiu de supravietuire si ca tactica de castig ulterior. Are o fireasca disponibilitate de a se face pres pentru picioarele tale, cata vreme in acelasi timp te lucreaza prin dos...

Este bine indoctrinat cu plecarea capului, are sechele topite in frustrari, insa ca si pasarea Phoenix ce invie din propria cenusa, barbatul "perie" alchimizeaza tot acest trecut si-l preschimba in dulce otrava cu care va intepa subtil orice noua victima ochita.
Ii va fi foarte usor sa imbrace haina onestului, ii va fi la mare indemana sa-si ceara scuze si sa se caiasca pentru momentele cand adevarata fata i se iveste din greseala, folosindu-si abilitatile de vipera pentru a ademeni prada ce-i va servi pe urma fie ca trofeu al masculinitatii ieftine de care nu banuie ca se imbiba (umflandu-se in pene prea abitir ca sa mai poata privi lucid in jur), fie ca mijloc pentru urcarea unei noi trepte in necontenita lui ascensiune spre un ideal pompieristico-penibil.
De aceea, acest barbat nu va ajunge niciodata "cineva" cu adevarat, ci va zace mereu in beciul demnitatii sociale.
Stiti catelusii aia simpatici care se gudura pe langa tine cu obstinatie pana cand odata ce ii lasi se urce in pat, se cuibaresc pe locul tau si devin ursuzi si nerecunoscartori?
Ei, asa si peria noastra. Ca orice perie veritabila, are innascuta rabdarea periatului minutios in vederea obtinerii de... hai sa le numim generic "foloase necuvenite", dar cu ravna castigate si insusite.
Te imbrobodeste cu usurinta caci detine un vast vocabular lingusitoricesc. Falsa, dar mascata, dorinta a lui de a se plasa pe locul 2, in favoarea celuilalt, va iesi treptat la iveala cand, pe jumatate cucerit de gentiletea lui si pe jumatate contrariat de instabilitatea lui in ale coerentului, te trezesti ca esti protagonistul unei colosale inscenari.
Peria si-a facut din nou datoria, incognito, lasand in urma o adiere de lavanda si busuioc.
~~~~~~~~~
Ce-i lipseste? Simtul ridicolului. Asa ceva ii este extirpat prin definitie unei perii docile. Simtul ridicolului e pentru fraierii ce nu stiu gadila corespunzator orice suprafata manjita sau nu, cei ce au si limite, si zone minate unde, de dragul reputatiei si al demnitatii umane, nu calca voit. Peria navigheaza cu senilitate inspre panzele albe ale idealului propriu si are grija sa depaseasca absolut orice obstacol ce i se aseaza, cu nesimtire, in cale.
In final, barbatul "perie" ti se arata in toata splendoarea lui si nu mai este nimic de contestat, el e! si a disparut tot basmul din jurul sau, nu mai ai dubii, ai doar certitudini cam amare....
Ghici ce iti ramane in fata ochilor, cetos, dar totusi limpede, in afara aromei de colonie proaspata de perie de inalta calitate?
Hmmmm....
Sila. Putina sila....
Doar atat. :-)
............................................................

Punct

Şi mai departe.
Uită...
Uită-mă.
Uită că am existat vreodată.
Uită tot...
~~~
Pentru duminica seara, o melodie de suflet*...
O voce sexy si patrunzatoare, totul intr-o franceza ademenitoare...



* - "Danse, mon Esmeralda" - Garou, din Notre Dame de Paris.

E greu sa ti cerni cele cateva sute de ganduri care iti dau tarcoale si sa scrii despre ele, apoi.
E mai la indemana sa nu mai scrii nimic, caci tacerea uneori e mai graitoare decat o avalansa de cuvinte si de emotii, de intrebari si de semne de intrebare...
Azi, cand am ramas muta de uluire de cum ceva frumos se poate transforma intr-o relatie de tipul love hate naucitor si de cum un om drag se poate inrai intr-asa un hal incat sa jigneasca la nici 5 minute de cand iti zice "how are you, my baby?", azi cand mi-au picurat cateva lacrimi de tristete si indignare, azi cand ma uitam in gol si ma intrebam daca am visat sau nu, azi....
Azi mi-as fi dorit sa ma transform intr-o bucata de gheata, sa nu mai simt nimic, sa nu ma mai atinga nimic, sa tratez si eu tot ce ma inconjoara cu superioritatea si dispretul cu care altii fac asta cu naturaletea unui mod de viata.
Sa fiu, ca-ntr-o poveste de iarna, Craiasa Zapezii ce transforma in cub de gheata inerta pe oricine care vrea sa-mi fure inima, sub masca inocentei si a nobilelor sentimente...
Sa nu ma mai intereseze nimic, sa fiu rece si distanta, sa suflu in urma mea un fior rece si totul sa se pietrifice...
~~~
Nu mai vreau nimic, in afara de liniste.
Nu ma mai intereseaza nimic, in afara de mine.
As vrea sa uit, ca sa traiesc in prezent (si, eventual, sa ma si bucur intr-o zi de el), nu numai in trecut sau in viitor...
As mai vrea un burete magic cu care sa sterg tot.
As vrea sa nu mai gresesc atat de des.
Tare as vrea...
**********************************************************************

Revelaţiile unei zi de Luni..., notate Marţi

- Vorbeste ca un dictator.
Nu mai am absolut nici un dubiu.
Vorbeste enorm de mult, demagogic, cu tonalitatea unui autocrat, ametitor...
Totul sub o ametitoare masca a preocuparii pentru binele obstesc.
Gretos.
Dar... cred ca fiecare are ceea ce merita.
Caci, nu-i asa?, asa cum iti asterni, asa dormi...
.............................................
- Mi s-a pus mie pata ieri ca vreau sandale cu toc. Inalt.
Nu-i asa ca sunt finute, delicate, sexy si classy in acelasi timp?
Ar merge extraordinar de bine cu jeansi, dar si cu fusta. Fac piciorul frumos si adauga stil unei tinute.
Si sunt simple, totodata, asa cum ii sade bine unui capricorn discret si rafinat.
Dap! Deci Zuzu chiar vrea sa fie on high heels si a inceput sa ia masuri hihihihi!:-)
....................................
- Sunt un om care traieste in prezent, cu gandul in viitor. Iar de cateva luni mi-a lipsit foarte tare un vis, o motivatie, un plan, o dorinta cu bataie lunga care sa ma tina treaza si care sa ma faca sa ma trezesc la viata, asa cum stiu eu ca sunt....
Ei, dar vestea cea buna este ca odata cu primavara calendaristica, caci cea de afara e suferinda intr-un canal, se zgribuleste si se mai acopera putin cu o patura de zapada proaspata, asa, odata cu dezmortirea dupa asa o iarna obositoare, duminica, a inmugurit un vis.
Ah, deja e pus bine in glastra, il vad cum incepe sa creasca, va inflori curand, odata cu mine!
Cum a inceput totul....
Duminica, de 8 Martie, in timp ce alunecau bilele de bowling, ne-a venit un gand: sa mergem in iulie la Londra!!!!
Niste prieteni vor la asa zisul ultim concert al lui Michael Jackson, iar de aici pana la a planui o mica escapada in capitala britanica, nu a fost decat un pas!!!
Ah, deja simt mirosul ploii londoneze, aerul umed, racoros....mmmmm.
Iulie e atat de aproape, abia astept!!!!
It's gonna be a lovely, majestic, tasty and funny trip!!!!!! Yayyyy!!!
.............................................................................
Un mic newsflash: - Zuzu mai citeste uneori ce scrie Dragos Bucurenci, dar de la postul ASTA incoace, sunt un fan declarat.
Foarte savuros articolul, pe gustul meu!!!
Eu chiar cred ca un Minister al Rasfatului ar fi un minunat cadou adus omului! As vrea mai multi oameni printre noi care sa gandeasca asa.
Multumesc, Dragos, de doua ori!! Zuzu se bucura sa fie printre linkurile tale!!
..............................................................................

Un joc, o floare, o mica sarbatoare...

Little ugly UPDATE :
- Deci afara e un viscol de iti faci cruce. Nu inteleg in ce ungher s-a pitit sau in ce canal a cazut micuta Primavara care se intrevedea la orizont si la nivelul narilor, usor incalzite de un aer bland.
- Sa fie, deci, primavara prin suflete pe undeva, hahahahaha, pe unde o fi mai cald.
- Daca ati fi putut vota cel mai sexy intelectual roman, de AICI, pe cine ati fi ales intr-un top3?
Eu i-as fi ales pe Marius Chivu (1) si pe Dragos Bucurenci (2), iar locul 3 ar fi ramas vacant in lipsa de sex appeal prin lista aia :-))))
- Voi, fetelor si doamnelor :-), ce faceti / ati facut azi, petreceti / ati petrecut cumva?
Eu nu petrec nicicum de ziua panselutselor, insa voi merge cu my best friends sa mancam in oras,e un cochet restaurant italian (Ina, si mie imi plac mult restaurantele italiene, au un farmec si un rafinament aparte, iar bucataria lor e preferata mea), apoi la un bar-club sa ne prostim jucand "fotbal la masa"(eu sunt tufa, evident, la asa ceva) sau poate popice, ah bowling adica, ca nu mai e cool sa zici popice si apoi pe seara in vreun bar dragut sa bem un mic "Cosmopolitan"hehehe!
Voi, domnilor, ce cadouri le-ati luat lor, femeilor din viata voastra?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hello, lume!!
La Multi Ani, tinere doamne si domnisoare sau mame de pe-aici!!
Pentru mine, 8 Martie e doar ziua mamei. Aia cu 'ziua muierii' n-o prea inteleg, imi suna a feminism si nu-i stilul meu. Si cand aud si vad cum tantiile noastre, doamne de afaceri sau gospodine cu pretentii, se cocota pe tocuri periculos de subtiri sub greutatea lor de femei de succes si se serpuiesc spre petreceri dedicate lor unde, de regula, lipseste orice adiere masculina, ma cam ia cascatul...
Stiu ca e ziua femeii, generic intitulata in calendar, sarbatorita international si oficial inca din 1975 cand Natiunile Unite au recunoscut aceasta zi unanim. Stiu ca "ziua mamei" era considerat 8 Martie pe perioada comunisimului in care, din nefericire, mi-am inceput copilaria.... Insa cu toate astea, nobilul gest de a sarbatori femeia, idee ce isi are originile pe vremea cand regele Prusiei, dupa revoltele de la 1848, a hotarat sa introduca votul pentru femei, ziua aniversara care este semnalata apoi si la 1857 cand are loc un protest al femeilor la New York si in anul 1909 si apoi 1911 in Germania, aceasta idee, asadar, este umbrita in meandrele mintii mele de puseuri de feminism grotesc, poate numai la noi, poate si prin alte parti, exagerari care stirbesc din farmecul unei celebrari de primavara in care subiect principal este, totusi, Eva in toata splendoarea ei.
Dar va zic, dragelor, si-mi zic si mie, totusi, La Multi Ani!!
