Fantasmele trecutului...

Ele, fantasmele... da, fantasmele, nu amintirile... Amintirile convietuiesc frumos cu tine, insa ele, fantasmele bantuie... Lor asa le place. Sa nu-ti prea dea pace...
Lor le place sa traiasca pe spinarea ta... Un soi de parazit...
Tu respiri, respira si ele odata cu tine... Cand deschizi ochii, ele deja ti-au pregatit proiectia a ceea ce-si doresc sa-ti insereze in fata ochilor... Cand dormi tu, ele alearga libere pe campia viselor tale si te miri apoi dimineata de ce oare esti epuizat de parca n-ai inchis un ochi...
Te-ai poticnit cumva din sirul gandurilor rutinale?(am mai inventat un cuvant cumva sau a avut altcineva placerea inaintea mea?) Pai atunci intra ele in emisie, fantasmele, mereu pregatite de o hora mica pe sticla mintii tale...
Lor, fantasmelor, nu le place evolutia... Evolutia le omoara si atunci ele incearca cu disperare sa omoare evolutia... Un fel de selectia celui mai insistent... :-)
Daca cumva vreo para malaiatza a alunecat pe nesimtite deasupra ta, ele hop! au acaparat captura si o storc de insemnatate, transformand-o in hrana dulce pt ele... Lasandu-te pe tine cu ochii-n in gol si cu o noua galopanta foiala interna...
Probabil asta e dicton de parazit, nu cunosc exact, acum studiez nevertebrata...
Cert e ca lor, fantasmelor, le place sa te ajute sa nu-ti prea tihneasca... orice, nici nu conteaza..., totul...
Sunt avide de putere.

Experiment esuat...

Am avut curiozitatea de a afla povesti despre ce cautam atunci cand cautam iubirea...
Dar n-am reusit.
...........................................................................

Traim intr-o lumea in care rutina si vartejul cotidian halucinant aproape ca nu ne mai lasa ragazul la introspectie...
Jucam roluri si purtam masti, insa nu ne amintitm, prea des, sa ne oprim din goana caruselului in care urcam odata cu parasirea varstelor mai ferite de griji si sa ne gandim.... de ce? de ce sunt cu el/ea? ce-mi ofera? Cum sunt eu acum, fata de cand eram singur? Mai fericit? mai implinit? datorita cui? Uitam, tot din aceleasi motive, si tot asa, pentru ca nu avem ragaz sa ne mai interogam, asadar uitam sa fim recunoscatori si fericiti de ceea ce avem in jur.... Iar ca sa poti face asta trebuie sa stii de ce...
Exemplu cretin: Beau lapte zilnic... Nu pot trai fara... Okay, dar de ce beau? Pentru ca-mi place, nu pentru ca e rutina... imi place si de asta am grija sa-mi fie inclus in ritualul zilnic... Deci? Daca imi place, inseamna ca-mi creeaza o stare buna, ma face(cu putin mai) fericit...
Intelegeti, sper, ca exemplul e prostesc, dar ideea din spate e cea importanta...


Berlioz, multumesc. Ai inteles in mare ce vroiam, so thanks for the comment;)
Si calculatorului tau, evident, care a avut amabilitatea de a ramane deschis :-))))

Eu vroiam mai multe povesti, mai multe do & don't ale alegerii unui partener...nu exemple concrete, fiecare cu viata lui, ci povesti, idei, pareri, comentarii...
Anyway...

