Experiment esuat...

Am avut curiozitatea de a afla povesti despre ce cautam atunci cand cautam iubirea...
Dar n-am reusit.
...........................................................................

Traim intr-o lumea in care rutina si vartejul cotidian halucinant aproape ca nu ne mai lasa ragazul la introspectie...
Jucam roluri si purtam masti, insa nu ne amintitm, prea des, sa ne oprim din goana caruselului in care urcam odata cu parasirea varstelor mai ferite de griji si sa ne gandim.... de ce? de ce sunt cu el/ea? ce-mi ofera? Cum sunt eu acum, fata de cand eram singur? Mai fericit? mai implinit? datorita cui? Uitam, tot din aceleasi motive, si tot asa, pentru ca nu avem ragaz sa ne mai interogam, asadar uitam sa fim recunoscatori si fericiti de ceea ce avem in jur.... Iar ca sa poti face asta trebuie sa stii de ce...
Exemplu cretin: Beau lapte zilnic... Nu pot trai fara... Okay, dar de ce beau? Pentru ca-mi place, nu pentru ca e rutina... imi place si de asta am grija sa-mi fie inclus in ritualul zilnic... Deci? Daca imi place, inseamna ca-mi creeaza o stare buna, ma face(cu putin mai) fericit...
Intelegeti, sper, ca exemplul e prostesc, dar ideea din spate e cea importanta...


Berlioz, multumesc. Ai inteles in mare ce vroiam, so thanks for the comment;)
Si calculatorului tau, evident, care a avut amabilitatea de a ramane deschis :-))))

Eu vroiam mai multe povesti, mai multe do & don't ale alegerii unui partener...nu exemple concrete, fiecare cu viata lui, ci povesti, idei, pareri, comentarii...
Anyway...

Ma gandeam, atunci cand am intrebat ce cautam de fapt cand cautam iubirea(intitulata generic asa, indiferent de ce cauta fiecare... idile scurte, mari povesti, rutina, confort), la ce ne dorim de la celalalt...
Vrem un partener ca sa ne falim cu el, vrem un partener ca sa ne mandrim cu el in timp ce-l si iubim...? Vrem un partener care sa ne tina cald cand ne e frig(metaforic)... sau vrem un suflet aproape? Vrem sa avem un prieten cu care sa costruim un castel durabil sau vrem doar a sex buddy? Vrem sa avem cine sa tina companie sufletului nostru sau vrem pe cineva care sa ne ajute sa mutam mobila sau sa ne repare o priza?Vrem romantism sau pragmatism? Sau poate nu stim (inca ) ce vrem? Sau stim si nu gasim? Atunci ne analizam si pe noi sau dam vina pe destin? Sau ne afundam in fleacuri si nu ne punem niciodata problema...?
Apoi, altii cauta pe cineva care, fiindu-le alaturi, ii fac pe ei sa straluceasca(aici nefiind inclusa neaparat palirea celuilalt), ii fac sa infloreasca... si atunci CINE si ce coordonate trebuie sa prezinte pt asta? Si tot asa, exemplele pot continua la nesfarsit pentru ca, asa cum am mai zis, cred ca sunt tot atatea feluri de a iubi cati oameni sunt x2 ...(pentru ca in timp ce tu il iubesti pentru niste motive, el te poate iubi pentru total altele, dar asta nu inseamna ca nu se poate trai fericit)
..........................................................................

Eu, de exemplu, cand zic ca "I am looking for love" inseamna ca-mi doresc un om care, in primul rand, sa ma fascineze... Nu exagerat, dar sa fie pasiune.... sa fie ceva care sa ma atraga la el ca un magnet... fie ca este vorba de vocea lui, de accentul cu care vorbeste, de felul in care ma priveste... Apoi, fizicul mereu va fi important, nu ma ascund dupa visin.... Trebuie sa fie prezentabil, rezonabil(deci fara extreme)... Apoi imi place sa ghicesc caracterul unui om citindu-l prin gesturi, imbracaminte, maniere... Si ca sa treaca testul, trebuie sa fie gentleman.
Dar toate astea sunt pentru mine, nu pentru opinia publica... Atata vreme cat mie imi place, nu-mi mai pasa de restul. Oricum stiu ca am standarde suficient de ridicate incat sa nu ma banui de compromisuri ieftine...
In aceeasi masura, iubesc pe cineva (pe langa omul care este - ce vanghelic suna expresia asta, pfffff!) si pentru cum reuseste sa-mi lumineze mie mintea si inima.... Ca sa fiu scurta, trebuie sa fiu fericitissima langa el zi de zi, sa imi fie dor de el zi de zi, chiar si cand e in aceeasi camera cu mine, dar nu ma atinge(cum frumos scria Lola zilele trecute)....
Cand ma pot uita la acel om si(cum am mai scris intr-un post din toamna, "indragostoita lulea") imi pot (fie si doar) imagina viata intreaga alaturi de el, daca ma uit la el si radiez de fericire doar privindu-l, daca ma apropii de el iar inima mea bate la fel de zgomotos ca-n prima zi(eu cred ca asta se poate, evident, cu mici metamorfoze - nu ma intereseaza parerea celor care sustin ca dragostea si atractia sunt perisabile) si daca atunci cand il privesc dormind, am senzatia ca ma uit la un inger (ingerul meu), atunci...e el....

Nu stiu cati sub mai sus pictata descriere poti intalni, nu stiu daca toti au norocul sa il gaseasca fie si o singura data avand toate aceste criterii indeplinite... nu stiu daca toti au aceleasi crieterii de selectie...(poate pentru unii ceea ce am scris eu aici e prosteala, poate altii sunt mai pragmatici, poate altii sunt si mai pretentiosi... nu stiu, caci nu mi-ai raspuns...)
Eu stiu ca o data l-am intalnit si m-am imbatat de dragostea ce plutea in aer, stiu ca a fost posibil sa intalnesc pe cineva care mi-a aparut exact ca desenat de mine in visul vietii mele, stiu ca in suflet am ascunsa cea mai de pret comoara - amintirile, dovezile,ramasitele a tot ceea ce a fost atat de frumos - si mai stiu ca daca stii sa visezi frumos, cu sufletul deschis si curat, primesti ceea ce-ti doresti.
Intocmai.