Doar asa, pentru ca e primavara iar!
La Multi Ani si voua, dragilor!! :-) Doar asa, pentru ca ne sarbatoriti pe noi azi, si ne iubiti si ne acceptati asa cum suntem. Si nu in ultimul rand pentru ca va plangeti de inexistenta unei zi a barbatului (Testosterone's Day i-ar fi numele, dupa mine, hahahaha, ar fi ceva, nu-i asa?! Hehehe!!!) sau a tatalui sau a iubitului...
~~~
Am de onorat niste lepse, dar presimt ca voi ramane cu datorii neachitate, scuze Barbie, caci imaginatia mea e la cota de avarie si nu as avea de unde sa gasesc resurse...
Pentru una, insa, am gasit o firmitura de inspiratie si ii voi da curs mai jos. Merci, Alice!!
Pentru mine leapsa e o joaca, iar joaca....oh, pai... jocul face parte din universul meu!
Fiti bineveniti deci!
~~~

Sunt Anna, visatoare, ambitioasa, corecta,... fiica, prietena, iubita, nepoata, vecina, colega, Anna....
Aş vrea sa calatoresc mult.
Păstrez mereu in suflet clipele cele mai dragi.
Mi-aş dori sa zambesc mereu.
Nu-mi place sa-mi fie ingradita libertatea.
Mă tem de nereusita.
Aud des cum lumea imi zice sa am rabdare ca va fi bine si sa raman optimista....
Îmi pare rău cand gresesc.
Îmi plac noptile lungi, diminetile lenese aburite de cafea, zilele insorite, dar racoroase, de vara, ciocolata si alunele caju, florile viu colorate si parfumurile scumpe.
Nu sunt ceea ce asteapta altii sa fiu, ci sunt doar eu, asa cum imi place si imi doresc.
Cânt diminetile pe melodiile preferate ce rasuna in casa.

Niciodată nu renunt la vise.
Rar rup definitiv relatia cu cineva, dar cand se intampla, nu mai exista cale de intors. Nici resentimente, regrete sau razgandiri. Doar o indiferenta cristalina.
Plâng atunci cand imi simt sufletul ingreunat de tristete si vreau sa ma descarc. De fericire am plans, la propriu - adica nu doar cateva lacrimi, doar o singura data cand am simtit ca m-am nascut pentru a doua oara.
Nu sunt mulţumită cu auto suficienta. Sunt perfectionista, dar cu un ridicat si hiper dezvoltat simt al ridicolului.
Sunt confuză cand nu stiu ce vreau, ce sa aleg, incotro sa merg...
Ar trebui sa nu mai "trebuiasca" nimic! Sa fie doar alegeri bazate pe iubire.
Am nevoie de iubire. Multa. Sincera. Neconditionata. Adevarata.
~~~
Leapsa merge mai departe la Berlioz, Ionut, Iulian si Lucian!
Domnii mei, intelegeti, sper :-), onoarea de a vi se inmana o asemenea provocare taman de ziua noastra, a celor din cealalta tabara, hehehe :-)!
Sper ca o veti onora, pe ea, pe 'leapsa', asa cum se cuvine.
Enjoy!
................................................................................

Notă către sine, notă către mine ...

Fata-n fata cu dusmanul, eu si coala alba de hartie....
Sa scriu, asa as vrea. Ceva.
Ceva frumos.
Dar despre ce, oare?
Despre....Soare? :-)
Despre....stele calatoare?
Despre vreme? Neah, prea frig!
Despre pasapoartele in care, cica, s-a agatzat Dracul...?
Get out of here....

Despre altii? Da, la indemana, nu zic nu. (si imi si place)
Poate maine, totusi...
Ma uit incruntata la hartia alba si iscoditoare, scrutandu-i goliciunea prefecta.....
Cum ar suna, oare, o scrisoare adresata mie?
Nu mi-am scris niciodata EU mie, insa poate e timpul...
~~~
Draga Zuzu,
Afla despre mine ca sunt bine, ceea ce iti urez si tie ...
Hahahahahahahaha!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!! Am glumit, nu as incepe asa scrisoarea MEA!!!
Urasc formularea asta de tipul "scoala mea de vara e la tara". Cand eram mica si prietenele mele mergeau vara la bunici la tara, iar eu cunosteam o alta notiune de "la tara", mergand in Thassos la mare, le scriam scrisorele, iar ele mereu isi incepeau raspunsurile le fel, cu hidosenia asta de formulare, hihihihihi!!!!!
Revenind la scrisoarea catre mine...
~~~
Draga mea Anna,
Ce dor mi-a fost de tine! (suna mai promitator asa, este?) :-)))
Ce mai faci? UNDE ai fost?
Ai disparut, nu mai stiu nimic de tine de aproape 3 ani.... Anna, de ce?!
Doamne, scumpa mea prietena, tu cand te indragostesti, te transformi pur si simplu, te topesti intr-o alta persoana, stralucesti.... Iubesti atat de intens, si la fel de puternic suferi...
El ar trebui sa stie cat de norocos a fost ca i-ai purtat (si-i vei purta mereu, te cunosc prea bine) asa un buchet frumos si parfumat de nobile si sincere sentimente...
In valtoarea asta, insa, ai uitat treptat de mine...
Nu, stii ca nu m-am suparat, eu te inteleg. Insa mi-ai lipsit atat de mult!!!
Dac-ai sti ce ma bucur ca esti din nou aici, cu mine!!
Hai, te rog, vorbeste-mi. Am atatea sa-ti spun....
Stiu ca si tu ai multe de povestit.... Daca m-as asculta, m-as intelege.
Nu stiu tu ce crezi, insa eu ...
Eu nu mai stiu ce vreau, Anna. Iar ce vreau, nu stiu daca pot avea.
Tu nu crezi asta, nu-i asa? Tu mereu mi-ai spus ca pentru a avea ceva, e suficient sa-ti doresti acel lucru cu toate puterile tale.
Dar ai observat si tu ca uneori vraja nu tine, se spulbera cand inca esti pe scari si urci...
Oare de ce?
Nu-mi mai bat capul sa aflu, te-am vazut pe tine cum te-ai chinuit destul.
Important este, draga mea, sa tii minte ca o minune e o minune, chiar daca tine mai putin decat ne-am fi dorit.
Imi spuneai deunazi ca ti-ai scos blocul de desen din raft...Te pregatesti sa pictezi o primavara insorita?
Si eu as desena, mi-e dor. As scoate din sertarul cu acuarele, toata zestrea mea de culori si le-as turna in straturi lucioase pe panza stralucitoare...
Acum, ca ne-am regasit, ca esti din nou aici cu mine, decat sa cautam timpul pierdut, nu vrei, mai bine, sa coloram impreuna?
Un an de vis... O viata...
Mai tii minte ce echipa buna faceam pe vremuri? Eram un duo perfect...
Femeia si copila, ingenua si perfida, suspicioasa si naiva, visatoarea si realista, indrazneata si timida, scorpiutza si panselutsa...
Haide, ne-am distra pe cinste!!
Cat despre ravasa de ieri... Draga mea, atatea intrebari, m-ai inundat cu o cascada rece de intepaturi usoare...
M-ai pus pe ganduri...
De ce ma intrebi atatea? De ce?
Sunt lucruri pe care nici eu nu le stiu sau nu le inteleg.
Stii ca eu am tendinta sa-mi transform gandurile in haos, sa incalcesc totul pana la refuz...
Si apoi dezvolt, cumva, o relatie de dependenta cu introspectia excesiva. Relatie defectuasa pe care tind sa o intretin, apoi, cu lucrurile, oamenii, visele de care ma atasez, cred eu, prea tare.
Sunt, insa, pe calea cea buna acum, nu-ti fa griji... Invat din mers.
N-as vrea sa mai exacerbez pana la refuz nimic din ceea ce simt... Furie, ura, indignare(pe acestea le voi inlocui cu compasiunea, mult mai blanda cu sufletul meu), nesiguranta, iubirea, bucuria...
Apoi, stii ca eu nu caut...
Aleg!
Asta e altceva....
Insa sunt din cale afara de pretentioasa, asadar trierea se poate prelungi la nesfarsit...
Criteriile sunt vaste si variate...
Uneori nici eu nu ma descurc cu ele. Insa ce sa fac?! Asa sunt si oricat m-as modela, radical nu ma voi schimba vreodata. Si-n plus, nici nu cred ca vreau asta.
Rabdarea..., de exemplu, rabdarea este o virtute pe care o pretind. Stiu cat de incurcata si ciudata pot fi uneori, insa cred ca de aici provine frumusetea (si modestia :D) omului complicat.
Multi, insa, au pierdut testul rabdarii.... Dar e problema lor...
Altfel, aleg, de fiecare data, FRUMUSETEA! De orice fel, in toate.
Frumusetea mintii luminate, a profesiei cu pasiune aleasa, a gesturilor si a umorului, a privirii senine si a gustului rafinat, a independentei spiritului si a alegerilor, a viziunii despre lume si viata.
Apoi, armonia. Armonia unor principii comune, a unui bagaj cultural impartasit, a unor vise asemanatoare si deplina armonie a intelegerii si acceptarii.
Of, draga mea Anna, am obosit!
Despicarea firelor in mii de franturi fara noima ma seaca de puteri.
N-as renunta la ele, ganduri, vise sau criterii, insa le-as elibera putin, sa se asterne in voie...
Iti zic sincer: mi-e dor de viata! Sa alerg, dar sa nu mai fug, sa zbor, dar sa nu cad, sa alunec lin, sa cant si sa ma joc, sa tip si sa rad tare, sa nu ma mai plang deloc! Sa fiu libera si cerul sa-mi fie singura frontiera!
Sa gust viata, sa o sorb incet, fara graba sau vreo teama. Sa absorb bucurie precum un burete insetat de apa...
~~~
Suntem atat de diferite, draga mea, si totusi, atat de asemanatoare.
Suntem precum soarele si luna, ziua si noaptea, calmul si turbatul, inteleptul si aventurierul, albul si negrul, ca-ntr-un yin si yang inchise intr-un cerc perfect.
Draga mea..., Anna mea..., te imbratisez cu drag, draga mea prietena, oglinda cristalina, voce interioara, partenera de drum, sfetnic de taina ...
Pe final iti mai zic doar atat:
I could conquer the world with just one hand...
as long as you were holding the other!!!
................................................................................

Spune-mi o poveste ...

Spune-mi o poveste..., dar spune-mi-o incet...
Inchide-mi ochii, priveste-ma atent..., saruta-mi visele cu grija.
Plimba-ma pe un nor, ridica-ma pe o stea
Si deseneaza-mi o poveste ...
Tine-ma de mana sa n-alunec de prin cer si sa ma pierd in mii de ganduri calatoare...
Cioburi visatoare...
...................................................
Deseneaza-mi o oaie... :-))))
(Din "Micul Print" de Antoine de Saint-Exupéry, AICI)
Ba nu. Mai bine spune-mi o poveste....