Ma gandeam, atunci cand am intrebat ce cautam de fapt cand cautam iubirea(intitulata generic asa, indiferent de ce cauta fiecare... idile scurte, mari povesti, rutina, confort), la ce ne dorim de la celalalt...
Vrem un partener ca sa ne falim cu el, vrem un partener ca sa ne mandrim cu el in timp ce-l si iubim...? Vrem un partener care sa ne tina cald cand ne e frig(metaforic)... sau vrem un suflet aproape? Vrem sa avem un prieten cu care sa costruim un castel durabil sau vrem doar a sex buddy? Vrem sa avem cine sa tina companie sufletului nostru sau vrem pe cineva care sa ne ajute sa mutam mobila sau sa ne repare o priza?Vrem romantism sau pragmatism? Sau poate nu stim (inca ) ce vrem? Sau stim si nu gasim? Atunci ne analizam si pe noi sau dam vina pe destin? Sau ne afundam in fleacuri si nu ne punem niciodata problema...?
Apoi, altii cauta pe cineva care, fiindu-le alaturi, ii fac pe ei sa straluceasca(aici nefiind inclusa neaparat palirea celuilalt), ii fac sa infloreasca... si atunci CINE si ce coordonate trebuie sa prezinte pt asta? Si tot asa, exemplele pot continua la nesfarsit pentru ca, asa cum am mai zis, cred ca sunt tot atatea feluri de a iubi cati oameni sunt x2 ...(pentru ca in timp ce tu il iubesti pentru niste motive, el te poate iubi pentru total altele, dar asta nu inseamna ca nu se poate trai fericit)
..........................................................................

Eu, de exemplu, cand zic ca "I am looking for love" inseamna ca-mi doresc un om care, in primul rand, sa ma fascineze... Nu exagerat, dar sa fie pasiune.... sa fie ceva care sa ma atraga la el ca un magnet... fie ca este vorba de vocea lui, de accentul cu care vorbeste, de felul in care ma priveste... Apoi, fizicul mereu va fi important, nu ma ascund dupa visin.... Trebuie sa fie prezentabil, rezonabil(deci fara extreme)... Apoi imi place sa ghicesc caracterul unui om citindu-l prin gesturi, imbracaminte, maniere... Si ca sa treaca testul, trebuie sa fie gentleman.
Dar toate astea sunt pentru mine, nu pentru opinia publica... Atata vreme cat mie imi place, nu-mi mai pasa de restul. Oricum stiu ca am standarde suficient de ridicate incat sa nu ma banui de compromisuri ieftine...
In aceeasi masura, iubesc pe cineva (pe langa omul care este - ce vanghelic suna expresia asta, pfffff!) si pentru cum reuseste sa-mi lumineze mie mintea si inima.... Ca sa fiu scurta, trebuie sa fiu fericitissima langa el zi de zi, sa imi fie dor de el zi de zi, chiar si cand e in aceeasi camera cu mine, dar nu ma atinge(cum frumos scria Lola zilele trecute)....
Cand ma pot uita la acel om si(cum am mai scris intr-un post din toamna, "indragostoita lulea") imi pot (fie si doar) imagina viata intreaga alaturi de el, daca ma uit la el si radiez de fericire doar privindu-l, daca ma apropii de el iar inima mea bate la fel de zgomotos ca-n prima zi(eu cred ca asta se poate, evident, cu mici metamorfoze - nu ma intereseaza parerea celor care sustin ca dragostea si atractia sunt perisabile) si daca atunci cand il privesc dormind, am senzatia ca ma uit la un inger (ingerul meu), atunci...e el....

Nu stiu cati sub mai sus pictata descriere poti intalni, nu stiu daca toti au norocul sa il gaseasca fie si o singura data avand toate aceste criterii indeplinite... nu stiu daca toti au aceleasi crieterii de selectie...(poate pentru unii ceea ce am scris eu aici e prosteala, poate altii sunt mai pragmatici, poate altii sunt si mai pretentiosi... nu stiu, caci nu mi-ai raspuns...)
Eu stiu ca o data l-am intalnit si m-am imbatat de dragostea ce plutea in aer, stiu ca a fost posibil sa intalnesc pe cineva care mi-a aparut exact ca desenat de mine in visul vietii mele, stiu ca in suflet am ascunsa cea mai de pret comoara - amintirile, dovezile,ramasitele a tot ceea ce a fost atat de frumos - si mai stiu ca daca stii sa visezi frumos, cu sufletul deschis si curat, primesti ceea ce-ti doresti.
Intocmai.

