Aluat de haos cu syrtaki, nopţi albe şi caracterul de carton...

Afara bate un vant turbat si arata totul de parca e inceput de aprilie si tocmai se topeste ultima ninsoare...
Peseme iar nu vom avea zapada de Craciun, desi asa au spus.
Iar eu mi-am servit portia de "atmosfera de iarna" sambata, la Ploiesti, unde a fost incredibil de feeric tot peisajul acela nocturn, viscolit dar calm totodata.
In ultima saptamana am dormit extrem de putin, nu stiu ce am avut.
Azi noapte iar am facut o noapte aproape alba.
Vroiam sa termin cu ordinea si curatenia si nu mai aveam chef sa dorm.
Trebuia sa o fi terminat deja, probabil, avand in vedere ca mi-am propus asta de vreo 3 saptamani, de 2 saptamani demarasem actiunile, dar am tot stat si privit mai mult decat am si facut, efectiv, ceva.
Uneori cred ca functionez perfect dupa modelul dansului grecesc syrtaki, acel zorba care incepe lent, lent si calm si care, pe masura ce se apropie de final, devine tot mai alert, mai rapid, mai prezent...
Asa si eu si nu numai cu curatenia, ci in general cred ca am ceva in comun cu acel dans.
Imi place curatenia de Sarbatori, e altfel decat curatenia aceea saptamanala, intretinerea ei, etc.
Are ceva special, parca totul e reinnoit, aerul devine mult mai proaspat, totul e iar ordonat din temelii, cu atat mai mult la final de an cand este binevenita o schimbare, o reorganizare...
Ce nu inteleg e de ce, inainte sa fie o mare ordine, totul este o mare si neinchipuita dezordine...
Aseara aveam impresia ca ma mut si, in fix acelasi timp, noii locatari au si adus vreo armata de lucruri.
Asta in conditiile in care, pe timp de pace, am o camera tot mai goala si mai aerisita.
In cativa ani, daca o tin tot asa cu acest curent zen minimalist al organizarii interioare, o sa ajung precum Barbie si a ei camera alba. :D
Nu stiu ce spirit malefic face ca, atunci cand vrei sa organiezi putin problema, totul capata initial proportii uriase de haos.
:-))))
Si-mi place casa de Sarbatori. Imi place sa o decorez, simplu si delicat. Imi plac luminitele acelea mici ca niste stelute, galbene, dar si lumanarile rosii din sfesnicele inalte care, odata aprinse, te transporta imediat intr-o lume de basm.
Imi place mirosul de scortisoara si de portocala decojita, imi place forfota care se asterne in casa cand cei dragi se aduna in jurul bradului sau a mesei.
Vine Craciunul. Curand.
Asta inseamna ca haosul din jurul meu e pe terminate, deja simt adierea calmului lucrurilor si a gandurilor.
Acum merg la ultima incursiune in lumea cadourilor, pentru ca maine, cand Mos Craciun isi lustruieste sania si renii pentru a porni spre lume, totul sa fie pregatit, frumos impachetat, parfumat.
~~~
Pornisem sa scriu azi - dar am fost bruiata de spectacolul haotic din jurul meu - despre cum, fix acum un an, am facut tot o noapte alba. Fusesem la colindat, ne-am intors la 3 si ceva si am stat apoi de palavre cu draga mea Lύ pana in zorii zilei cand ea a plecat la Constanta, unde avea sa o astepte...probabil cel mai dureros moment de pana acum..., iar pe noi, pe ceilalti, alunecarea la cele vesnice a unui om de o blandete rara pe care aboslut toti l-am iubit enorm.
Mi-a ramas, insa, in suflet noaptea aceea alba pentru cat de frumoasa si de vesela a putut fi. A fost o distractie continua, iar apoi, in linistea noptii printre cele mai frumoase dialoguri purtate vreodata cu un prieten...
Pentru mine, printre acele momente unice si speciale din viata pe care le poti numara pe degetele de la o mana, cele mai importante s-au intamplat in niste nopti albe, lungi, extraordinare, de vara sau nu, intodeauna cu oameni pe care ii iubesc. Sau pe care am inceput sa-i iubesc in acele nopti...
Tot cam acum un an am mai adaugat un prieten pe lista aceea minunata a prietenilor care rasar asa, ca de nicaieri, pentru a-ti ramane apoi aproape fara vreun motiv anume si pe care ai impresia ca-i stii de o viata. Prieten cu care, la fel, am impartit prin intermediul undelor internetului franturi de nopti albe si de povesti. Thanks, Bebe. :-)
~~~
Eram, de asemenea, pornita sa scriu, protestand, despre oamenii cu caractere de carton, despre acele mopuri umane, prea sensibili, cumva duplicitari, slabi, cu un comportament mereu aluzoriu, niciodata asumat si aroganti machiati in cele mai modeste fiinte de pe planeta.
N-am sa mai continuu acum din lipsa de timp, insa voi reveni cu detalii.
Intre timp am aflat si ce vreau de Craciun, asa ca merg sa iau masuri. :-)
..................................