~~~
Nu mai stiu cand au inceput sa-mi placa povestile..., cand eram mica si bunicul imi spunea povesti nemuritoare ore-n sir sau mai apoi, cand am crescut, si am inceput eu singura sa tzes povesti, sa cred in ele, sa le dau viata si culoare...
Desi muzician cu acte-n regula, pare-se ca pasiunea strabuna pentru scris, pentru cuvinte, pentru basme si povesti, a scos capul la iveala si cere sa se faca auzita.
Bunicul a fost invatator. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut cum si atat cat trebuie. Insa iata ca mostenirea se transmite oricum.
Deunazi mi-a crescut inima de bucurie si putina mandrie cand am gasit o carte scrisa de bunicul meu in Biblioteca Parlamentului Grec...
De la el am furat pasiunea pentru ziare, reviste, carti, iar de la celalalt bunic, mania pentru papetarie. Pentru mine, orice bucata de hartie scrisa sau colorata cu grija, are o valoare.
Cat pentru culori si frumusetea lor, mi-as da si viata....
~~~
Aseara a nins frumos, continuu si marunt... Acum e o liniste solemna, lumea e amortita intr-o sambata seara, albul imperial al iernii revenite in forta isi preia drepturile sale.
Tabloul alb imaculat si rece, de o serenitate translucida, te reduce la tacere...
Merg lin, alunecand pe strazi, privind inainte...
Cu fiecare fulg ce cade simt oranduirea armonioasa a gandurilor mele, clare si senine, pe panza unui suflet obosit...
As lua foarfeca sa ciopartzesc povestea, sa ii mazgalesc pana la mister copertile atat de colorate.
Sa-i rup cartonul lucios, sa ma desprind si sa fug, stergand greselile cu buretele....
Uneori ma intreb daca am de gand sa repet la infinit aceleasi si aceleasi alegeri.
Pentru ca ori de cate ori as alege o noua poveste in a carei pagini fine sa ma cocotz, mereu as alege aceelasi basm.
L-as improspata-o mereu, l-as desprafui, i-as reda culoarea, gustul, savoarea si sclipirea...., transformandu-l treptat, cu grija, cu lentoare ritualica de basm arhaic, intr-un splendid roman.
Romanul vietii mele....
...................................................................................
Mici baliverne de Weekend :
- De ieri sunt in sarbatoare, am gasit in sfarsit o cafea dementiala cu aroma de hazelnut, mult si indelung visata. AICI.
Ra, acum sper ca primesc un feedback pozitiv de la tine caci e vorba de cafea australiana, nu de Starbucks. :-)
- Daca vreti sa va testati atentia, incercati jocul ASTA. Eu am reusit 12 secunde, apoi am pierdut.
- Zilele trecute mi-am luat carti noi. Asa fac mereu cand simt nevoia sa evadez din cotidian, ma pierd in librarii....
Aleg carti dupa coperta, daca nu stiu nimic despre ele, sau dupa autor sau dupa titlu...
Cred ca asa facem toti, cand nu cautam o carte anume.
Mi-am luat "Africanul" de J.M.G.Le Clezio, carte care a primit in 2008 Premiul Nobel pentru Literatura,
The Reader - cartea,
"In necunostinta de cauza" de Amelie Nothomb (e a noua ei carte pe care o citesc si nu ma satur de stilul ei savuros de a scrie si de a povesti mai ales aventurile pe taramul Tarii Soarelui Rasare) si
Dorothy Koomson - "Goodnight, beautiful".
O sa vi le povestesc pe masura ce le citesc...
- Pe final sa va spun ca am descoperit plina de surprindere cum pungile eco friendly de la Carrefour sunt atat de biodegradabile, incat se degradeaza vazand cu ochii, pana acasa.... Intr-asa un hal de proaste sunt, in special cele de hartie....
Oricum, nimic nou sub soare...
.............................................................................

This blog is FABULOUS !!!! :-))

Zice Barbie, in LEPASA ce mi-o arunca in gradina ca sa o dau si eu mai departe.
Thanks, though! :-))
We all are fabulous hehehe!!!
Dar in special eu. Azi :D!
~~~
Iata REGULILE :
1. postezi imaginea de mai sus pe blog. (Ma scuzati, dar mi-a placut sa-mi aduc aportul la desavarsirea imaginii :-) Un artist nu se dezminte niciodata. Ha :-))
---
2. nominalizezi bloguri care merită premiul şi să anunţi proprietarii blogurilor de 'ce şi cum'.
~~~
Asadar, the winers are:

- Oana Dobre pentru ca e pur si simplu FABULOUS !!! Si asta spune tot! Si pentru ca mi-e draga, si pentru ca am blog fiindca ea mi-a dat ideea, si pentru ca e jurnalista mea preferata, si pentru ca e pasionata de munca ei pentru care ar face multe sacrificii si, nu in ultimul rand - in cerc, pentru ca e fabuloasa!!! Si blogul ii reflecta personalitatea!
...............
- Ina New Yorkina pentru ca are un stil scriitoricesc aparte si in plus e si un blog fotografic chic :-), pentru ca are o personalitate puternica, pentru ca ne-am imprietenit din intamplare si acum o simt ca pe sora-mea mai mare ce locuieste peste ocean, pentru ca e Capricorn si, binenteles, pentru ca e a fabulous-sexy-glam-woman !!
...............
- Irina pentru ca ne stim de mult din bolerohood, pentru ca de cate ori o citesc rad cu lacrimi si imi insenineaza ziua, pentru ca e un capricorn ca mine, pentru ca viseaza sa calatoreasca mult, pentru ca e, evident, a little fabulous-smart-cute-woman!!!