Fucked up

Simplu.
Asa sunt oamenii a caror viata prea saraca in activitati si a caror minte prea odihnita le furnizeaza timpul si initiativa de a lasa comentarii cretine si anonime (de genul ???) pe acest blog...
Multumesc, totusi, ca-mi faci trafic pe blog, dar nu am nevoie de paraziti, ma descurc si fara...

About love...

Love...
Love is everywhere...!!!
Dragoste... dragoste adevarata, dragoste masurata, pentru totdeauna sau... de imprumt.
Idile... idile de-o vara, idile de-o seara... idile din greseala.
Iubire, relatii, crush-uri, indragosteli, dureri, uitari, nepasare, incercari, sperante, vise.
Toate cuvintele astea, ce uneori se transforma in notiuni abstracte, au legatura cu noi, cu relatiile noastre, cu ceea ce ne dorim de la sfera afectiva a vietii noastre.
Am stat si m-am gandit... cate feluri de oameni sunt, tot atatea feluri de a iubi exista. Iar cand 2 oameni se hotarasc sa iubeasca impreuna, varietatea se inmulteste cu 2...
Apoi m-am mai gandit... ce cauta oare fiecare(femeie/barbat) atunci cand cauta iubirea? Ce criterii avem? Care sunt aspectele peste care nu putem trece pentru nimic in lume si care sunt "sectoarele" unde am fi dispusi sa negociem?
Cand spunem ca ne place cineva, cand suntem indragostiti, cand iubim..., ce anume iubim in celalalt? Sau iubim si in noi ceva atunci cand iubim?
Am cunoscut oameni care se multumeau cu putin, am intalnit oameni care cereau si luna de pe cer, am intalnit oameni cu caracter foarte puternic, posesivi, am intalnit si oameni firavi emotional, slabi, care uneori se lasau dominati...pentru ca nu stiau altfel sau pentru ca undeva in fisa lor genetica asa statea scris...
Am vazut frumosi iubind urati(dar care urati poate erau frumosi in ochii celui indragostit de ei, poate in spatele mastii fizice, stateau ascunse splendide calitati morale..., deci iaca, cineva i-a descoperit si i-a inzestrat cu atribute nebanuite de catre ceilalti), am vazut oameni frumosi si inteligenti (de regula femei) indragostiti de brute (de regula barbati)... Exista vreo forma de iubire - exceptand-o pe cea bolnava - care sa poata tolera posesivitatea, gelozia, agresivitatea verbala si fizica si sa convietuiasca armonios cu ele fara sa distruga integritatea emotionala a cuiva? CUM???
Sunt oameni slabi (sau poate putin frustrati sau poate doar slabi...) prinsi in mrejele unei iubiri nepotrivite pentru firea lor sau sunt oameni a caror respect de sine este mult sub nivelul de avarie ce tolereaza manifestari tribale ca fiind umane si innobilante?
Nu stiu...
Eu cred ca dragostea adevarata, cea curata, frumoasa, luminoasa, senina, nu poate fi altfel decat pozitiva. Cred ca in (si din) dragoste se pot face mici compromisuri, se pot modela oamenii (mai rar unii pe altii, de obicei sentimentul de iubire in care plutesc ii poate modela, nu direct partenerii lor), dar n-am sa pot niciodata, nici macar concepe, daramite sa tolerez experiente ce-ti traumatizeaza sufletul si mintea, relatii bolnavicioase, gelozii patologice, distrugatoare, lipsa increderii si terfelirea persoanei iubite(chipurile) prin noroiul in care numai un om complexat, bolnav, cu traume adanci s-ar putea zbate incercand sa manjeasca tot ce este mai delicat si mai lipsit de aparare in preajma-i...
Sunt multe de spus pe marginea acestui subiect, insa mi-ar placea o dezbatere, un dialog, pe tema asta.
Spuneti-mi voi, va rog (si cu ocazia asta am sa ma lamurresc si eu daca citeste cineva blogul asta :-))))))))))) ) ce cautati atunci cand cautati iubirea?
Si cand e momentul sa alegeti, cum selectati? Pe ce criterii? Care sunt probele eliminatorii? Voi cu voi sunteti critici? Va analizati comportamentul si statutul atunci cand accedeti spre o anumita persoana dorita?
Povestiti-mi!
Vreau povesti, pareri, comentarii...

