Ho ho ho!!! Meeeeerry "After-Christmas"!!! :-)

Ce faceti, cum ati petrecut? Ce v-a adus Mosu'?
Ati fost plecati, ati stat pe acasa, a fost zapada la voi sau "canicula" de 16 grade ca la Brasov?
~~~

Eu am stat pe langa casa, asa cum, de altfel, imi si place de Craciun.
Am terminat la timp curatenia si ordinea, 2 nopti aproape albe au fost suficiente, am impodobit bradul (cel din poze, da!!), am primit musafirii si m-am bucurat impreuna cu ei de seara frumoasa a Ajunului. Am asezat masa, am ciocnit un pahar de vin bun, am impartit cadouri si am povestit.
Ca-n fiecare an.
~
Imi place sa constat ca pregatirile de la an la an se tot restrang la cele de suflet, cele de ambianta, la cadouri si atentii, la decor si tot mai putin ne mai preocupa pregatirile de mancare si bucate alese. Niciodata nu am taiat porc, nici nu am cumparat sau dorit "porcarii", atat de prezente, inca, in traditia noastra. Am pus pret pe masa de Craciun atat cat sa fie decenta, poate mai speciala si mai rafinata, dar simpla, sa satisfaca poftele fiecaruia, dar sa nu intreaca bunul simt. Sa existe un aperitiv, un fel principal si un desert, un vin bun, o masa plina de prieteni.
Daca ar fi dupa mine, meniul ideal ar fi tartine cu somon si multa lamaie, paste cu mozzarella, rosii si busuioc la cuptor si un desert fin si delicios!!!
~~~
Anul asta nu mi-am dorit nimic de Craciun.
Nici liste, nici aluzii, nici dorinte clar exprimate. Nimic(palpabil).
Desi nu consider ceva iesit din comun sa nu ai vreo dorinta anume de Craciun, unii s-au simtit ofensati de raspunsul meu. Acel "nimic" a sunat pentru ei a gol, a refuz(in loc sa fie un imens loc lasat surprizei, surprinderii, topirii in ceva frumos sau, pur si simplu, un raspuns sterp de imaginatie, acceptat), a nu stiu exact ce..., insa prin reactia lor ingrata si puerila, ursuza si cu note de frustrare, mi-a lasat un gust amar, a dezvelit mai tare caracterul, a grait mai clar decat cuvintele frumoase...
In sfarsit...
~

Asta nu inseamna ca nu m-am bucurat, totusi, de ceea ce am primit. Am fost surprinsa sa primesc o gramada de lucruri frumoase, fara a le cere. (de la mini UGG la bluzite sau pijama, de la cremite Vichy si Avene la carti si ciocolata, zdranganele si brizbrizuri...toate m-au bucurat enorm!!!)
Dincolo de aspectul consumerist al Craciunului, imposibil de eliminat in totalitate, dincolo de bucuria din ochii celor dragi la deschiderea cadourilor alese si impachetate cu grija, dincolo de bucuria mea la surprizele celorlalti, cel mai frumos cadou primit (si) de acest Craciun a fost armonia din jurul meu si bucuria de a fi alaturi de oameni dragi, parinti, bunica, nasi si prieteni.
Si mai mult, faptul ca, in noaptea de Craciun, dupa ce am impodobit bradul, iar bunica imi canta "O, brad frumos" de zor, am copt, tot impreuna cu bunica atomica, biscuiti deliciosi cu cranberries, ciocolata alba si nuci pana in zorii zilei de Craciun. Apoi i-am impachetat frumos si i-am daruit multora dintre prieteni si apropiati, exact asa cum imi dorisem, sa ofer cadouri home&hand made si, desigur, bio! Hihihi!!!
Am reusit, deci! :P

Au urmat zile linistite, mult somn, fete zambitoare, destresate, relaxate, sute de priviri admirative aruncate bradului de Craciun si decorului seren din casa, vizite la prieteni(unde, de cele mai multe ori, am reusit sa adorm pe canapea ca un ingeras hehehe, ascultand, ca un copil basmele citite la culcare, cum vorbeau si radeau cei de langa mine...), rasete si voie buna,
tort de ciocolata mmmmmmmm, planuri si din nou rasete si voie buna.
Si inca putin tort!!:P
~
Cel mai mult la perioada asta imi plac pregatirile. Impodobirea pomului de Craciun, mereu in Ajunul Craciunului, decorarea casei, impachetarea cadourilor, cu grija sa se potriveasca tot, de la hartie, pana la celofan si fundita.
Imi plac planurile, visele asternute peste masa la un pahar de vorba...
Fundalul de colinde, filmele cu tematica de iarna si happy end.
Ador sa stau seara infasurata intr-un sal calduros lungita pe canapea, sa ma uit la un film bun sau sa citesc o carte pe care o tot amanam si sa ma uit din cand in cand inspre brad, inspre stelutele si luminitele care imi incarca inima cu energie pozitiva cum nu reuseste nici o alta sarbatoare si nici un alt eveniment.
~
Privind nesfarsit bradul, micile luminite, globurile purpurii, asezandu-ma ghemuita langa el, imi dau seama ca nu neaparat redevenim pentru o clipa copii in aceasta perioada - asa cum deseori afirmam, ci pur si simplu redevenim ceea ce uitam, multi dintre noi un an intreg, sa fim: curati sufleteste, relaxati, buni, sereni si senini, capabili sa ne bucuram imens in fata micilor detalii ale Craciunului, ale familiei, ale zilelor linistite ...
~~~

Cat despre copilarie, imi amintesc cum, atunci cand eram micuta si credeam cumva intr-un soi de magie a lui Mos Craciun (caci ai mei niciodata nu mi l-au adus acasa, nu l-am vazut niciodata in fata mea, nimeni nu se deghiza pentru mine - ceea ce, in final, a fost o alegere inspirata; eram vrajita de ideea in sine, nu de personaj), in Ajun eram tinuta ocupata prin casa, iar seara, ca prin minune, in sufragerie pe canapea apareau frumos insirate, ca la "marea adunare", toaaaaaaaaaate patzachinele, papusile si jucariile de plus din casa, cica prindeau viata cand urma sa soseasca Mosul si veneau sa-l intampine. Si mai gaseam si bradul gata imposobit si adus (pe atunci il aveam natural) tot de mos. Imi amintesc si acum ce frumos era, pe acum ar fi fost retro, pe atunci dragalas, cu o instalatie de nuferi colorati pe post de beculete, cu lumanarele, caluti si alte decoratiuni specifice copilariei multora dintre noi.
Chiar ma gandeam... acum ce mai putem pastra? Globurile de plastic purpurii, funditele de panglica roz, beculetele alb galbui?
~

Apropo de asta, ieri la o prietena am admirat un superb brad natural, mare si impodobit in stil retro, clasic, simplu, cu decoratiuni autentice de pe la 1950, cu tzurtzuri ca de cristal, cu caluti de lemn in miniatura, cu ingerasi si alte frumoase globuri. O splendoare!!!!
Si ca sa fie atmosfera de basm completa, mai avea si o casuta de turta dulce, de catre mama ei facuta.
Vedeti in pozele de mai sus. E delicioasa, nu-i asa?!
Cu asemenea amintiri, cu stradania ca an de an sa pastram ceva din acea magie a momentului, cu oamenii dragi in jurul meu, cu daruri si bucurii speciale, nici nu e de mirare ca iubesc atat de mult sarbatoarea asta!!!
............................................