...............
- Mikidos pentru ca e persoana care ma intelege cel mai bine cand zic ca mi-e dor de Grecia si de Thassos, pentru ca viseaza precum respira, pentru ca spune povesti fabuloase pe blogul ei, pentru ca are si un blog dedicat insulei Thassos si .... la vara e musai sa ne vedem acolo la o cafea, la Aleco's :-) !!!
..............
- Bombi pentru ca, desi nu ma pricep la vintage stuff, a creat intr-asa un scurt timp o intreaga lume vintage in cele 2 bloguri ale sale, pentru ca e tot o veche cunostinta din bolerohood, pentru ca e o devoratoare de "gaini"(stie ea :D), pentru ca e o indrazneata si merge pana in panzele albe daca vrea sa aiba dreptate. :-)
..............
V-am zis ca toate suntem fabuloase!!!! Fiecare in felul ei.
Asa ca luati-ne de ne cititi hihihihihihi !!!!!
Va pup, sa aveti o saptamana ... jucausa!!
............................................................................
P.S.- Pentru doamna PRIMAVARA, un mesaj discret: hai, odata!!!! :-))))
............................................................................

Dupa 13 Februarie, intotdeauna vine direct 15 !!!

Pentru mine este clar : dupa ziua de 13 februarie, urmeaza 15 februarie.
14 februarie nu mai exista.
Au zis si la BBC ca Februarie a mai fost "cojit" de catre forte oculte (declara martorii) de inca o zi si ca 14, asemanator lui 29, insa si mai special, apare doar o data la mileniu ca zi calendaristica a lunii Februarie.
Asadar mie mi se pare fair enough,

Februarie are 27 de zile si 28 o data la 4 ani si cu asta basta!
De cand am descoperit "noua abordare", nu ma mai atinge isteria zilei de Valentine's Day (caci ceea ce nu exista, nici nu te poate afecta).
Desi, ziua este, pare-se, sarbatorita inca de pe vremea romanilor (Lupercallia) si a grecilor (care-l serbau pe Eros), iar francezii au fost cei ce au impamantenit ziua ca sarbatoarea iubirii (pe ei nu-i judec, niste romantici incurabili, ce sa faci :P)
Totusi, comercialismul atat de low level, kitsch almost everywhere cand e vorba de Valentine's si o foame tembela de a-ti urla iubirea pe toate drumurile, un mapamond intreg intr-o singura zi, in cor, cred ca nu intrau in dorintele greco-romanilor si anume de a transforma o celebrare a femeii, a familiei, a cuplului si a fertilitatii sau, in sfarsit, a lui Eros in ceva atat de hidos...
Dar, in fine, mie nu-mi mai pasa. Mi-am extirpat-o din "sistem". :-)
~~~
Radeam saptamana asta caci ma batea gandul sa fac apologia "uitarii lui 14 Feb", insa alaltaieri, in 13, my favorite headache, my angel, s-a hotarat sa ma socheze si sa ma surprinda cum nu s-a mai intamplat. Cred ca a reusit...
Asadar, for the very first time pe acest blog roz, sunt de acord sa tac eu si sa las cuvintele altcuiva sa umple spatiul roz...
Parantezele imi apartin, mereu am fost carcotasa :-))
Prin urmare, am sa presar niste fragmente care in mare exprima intocmai parerea mea despre inutilitatea unei zile in care toata lumea galopeaza sa-si trambiteze iubirea adevarata in tot felul de scalambaieli, mai mult sau mai putin penibile...
~~~
Din data de 13 Februarie:
"...tu nu esti zdravana!!! Cum sa-mi spui (i-am zis zilele trecute) ca sunt your Jude Law?! Anna !!!!!!!!! (ah, intonatia asta, dulce muzica urechilor mele....hahahaha)
Vrei maine, ca tot e ziua ta preferata de 14 Febr, sa-ti caut numarul lui Jude asta?! Serios, poate vrei sa-l suni! Cu putin efort, ai putea avea si adresa.... (criza de gelozie puerila - ador barbatii...duh!!) ... "
"...de unde le scoti pe toate?! Esti incredibila!! E funny, totusi, ideea ta, desi pot sa jur ca la BBC nu au zis nimic de tragica disparitie dintre noi a lui 14 Febr. (Whatsoever, nu asculti tu frecventa buna, Mr. Right pffff).
Nici mie nu imi place ziua asta... Anul trecut eram in Philly la training si am si uitat de ea."
"Uneori pare asa o ipocrizie this fuckin' Valentine's Shitday (pardon, am redat cu acuratete spusele poetului :-)))) )
Parca e o shitty excuse pentru barbatii care tot anul se dau ocupati si importanti, dar uita sa-i duca o floare macar de ziua ei sau pentru ele o modalitate de a se mai undui pe la party-uri plicticoase cu balonase rosii...ca si cum incearca sa se pacaleasca si pe ei insisi ca intr-o zi "de la God data", ai putea sa ... dregi busuiocul (aici nu am mai redat spusele autorului, intr-o exprimare putin prea dezlantuita...)"
Azi m-am simtit ciudat, am vrut sa te sun, dar ai zis ca esti plecata din oras...asa ca o sa-ti scriu mailul asta...te sun duminica, maine lucrez asa ca chill, ziua de 14 e deja fucked up ...