What City Do You Belong In?

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern. A little traditional, and a little bit punk rock. A unique soul like you needs a city that offers everything. No wonder you and London will get along so well.

What City Do You Belong In?

Well, yeah!!!
Chiar mi-ar placea sa traiesc acolo!!!
Cine stie cum are sa bata vantul schimbarii de-a lungul anilor...?

Test preluat de la Lola

The Wind of Change...

Oh, da......
Am decis...
Am decis ca e timpul pentru o frumoasa schimbare - transformare in viata mea...
Poate elanul a venit odata cu Anul Nou Chinezesc, odata cu soarele de afara sau poate odata cu amalgamul de ganduri si non-ganduri generate de evenimentele recente, tristeti, schimbari, bucurii, incercari...
Sau poate cate putin din toate.
Transformarea, noua atitudine, schimbarea... pe care am intitulat-o "Sunt de acum cea mai importanta prioritate din viata mea" se manifesta cel mai concret prin intelegerea unor lucruri, prin schimbarea abordarii in unele situatii, prin schimbarea atitudinii si viziunii in alte cazuri...

Asadar, am inteles ca:

1 - Esti si, cel mai important, devii ceea ce gandesti.
Intocmai.

2 - Sa spui NU, clar, raspicat, calm, politicos, sec, argumentat sau nu, poate aduce o stare de eliberare formidabila.
De ce sa te eschivezi prin scuze penibile, de ce sa faci ceva ce simti ca nu vrei sau nu poti doar de frica si de jena de a spune simplu si frumos: NU.
Un om care stie sa spuna un NU atunci cand fiinta i-o cere, atunci cand nu doreste un anumit lucru, fara frica de indignare a celeilalte parti, este in ochii mei un om LIBER!

3 - Si prieteniile pot fi, periodic, filtrate, cernute..., ramanand in juru-ti doar relatiile fara impuritati si fara reziduri toxice.
De ce sa te strofoci si sa te chinui tu sa intretii prietenii toxice cand poti, foarte simplu, sa le scuturi de pe fata ta de masa si sa fii inconjurat de oameni senini, "frumosi", pozitivi, superbi prieteni...

4 - Nu ai voie sa-ti lasi energia pozitiva sa fie risipita pe nimicuri, pe chestii toxice si daunatoare, de catre oameni ca niste sugative de energie buna.
Pentru ca meriti ceva mai bun. Simplu.

5. a - Sa-ti respecti "linia", traectoria, bagajul cultural, principiile cu care iti desenezi propria viata, iti poate aduce in timp daruri nepretuite si imensa bucurie sufleteasca.

b - Sa visezi necontenit la ceea ce-ti doresti cu toata fiinta(si sa incerci sa realizezi sau sa implinesti treptat telul) ramane cel mai puternic catalizator al vietii.
De ce? Pentru ca vei fi ceea ce gandesti.
Intocmai.

6 - Imaginatia lasata sa zburde libera, sinceritatea ca principiu primordial al vietii si dragostea sadita in toate actiunile sufletului tau, te fac mai liber, mai frumos, mai uman!

7 - O viata plina de culori e mai vie!

8 - Sportul practicat cu regularitate, cu pasiune si cu bucurie, te elibereaza, te oxigeneaza, iti lumineaza sufletul si mintea.

9 - Comunicarea este o arta pe care trebuie sa o stapanesti cum se cuvine daca vrei sa fii fericit.

