A fost una din acele zile idilice de toamna, calduroase si totodata suficient de racoroase incat sa distingi cu usurinta miresmele specifice anotimpului recoltei: strugurii parfumati, fumul de la gratar si altul de la frunze arse, umezeala inmiresmata a ierbii...
Am cules branduse (stiati ca au o substanta toxica? eu nu banuiam ca asa niste gingase floricele pot fi otravitoare. Dar poate tocmai pentru ca sunt delicate, serul acela o fi arma lor de aparare...) si apoi am facut un buchetel pe care il am si acum pe pervazul geamului. Movul este una dintre culorile mele preferate. Este o culoare regala, impunatoare si generatoare de mult calm si claritate. Ba chiar am citit ca movul este culoarea care iti poate servi ca muza pentru inspiratia creatoare.
Desi curios pana si pentru mine, duminica am poposit din nou in Bucuresti.
De aici legatura cu titlul inspirat de deliciosul desert servit ieri la o intalnirea simandicoasa (intalnire care a fost suportabila pentru ca s-a finalizat cu un Caramel Machiato la Baneasa).
Este vorba de Blueberry pancakes with ricotta cheese(in engleza suna mai interesant) de la Casa Doina, local situat in (trebuie sa recunosc) singura zona frumoasa din capitala (unde aproape ca as putea locui si lucra), zona din jurul Soselei Kisselef, Herastrau, Piata Presei...
Localul mi s-a parut (gratie clatitelor) acceptabil, o zona aerisita, o gradina si o cladire splendide, insa niste preturi cam indraznete si (aici e nepotrivirea) prea multe detalii nepermise, cum ar fi pavajul spart in multe locuri, gresie de exterior foarte deteriorata, niste pernute pentru scaunele din fier forjat ingrozitor de "din alt film" sau toaleta cu incuietori lipsa...
In drum spre casa, facand o "baie" de trafic infiorator a la Roumanie, ma gandeam eu senina si senila cum o fi sa intram in cartea recordurilor nu numai ca tara cu cele mai multe imbecilitati multiplicate obsesiv (vezi sensurile giratorii "fara numar"), ci si ca tara cu cel mai lung pietonal din lume, soseaua de pe Valea Prahovei!
Serios!!!
Ar fi un vis, ia imaginati-va putin. :-))))
Mestesugari insirati in voie fara frica zdrobirii de catre vreun tir, trasuri si carute trase de cai pentru sporirea farmecului, dar si pentru cate o urgenta, evenimente in aer liber, direct pe DN1, oameni degajati mergand agale dinspre Sinaia spre Predeal, schimband amabilitaturi cu localnicii incarcati de trurism cum nici Udrea nu visa...
Ce mai, un vis, v-am zis!
Iar masinile si orice alte autovehicule ar urma sa fie imbarcate pe o platforma feroviara (ca si asa se circula mizerabil cu trenul si la o viteza de melc somnoros) ce ar serpui lin pe marginea DN1-ului in continua sarbatoare, urmand sa fie (ele, masinile) revendicate la destinatie, si anume la intrarea in Brasov, ultima frontiera a nervilor de fiecare weekend al oricarui dement care crede ca in tara asta turismul nu e sport extrem.
................................................
Un comentariu:
lasa traficul, important e ca te-ai simtit bine :)
Trimiteți un comentariu