Azi dimineata in metrou ma gandeam...mai tii minte cand am mers la plaja si tu erai vanata de frig (eram sexy, draga, ti s-a parut tie ca-s mov, of) si te-ai infofolit cu toate prosoapele si din varful sezlongului te-ai apucat sa-mi citesti Biographie de la faim in franceza....? (eu sigur ca tin minte, dar ce ai patit TU de iti amintesti asa ceva? Esti bolnav, e grav?! )
Sau cand intr-o dimineata te-am speriat si te-ai trezit la 6 ca suna telefonul ... si am reusit sa fac un taraboi monstruos ca nu-l gaseam? Iar tu stateai imbufnata ca o bufnita si apoi nu stiam cum sa imi mai cer scuze ca te-am speriat asa, iar tu ai pufnit in ras? (te omorasem deja in gand pentru trezirea matinala, asa ca eu zic sa zici mersi....)
Stii cand ne pregateam sa ne intalnim cu ai mei si pe drum te-am ciufulit intr-una pana ai inceput sa tipi la mine ca-s nebun, iar eu radeam si continuam sa te ciufulesc spunandu-ti ca mama va gasi adorable your "after-sex" hairstyle? Si dup-aia te-ai razbunat big time gadilandu-ma toata seara pe sub masa ... (ti-ai cautat-o cu lumanarea, ce sa-ti fac...)
Mai tii minte noaptea in care am planuit sa mergem la Praga? Sau cand ai dat licenta si erai asa stresata si nu vorbeai decat cu mine? Sau Revelionul trecut? Le mai tii minte? (Doamne, te-ai lovit la cap? Imi poti spune, nu e o rusine sa devii uman intr-asa un hal, as putea chiar sa ma obisnuiesc...)
Am vrut sa-ti spun ca eu cred ca toate momentele astea, si atatea altele pot fi motive de zeci de ori mai bune sa celebrezi dragostea decat ziua de maine... Nimeni nu ar avea nevoie de o zi atat de comuna ca sa construiasca castele de iubire din carton si apoi sa se intoarca la viata lor plicticoasa pana la anu ...."(I agree)
"Oricum, a fost funny sa rememorez lucrurile astea, stiu ca iti place, insa simt ca e din ce in ce mai greu asa...
Te rog gandeste-te bine si alege odata, nu stiu cat si daca mai rezist asa...
Eu ti-am zis ca life's shit, tu visezi in norisorul tau si crezi ca totul e posibil... Si poate e, dar alege! ....
Vezi si tu ca e un chin asa, eu devin distant, tu devii weak, ne certam, apoi ne pare rau, dar nu incercam ceva viabil....damn it" (In fine, e suficient cat am scris, restul nu mai e despre Valentine's Non-Existing Day :-)))
~~~
Pe final, sa va povestesc niste nimicuri...- Ieri in taxi se auzea Radio Trinitas care avea o abordare cel putin bizara a zilei cu pricina, si anume canta de zor "Oac-oac-oac-oac-diri-diri-dam" si "Treci, Grivei, in cusca ta..." . Ma gandesc sa nu fi mers pana la mesaje subliminale, ce ziceti?! Hahahahaha, Ca am intra la banuieli serioase, atunci.
~~~
- Ralph Fiennes este un actor birliant, dupa Jude Law, evident (mare belea sa-ti placa de Jude, dupa cum se vede...eh). Recomand The Constant Gardener si The Reader. Great movies!
~~~
- Daca aveti pofta de o specialitate vieneza, usor de preparat ("Usor" adica am reusit si eu!), va recomand clatite cu blue cheese sau camembert cu felii de mar verde acrisor taiat julien. Absolut demential!!!
...............................................................................

Uscam noi rufe sub acelasi soare, dar... TOTUSI !!!

Azi m-au lovit niste nervi ... in stil "grande"...
A fost picatura ce a umplut "rezervorul" care, pentru prima data - curios, nu s-a revarsat...
Pur si simplu s-a inchis. Ermetic.
Si apoi s-a auzit sec: hai, sictir!
~
Sunt satula pana peste cap de societatea asta ingrozitor de bascalicioasa si mitocanita in care, din motive neelucidate pana acum, inca traiesc!
Dar azi mi-am amintit... Pe rand, clar, mi-au venit in minte toate, absolut toate motivele pentru care vreau sa fug, sa traiesc in alta parte. Mai luminoasa.
Eu nu mai cred in rahaturile alea cu evolutia societatii romanesti, vad doar involutia ei rapida si sigura.
Iar pe cei ce sustin vizibilitatea unei ameliorari si a unei civillizari ale Romaniei, ii banuiesc de obscuritatea confortabila a unei minti inguste rau...
~
O noua rasa se formeaza din natia asta, tot mai des constat asta, "smecheros carpatin" - o adunatura tot mai larga de NIMENI care stabilesc regulile jocului mocirlos in care Romanica se ineaca treptat, cu mici si ignorate zbateri si cu firave sughituri de normalitate, privind cu ochii impaienjeniti spre iluzia civilizatiilor ce ne-au intrecut de mult si care, periodic, ii mai dau cate un bobarnac ca sa vada daca n-a picat de pe harta...
Ne-am transformat intr-un popor de buruieni otravitoare si populam o natiune care nu mai da 2 bani sfrijiti pe omenie, pe respect si bun simt, pe ceea ce ar trebui sa fie (dar evident nu e pentru ca singura autoritate in Romania este anarhia dezlantuita) civilizat, curat, neintinat - si anume demnitatea (umana a) unui popor decent.
In schimb se promoveaza si supraliciteaza mitocanismul de un rar grotesc, insulitat la rang de lege, arta, normalitate...
~
Nu mai cred ca viitorul acestui popor va cunoaste vreodata culmi mai inalte decat al piciorul de broasca sau mai luminos decat o pestera pustie...