10 - Daca ai curajul sa devii cea mai importanta prioritate a vietii tale (in acceptiunea cea mai nobila, echilibrata si non-egoista a frazei), atunci ai cele mai mari sanse sa devii una dintre cele mai frumoase prioritati a vietii celor din jurul tau, a celor pe care cu gandul tau ii atragi, dorindu-ti-i aproape mereu!
De ce? Pentru ca esti si vei fi ceea ce gandesti.
Intocmai.

Bucatica rupta...

Sa-ti doresti un copil...
Sa-ti doresti un copil cu omul iubit.
Pentru mine este unica varianta acceptabila...
Sa iubesti un om atat de mult incat sa-ti doresti un copil cu el...
Un copil ca o bucatica rupta din omul iubit...
Adica o familie, un cuplu fericit, armonios si implinit si un ingeras care sa aduca implinirea plenara si statutul de "familie" al cuplului...
.....................................................................
Sa te uiti la copil ca la un inger si sa stii de ce il iubesti pe el si sa te uiti la el, tot ca la un inger, si sa stii de ce ti-ai dorit un copil...
Splendid!!!

Romania - simply surprising...

Credeai ca dupa Esca si deja proverbialul "se futu butonu" nu vei mai auzi nimic la fel de "suculent"?
Soooo wrong, my dear Watson! :-)))
Romania, the eternal - chaotic (also known as "never") - land, loveste din nou!

Am gasit filmuletul asta la Oana...
Speechelss!

Zile...

Sunt zile care, desi mohorate si reci, sunt cum nu se poate mai insorite...
Sunt zile de luni care aduc cu ele o prospetime si o relaxare aidoma serenitatii duminicale...
Sunt nopti care desi tacute si intunecate, apar luminate si zglobii ca o zi de primavara...
Sunt momente in viata cand, desi cu lacrimi in ochi iti ie iadio de la cineva, esti eliberat si impacat ca pasarea ce zboara in inaltul cerului senin...
Sunt clipe cand, desi indoit de curajul ce-l pastrezi pe dinauntru, dai dovada de o luciditate si de o incredere nebanuite ca ceea ce ai de gand sa faci e bine...
Sunt zile cand, desi ochii tradeaza melancolia si tristetea inca umede, ai sufletul mai surazator ca niciodata...
Sunt vremuri cand, desi in urma ta se-nchide o usa, tu privesti deja impacat spre culoarul luminos ce duce spre noi porti ce-asteapta sa fie deschise...
Sunt zile cand, desi incerci discret sa decolorezi un pitic bleu, facandu-l invizibil, in preajma-ti ai mii de culori ce striga sa fie lasate-n libertate, sa coloreze tot in jurul lor...
Sunt zile cand, desi par greu de crezut, toate astea iti vor face bine...
Intr-o zi...

Alb

Dimineata... somnoreala...
Ma dau jos din pat... deschid geamul...
Buna dimineata, Soare! (dar soarele inca dormea, il iert...)
Ma opresc la oglinda...
Si cum ma uitam eu asa, in oglinda... Ta - daaaa!!!!
Un fir de par alb...
UN FIR DE PAR ALB?!?! ALLLBB?!?!
E normal la 24 de ani sa am un fir de par alb???
Dar ia stai... 24....??????
Am eu 24 de ani?
Cand naiba s-a intamplat?
Ah, poate in timp ce-mi crosetam vise cu nemiluita..., poate in timp ce mergeam la facultate..., in timp ce ma indragosteam..., sau plangeam...
Da, probabil ca atunci cand eu eram ocupata, numaratoarea pandea dupa colt si adauga an dupa an cate o lumanare...
Dragut...
Pai, nu-i chiar asa rau sa ai 24... de ani.
Nu, de fapt e chiar fain!
Eu si asa ma simt de vreo 20, lumea imi da maxim 18 iar pentru ca am ales sa ma nasc fix in ultima zi a anului deci ca sa ma razbun..., pot spune ca sunt cu un an mai mica... la cateva ore distanta acum as fi avut 23... deci, daca e, pot sa am ce varsta vreau!!! :D Cata vreme vizibil nu sunt mai mult de 18-20...(ani) ;-)))
Asa... revenind la firul. Alb.
Care fir alb? Are cineva vreun fir alb? Ei na! De ata, poate...
In sfarsit, eu nu recunosc nimic!

