Cântă-mi, lăutare...

Sau, in cazul ăsta,
privighetoarea de serviciu...
UPDATE: cica era mierla...
De 2 zile, ma trezesc stand la geam in toiul noptii, privind in gol si ascultand cristalinul ciripit...
Ieri mi s-a parut dragut sa o aud cantand....era aproape 5, dupa ora noua..., insa azi...azi dimineata la ora 2... credeam ca sunt singura care nu doarme....
Si a cantat, si a tot cantat, ba chiar am adormit, apoi, cu geamul putin intre-deschis ca sa o aud mai bine, sa-mi tina companie...
Motiv pentru care, abolut logic, acum sunt destul de racita. Sper sa-mi mai cante "muzica", macar cea interioara, si pana ma refac....
Ar fi de-a dreptul caraghios, dar! nu imposibil, sa racesc urat taman acum cand distinsa Primavara a catadicsit sa ne incante cu umila sa prezenta...
Bine, dar revenind la ciripitul matinal, ce pasare canta in halul asta de devreme? Eu credeam ca ciocarliile, privighetorile si ce alte inaripate mai canta se respecta la ora asta si isi fac somnul de frumusete....
Oare facea o serenada nocturna? Oare mie? :D
Sau isi spunea oful unei alte surate pe un chat room in aer liber...? Cert este ca cineva sau ceva o inspira teribil.
Thanks, though! :-)
Ah, Green Report sustine ca poluarea fonica a marilor orase (eu traind intr-o mare metropola, inchipuita, desigur ca dau crezare studiului din Marea Britanie, Brasovul e the new London... :-))) whatsoever, sa revin la tema) a determinat schimbari radicale in bioritmul pasarilor (bine, incalzirea globala si poluarea umana de tot felul a determinat, daca e sa ma intrebati pe mine, modificari substantiale si in comportamentul "pasaricilor", dar asta este un alt subiect, mai sensibil chiar decat decibelii sesizati de pasari...) si, sustine raportul de la a carui concluzie m-am indepartat ca sa bat campiile, zburatoarele au inceput sa-si schimbe orele de cantat (de aia, cred, pe aici canta cocosul pe la 14 la pranz....e mahmur, ca-l tin treaz drele care canta noaptea, mai nou), multe dintre ele cantand noaptea caci ziua nu isi mai aud glasul de la atata zgomot urban (deci nu numai oamenilor le place sa se auda vorbind, ci si pasarilor, this is something....), iar unele, ca privighetoarea, au inceput pur si simplu sa cante mai tare (selectie naturala ii zice la treaba asta, parca :-) ).
Pentru cine vrea intreg articolul, aici, va rog.
In timp ce lecturati, va dedic si o melodioara simpatica, mai old fashioned, asa....
Gil Dobrica - Chip de copil

Daca tot m-am dovedit insomniaca, am terminat de citit si "Cosmetica dusmanului" de Amelie Nothomb....
As fi vrut sa-i dedic un post intreg, insa ups!, nu pot....m-a bulversat prea tare pe final cand am inceput sa descopar care este legatura dintre cele 2 personaje ce au dialogat aboslut non-stop pe tot parcursul cartii....
Well, apropo de asta, dupa asa o carte sunt aproape tentata sa citesc In cautarea timpului pierdut, caci desi de mica am avut oroare de cartile unde abunda descrierea pe zeci de pagini, cartea asta mica si intzesata de dialog neintrerupt, m-a cam obosit. :-) Si mi-a deschis apetitul pentru putina naratiune pura. :-) We'll see. I'll keep you posted!
Despre carte... e captivanta, trasatura de baza si nemaipomenita calitate a tuturor cartilor lui Amelie Nothomb. Te ameteste dialogul, schimbul acid de replici (nu mai acid decat in Igiena asasinului, briliantul sau debut scriitoricesc) iti mentine atentia la cote maxime, savurezi fiecare pagina si, desi te apropii de finalul ei, te afunzi intr-o ceata, esti confuz si nu stii, dar vrei sa afli cat mai rapid, incotro te poarta aceasta conversatie aprinsa dintre Jerome Angust si misteriosul Textor Textel (ce nume tembel....).
Cartea, pe care nu vreau sa o povestesc aici, caci poate si altii vor sa o citeasca si sa o descopere singuri, merita timpul acordat si merita citita.
Umor, moralitate, duplicitate, adevar si inchipuire, trimiteri rascolitoare, grotescul si abjectul, dedublare, ideile contradicotrii ("...cruzime sincera, ca si iubirea...") pervertibilitatea ratiunii, ... Pascal, Max Stirner, Jansenism, toate aceste lucruri, idei, concepte si curente le gasim interesant si inedit topite in eprubeta belgiencei Amelie Nothomb.
Ce mi-a placut foarte mult in carte (si nu mi-a trezit, curios, nici un sentiment de repulsie si nici vreo traire contradictorie) a fost ideea conform careia omul este o citadela, iar portile ii sunt propriile simturi.
Magnific!! Si, in continuare, ideea ca auzul este cel mai slab aparat simt. Impotriva vazului, avem pleoapa, impotriva mirosului, ne putem baricada nasul, impotriva gustului, ne este mereu permis sa postim sau sa ne abtinem de la ceea ce ne provoaca rau, de la atingere, exista legea (conform cartii) sau reactia, zic eu.... , dar in privinta auzului avem mult mai mari dificultati in a-l proteja sau chiar feri total de diverse tipuri de poluari fonice....tipete, jigniri, malitiozitati, ironii, adevaruri, etc...
Nu vi se pare?
~~~
Pe final, vroiam sa va mai zic ca de la atata pasiune pentru povesti, acum primesc si in vis tot felul de scenarii interesanto-fabulatorico-bizaro-atragatoare....
De la rasaritul "majestic" si padurile de smarald am ajuns la desfasuratoare serioase cu proiecte europene a caror participanta de seama sunt, cu nesfarsite calatorii printre nori, timp in care aveam o imagine nemijlocita si limpede ca lacrima a intreg continentului european de la inaltime....aventuri, prietenii, safari emotional, totul finalizat bombastic cu o oferta de job la Londra ca si translator, oportunitate ce urma sa fie mijlocita de Paul Newman...Da,da, stiu, bietul om, a murit, nu stiu de unde pana unde m-am decis sa-l visez taman acum, ca nu mai zic ca nu imi inspira nimic, doar un mare actor....dar nebannuite sunt caile visului zuzulistic, asa intrucat astern un no comment pe tapet, visez mai departe la mirajul jobului londonez si va zic sa aveti o saptamana jucausa si usoara in timp ce plec plutind(a) spre oras...
................................................................