Sunt scarbita cum nu se poate mai amar de grosolaniile din jurul meu, zilnice, fie ele majore sau minore.
Smecherosul carpatin, aflat acum in plina ascensiune sociala, devine sufocant de prezent, este iritant de increzut si total lipsit de vreo consistenta morala.
Buruiana sociala s-a autoproclamat "rege" in grajdul lui si apoi a plecat sa cucereasca si lumea, beneficind, parca, de un soi de derogare divina in a-si improsca aroganta slinoasa in orice imprejurare a cotidianului.
Fie ca este vorba de soferul de autobuz care cunoaste o stare aidoma Nirvanei de fiecare data cand tranteste usa-n nas vreunui batranel stors de puteri in incercarea de a prinde autobuzul; fie ca e vorba de smecherul cu lanturi si pretentii snoabe doldora care mai are putin si te calca pe trecerea de pietoni ca nu ai avut inspiratia de a zbura, iar el a trebuit sa se compromita in halul asta oprind SUV-ul la picioarele tale umile de muritor de rand; si tot el te-njura larg cand se afla in pozitia de pieton desi nu ai schitat nici un gest de nervi cu toate ca isi taraie muntele de prostie pe zebra ca si cum ar parcurge cel mai sfant si anevoios pelerinaj spre suprema purificare....(despre ce purificare sa fie vorba intr-un tomberon de gunoi?!); fie ca e vorba de femeia de servici din hypermarketuri sau scoli (unde, apropo, rivalizeaza in tupeu si putere cu un terorist cu diploma) care, cand pune mana pe mop, se crede Lara Croft in plina glorie si care, cu neobrazat de mult tupeu, te someaza sa nu ii stai in cale sau bombane voit tare si nesimtit ca ti-ai permis sa-i amintesti politicos ca ai venit acolo pentru cumparaturi, sa lasi bani in magazin ca ea sa mai aiba loc de munca, nu ca sa o ocolesti...
Fie ca e vorba de frustratii de pe strada, niste imputiti.... Frustratul de maidan simte o placere aproape orgasmica si nu poate trai daca nu te agreseaza si haituie verbal si gretos pe strada. Lor in mod special le doresc din inima sa simta macar o data pe pielea lor sila si repulsia pe care ei o provoaca cu dementa placere, salivand mitocaneste sau ranjind porceste, ca o hiena flamanda in calduri...
Fie ca e vorba de unii sau de altii sau de atatia altii neprecizati aici din ratiuni de spatiu, atitudinea lor provoaca spasme firescului, da dureri de cap si reactii adverse de greata puternica si revolta.
~
Sa traiesti in Romania azi inseamna un lung sir de nervi, de nedreptati, de jigniri, de haituieli mitocanesti si de mult stres.
Nimeni nu reactioneaza, reactia sociala si civica a putrezit de la "atata" democratie si civilizatie, iar demnitatea cetateanului onest este, mai nou, un veritabil pres de sters noroiul...
~
Smecherosul carpatin, ignorant, prea liber si incult, frustrat si nefericit, ofticat, flamand de notorietate ieftina, el, face legea tot mai des, iti invadeaza traiul dorit armonios, linistea, NORMALITATEA, bravand ca un mascarici, sugand cu sete mitocanie si noroi, mergand senin si cretin mai departe ca un razboinic al jegului social...
Iar tu.... TU, normalul, tu trebuie sa te faci ca nu exista, sa fii ZEN in continuare, ti se spune senil sa-i accepti tacit si sa-i ocolesti caci "lor nu ai ce sa le ceri, atata pot..." (pe dracu!), sa iti reprimi furia indreptatita ca oricum nimanui nu-i pasa de ea..., tu trebuie sa fii senin ca o zi de primavara cand ei te improasca cu venin slinos, sa nu iti iesi din fire (nu de alta, dar poate te si omoara), sa alergi 10 ture de stadion ca sa-ti oxigenezi mintea, sa zambesti des si sa fii "serenity now", sa faci yoga si meditatii, sa practici relaxarea ca mod de viata si ca arma de supravietuire, incercand si visand la o viata in pace, cu mult mai simpla si mai plina de respect si liniste.
~
Si la un moment dat reusesti. Esti liber, fericit, te simti respectat, ai drepturi si obligatii la fel ca si ceilalti, iar ceilalti la fel ca tine, te scalzi in normalitatea ce iti e dulce hrana si totul este, iarasi, firesc si frumos.
Lipseste, insa, ceva...
Lipseste Romania.
Da... Dar nu-ti mai pasa deloc. Tu deja spui "home sweet home" altcuiva care a stiut sa te pretuiasca si ocroteasca cu respectul si omenia pe care orice om drept si bun le merita din plin...
.................................................................................

Zuzu on high heels [ a.k.a. Stiletto.ro ]

Sunt foarte bucuroasa ca micul meu blog roz a aterizat pe Stiletto.ro.
Dovada AICI.
~~~
Am rasfoit si eu putin site-ul si promit sa revin mai des.
Mi-a placut articolul despre vestimentatia si stilul femeii capricorn. AICI.
Ma regasesc in descriere si imi place. Plus ca o ador pe Sienna Miller.
~~~
Mi-a mai atras atentia Angela Gheorghiu, o romanca intr-adevar de succes si cu o voce pe masura. O diva in adevaratul sens al cuvantului. AICI.
~~~
Atat deocamdata. Stay tuned, revin curand.
Sa aveti o saptamana frumoasa si insorita!
Zuzzz
................................................................