Desi leneveala, programul palid si linistea specifica finalului de saptamana nu imi sunt pe plac intotdeauna, eu preferand agitatia si calatoriile, iesirile la aer, flendureala prin magazine, etc, uneori pot fi o veritabila pisica de casa, rasfatandu-ma si foindu-ma de pe o canapea pe alta in cautare de huzureala suprema.
Azi dimineata la ora 9 aerul era inca atat de proaspat si racoros, incat nu ma mai dadeam dusa din fereastra larg deschisa, scaldata in lumina difuza a soarelui ce juca v-ati-ascunselea printre nori.
Pe ritmurile acordurilor mele preferate (Delerium si Cirque du Soleil) am inceput seria ritualurilor pe care parca numai intr-o duminica insorita, intr-o pijama pufoasa si cu mintea inca plina de vise(cam agitate si hai hui azi noapte) le poti face.
Cu cafeaua aidoma celei mult indragite de la Starbucks (dar de data asta fabricata à la maison) pe birou, cu 15 ferestre de internet deschise cu o gramada de chestii bune de citit (de ex:
- ce a mai facut Johanna Cox, castigatoarea concursului Syilista, la Elle,
- despre ce mai scrie Cristian Lupsa,
- ce vraji au mai facut cei din Blogroll
- editia online a Foreign Policy)
si cu un Harper's Bazaar aburind si tomnatic alaturi, mi-am inceput, plina de euforie matinala, ziua.
Ultima zi linistita si fara pic de stres inaintea urmatoarelor 5 ce se anunta incarcate ca un brad de Craciun si doldora de emotii....
Pai, cum sa nu savurezi o asemenea zi? Se poate? Mmm...nu :D
Cand am timp si dispozitie, precum azi, imi place sa-mi aplic pe fata, ca intr-un ritual magic si foarte captivant, tot soiul de creme si cremitze (Shiseido ramane in topul preferintelor mele, dar si Happyderm de la L'Oreal, care e si de vreo 15 ori mai ieftina :-)) ; eu fiind o sugativa de crema hidratanta, am nevoie de un raport convenabil calitate-pret, pentru ca...., in sfarsit, se intelege de ce :D), masti si tonice (am descoperit acum o lotiune tonica cu miros demential de la L'Occitane - Amande&Pomme); imi place sa-mi pictez unghiile in tot soiul de culori sangerii, pentru ca mai apoi sa revin la banalul, dar totusi elegantul, tratamentul incolor de unghii cu pudra de diamant, de la Maybelline.
Mai fac ordine printre haine, descoperind astfel chestii nepurtatae de mult, pentru simplul fapt ca am uitat de ele.
La fel si cu accesoriile si brizbrizurile din colectia personala.
Am frunzarit Harper's Bazaar si am inceput sa-mi fac o idee despre tendintele de toamna - iarna din sezonul asta.
Imi plac si nu prea, dar oricum consider doar orietntative sfaturile si indicatiile revistelor glossy, ramanand la alegerea bunul meu gust si plac ce o sa port cand termometrul va arata, neingaduitor, vreo -5, -10 grade...
Mi se pare asa aiurea sa fii sclavul modei si sa o aplici fara a trece alegerile prin filtrul potrivirii pe personalitatea proprie.
Dimpotriva, cred ca stilul adevarat il detin persoanele care, tocmai, adapteaza trendurile in linii mari cerintelor si exigentelor personale, cu tot ce implica asta, pudrand deasupra si o nota aparte, inexistenta atunci cand vitrina coboara direct pe pielea ta, fara pic de aport personal.
Iar ma intind la vorbe, oare cum reusesc?!
Mai mult decat indicatiile de fashion, mi-au atras atentia cateva carti si filme, in curs de aparitie (sau aparute deja).
Este vorba de 2 filme romanesti pe care intentionez sa le vad, fie si doar pentru a ma declara, din nou, dezamagita, ramanand deschisa unei posibile surprinderi, totusi. Este vorba de "Tovarasi, ce frumoasa e viata" si "Dragoste in timpul liber".
Iar in materie de carti, "Noile Mitologii"(Jérôme Garcin) si "Amintiri si povesti mai deocheate"(Neagu Djuvara) se afla deja in lista de cumparaturi de maine. :-)
Pentru ca stiu atat de bine sa bat campiile scriind (despre nimic notabil, in fapt), in momentul asta sunt deja la a treia cana de cafea cu aroma de vanilie si spuma de lapte, am schimbat si muzica, iar pizza este aburinda si gata sa fie degustata, dupa cum cred ca ati si observat.
Pizza este un gen de mancare pe care il indragesc foarte mult. Mi se pare ceva foarte simplu de facut si foarte gustos si usor, daca detii secretele unei retete corecte. Ceea ce, cu parere de rau spun, in Romania nu am prea intalnit. Ardeiul gras, atat de aromat, este un ingredient ce nu ar trebui sa lipseasca dintr-o pizza adevarata, insa in pizzeriile de la noi e o curata utopie. La fel si mozarella autentica care ar trebui sa fie bogat raspandita pe aluatul rotund, in loc de pseudo ingrediente e succes. De asemenea martusiesc ca ma dispera la culme cand vad pizza cu porumb ca pe ceva teribil de autentic, pizza inecata in sos sau pizza cu blat oricum altfel decat subtire si elastic...
Un guru in domeniu ar fi Domino's Pizza. Nu ratati, daca intalniti vreodata.
Mda.
Intre timp am ratat si Apropo Tv si asta numai pentru ca ProTv nu are inca optiunea de a fi vizionat online.
Soarele e sus pe cer, mai dragastos decat dimineata, asa ca fereastra ramane deschisa larg, iar eu cred ca ma retrag pe o canapea primitoare, cuibarita in mrejele unui sal gros si pufos (mereu de la Ikea) sa mai meditez putin la nemurirea sufletului prin lumea viselor, intr-un rasfat absolut al somnului de dupa-masa.
...............................................................
Un comentariu:
Hmm, cat de minunata poate sa fie leneveala asta!!
Trimiteți un comentariu