Love...
Love is everywhere...!!!
Dragoste... dragoste adevarata, dragoste masurata, pentru totdeauna sau... de imprumt.
Idile... idile de-o vara, idile de-o seara... idile din greseala.
Iubire, relatii, crush-uri, indragosteli, dureri, uitari, nepasare, incercari, sperante, vise.
Toate cuvintele astea, ce uneori se transforma in notiuni abstracte, au legatura cu noi, cu relatiile noastre, cu ceea ce ne dorim de la sfera afectiva a vietii noastre.
Am stat si m-am gandit... cate feluri de oameni sunt, tot atatea feluri de a iubi exista. Iar cand 2 oameni se hotarasc sa iubeasca impreuna, varietatea se inmulteste cu 2...
Apoi m-am mai gandit... ce cauta oare fiecare(femeie/barbat) atunci cand cauta iubirea? Ce criterii avem? Care sunt aspectele peste care nu putem trece pentru nimic in lume si care sunt "sectoarele" unde am fi dispusi sa negociem?
Cand spunem ca ne place cineva, cand suntem indragostiti, cand iubim..., ce anume iubim in celalalt? Sau iubim si in noi ceva atunci cand iubim?
Am cunoscut oameni care se multumeau cu putin, am intalnit oameni care cereau si luna de pe cer, am intalnit oameni cu caracter foarte puternic, posesivi, am intalnit si oameni firavi emotional, slabi, care uneori se lasau dominati...pentru ca nu stiau altfel sau pentru ca undeva in fisa lor genetica asa statea scris...
Am vazut frumosi iubind urati(dar care urati poate erau frumosi in ochii celui indragostit de ei, poate in spatele mastii fizice, stateau ascunse splendide calitati morale..., deci iaca, cineva i-a descoperit si i-a inzestrat cu atribute nebanuite de catre ceilalti), am vazut oameni frumosi si inteligenti (de regula femei) indragostiti de brute (de regula barbati)... Exista vreo forma de iubire - exceptand-o pe cea bolnava - care sa poata tolera posesivitatea, gelozia, agresivitatea verbala si fizica si sa convietuiasca armonios cu ele fara sa distruga integritatea emotionala a cuiva? CUM???
Sunt oameni slabi (sau poate putin frustrati sau poate doar slabi...) prinsi in mrejele unei iubiri nepotrivite pentru firea lor sau sunt oameni a caror respect de sine este mult sub nivelul de avarie ce tolereaza manifestari tribale ca fiind umane si innobilante?
Nu stiu...
Eu cred ca dragostea adevarata, cea curata, frumoasa, luminoasa, senina, nu poate fi altfel decat pozitiva. Cred ca in (si din) dragoste se pot face mici compromisuri, se pot modela oamenii (mai rar unii pe altii, de obicei sentimentul de iubire in care plutesc ii poate modela, nu direct partenerii lor), dar n-am sa pot niciodata, nici macar concepe, daramite sa tolerez experiente ce-ti traumatizeaza sufletul si mintea, relatii bolnavicioase, gelozii patologice, distrugatoare, lipsa increderii si terfelirea persoanei iubite(chipurile) prin noroiul in care numai un om complexat, bolnav, cu traume adanci s-ar putea zbate incercand sa manjeasca tot ce este mai delicat si mai lipsit de aparare in preajma-i...
Sunt multe de spus pe marginea acestui subiect, insa mi-ar placea o dezbatere, un dialog, pe tema asta.
Spuneti-mi voi, va rog (si cu ocazia asta am sa ma lamurresc si eu daca citeste cineva blogul asta :-))))))))))) ) ce cautati atunci cand cautati iubirea?
Si cand e momentul sa alegeti, cum selectati? Pe ce criterii? Care sunt probele eliminatorii? Voi cu voi sunteti critici? Va analizati comportamentul si statutul atunci cand accedeti spre o anumita persoana dorita?
Povestiti-mi!
Vreau povesti, pareri, comentarii...
Un comentariu:
incercarea de comentariu nr. 2:
draga zuzule, nu stiu cum sa-ti spun, dar cand vine vorba de iubire, eu nu caut nimic, pentru ca ea ma gaseste pe mine. desi as vrea sa-mi dau un "search" emotional si sa gasesc varianta optima, nu merge asa. tot ce stiu e ca tine de gusturile fiecaruia in materie de sexul opus (sau acelasi sex,daca e cazul :P), d-asta pot sa spun, fara sa fiu rautacios, ca nu ma pot indragosti de fete grase sau mult mai scunde ca mine. Cam astea ar fi singurele criterii de 'selectie', pentru ca de fizic ma indragostesc prima oara. nu mi s-a intamplat niciodata sa mi se puna pata pe o fata pe care o stiam de mult timp, doar fete cunoscute de curand m-au "aprins", fara sa fie, totusi, dragoste la prima vedere. deci nu, iubirea nu tine cont de cum ma simteam in preajma respectivei, e ceva fizic la inceput si apoi intervine emotionalul.
cat despre mine, da, ma analizez in prostie, imi fac grafice in minte cu posibilitatea sau probabilitatea ca relatia sa mearga sau macar sa inceapa. comportamentul mi-l analizez, sau, mai bine zis, mi-l retusez ca sa o implice mai mult pe "ea", sa o pot cuceri. statutul intervine la categoria "out of my league", aici fiind vorba despre tipele cu prea multi bani/prea multe figuri. de obicei incerc asa, o data, sa nu zic ca nu am incercat, dar, avand in vedere ca urasc sa epatez, n-am nici o sansa si de multe ori nici nu vreau vreuna. nu spun ca astfel de fete nu se indragostesc de baieti ca mine - pentru ca mie, daca imi pica cu tronc o fata si stiu ca merita*, fac cam orice si tot reusesc - dar e o atitudine a lor care ma dezgusta...
cam asta ar fi... sper ca prin "povestiti" nu voiai si exemple :P
*fata care merita -> iubirea asta chiar e oarba si te face sa te indragostesti si de persoane cu care nu esti chiar compatibil(a), hence chestii najpa
TAA-DAAAA...!
Trimiteți un comentariu