Ca sa nu uit...

Ca sa nu uit nici pe viitor de ce urasc
si nu mai cumpar Cosmo("biblia" mea de odinioara):

- pentru ca debiteaza(sau traduc debitariile altora, ca n'importe) chestii de genul asta(si au pretentia ca targetul lor, femeia intre 25-45 de ani, cu educatie si venit peste medie, sa inghita si sa guste galusti din astea expirate):
---" Fizionomii trendy. Nasol = Jude Law, nasucuri efeminate si barbii finute; Cool = Brad Pitt, nas lat si maxilare accentuate. Chirurgia plastica te invita sa faci schimbari!" (dati-va foc, as adauga eu...)
---"Cum sa faci ordine in casa in numai cateva minute inainte sa ai musafiri..." (Aloooo, alooooo, cati ani avem?! 13?! Deci: arunci Cosmo si se face luna... )
---"Rubrica: Sexy vs. Vulgar. Vulgar = arme de culoarea roz bombon" (ARME?!........)
- pentru rubrica "ce ma enerveaza" ( ce ma mai enervati voi!!!)
- pentru ca noul redactor sef a sters cu buretele in prea putin timp ce a construit Elena Francisc impreuna cu echipa sa, cu pasiune si dedicare (si mult respect+consideratie pt cititoare si inteligenta si asteptarile acestora), timp de 7 ani.
- pentru supra saturatia de culori, de chenare, de artificii care te tampesc si obosesc instant... Sorcova, vesela...penibil!

Roz, mov, zuzu...

.................................................................
- Ce faci?
- ...
- Pssst!
-Mmmm.... De ce nu dormi?? M-ai trezit, atata te fatzai. Ce ai?
- Nu pot sa dorm.
- Of, tu esti ca Zuzu, nici ea nu are rabdare sa doarma. Ia zi-mi, acum ce mai e?
- Pai, numaram...
- Ce anume? Oile?
- Nu, incercam sa numar cate zile am...
- ....?!?!.......
- Cate zile implinesc maine de cand am aparut.
- Of, Doamne, si nu puteai astepta pana maine? O intrebai pe Zuzu. Ea stie.
- Crezi?
- Sa speram ca-si aminteste, altfel nici maine nu va fi chip sa dormi.
- Galbejito...
- Da, Rozule, ce-i?
- Eu mereu am fost roz?
- Nu stiu. Eu mereu am fost galbena.
- Da, dar...tu esti o banana.
- Pai, si ce daca?!
- Eu sunt un pitic... Piticii sunt roz?
- Tu esti un pitic roz!
- Banano, si eu am sa ma fac mare?
- Nu!
- ....da' de ceeee?...
- Daca te faci mare, ai sa fii rosu... Vrei sa fii rosu?
- Nuuuu!!!! Eu raman roz!
- Asa. Bun. Eu galbena, tu roz.
- Dar Zuzu ce culoare are?
-.......zzzzz........zzzzzzzzz.......zzzzzzzz.....
- Lady B, lady B!!!!
- Ahhh!, Ce-i? Am adormit...
- Zic..., Zuzu ce culoare are?
- "Zuzu", cum ce culoare?!
- ...zuuuzuuuuu....
- Pitic Roz neastamparat, tu vrei sa ma tii treaza toata noaptea?
- Asta inseamna sa facem noapte alba?
- Nu, asta inseamna ca tu te faci mov!
- Cum adica? Eu sunt roz, dar Zuzu zicea...
- Uite ce e, daca nu ma lasi sa dorm odata, am sa te inchid pe balcon si pana maine cu siguranta vei fi mov!!!
- Moooov... Mov...roz...zuzu.... Zuzu...roz...mov...... Roz, zuzu....mov...
- SOMN!!!!
- Galben...
- Mov!!! Te bat!
- Biiiine... somn...