Ele, fantasmele... da, fantasmele, nu amintirile... Amintirile convietuiesc frumos cu tine, insa ele, fantasmele bantuie... Lor asa le place. Sa nu-ti prea dea pace...
Lor le place sa traiasca pe spinarea ta... Un soi de parazit...
Tu respiri, respira si ele odata cu tine... Cand deschizi ochii, ele deja ti-au pregatit proiectia a ceea ce-si doresc sa-ti insereze in fata ochilor... Cand dormi tu, ele alearga libere pe campia viselor tale si te miri apoi dimineata de ce oare esti epuizat de parca n-ai inchis un ochi...
Te-ai poticnit cumva din sirul gandurilor rutinale?(am mai inventat un cuvant cumva sau a avut altcineva placerea inaintea mea?) Pai atunci intra ele in emisie, fantasmele, mereu pregatite de o hora mica pe sticla mintii tale...
Lor, fantasmelor, nu le place evolutia... Evolutia le omoara si atunci ele incearca cu disperare sa omoare evolutia... Un fel de selectia celui mai insistent... :-)
Daca cumva vreo para malaiatza a alunecat pe nesimtite deasupra ta, ele hop! au acaparat captura si o storc de insemnatate, transformand-o in hrana dulce pt ele... Lasandu-te pe tine cu ochii-n in gol si cu o noua galopanta foiala interna...
Probabil asta e dicton de parazit, nu cunosc exact, acum studiez nevertebrata...
Cert e ca lor, fantasmelor, le place sa te ajute sa nu-ti prea tihneasca... orice, nici nu conteaza..., totul...
Sunt avide de putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu