Mankind is No Island

Acesta este titlul unui clip pe care l-am primit zilele trecute si care m-a cucerit prin simplitatea lui si prin coloana sonora.
Asa un clip nu are nevoie de tone de cuvinte cu care sa se asezoneze
intr-o descriere, se defineste singur la vizionare.



Un filmulet facut cu telefonul mobil, un very low budget short movie (l-a costat pe autor numai 57 dolari ca sa il realizeze) care a cucerit juriul marelui Festival Tropfest, cel mai important festival de gen din lume, si a primit premiul cel mare in valoare de 20.000 dolari....
Asta daca mai era nevoie de o dovada ca nu e nevoie de lux si opulenta ca sa fii un invingator.
Un clip sensibil, a carui piese de puzzle se aseaza atat de frumos pe delicata melodie...
"This story is about 2 cities divided by a great ocean, united by hope...hunger.
Through your eyes our city is famous, happy... You can feel the love...
But what is it what we love today? Do we love the people or the place? ... "
Va las pe voi sa descoperiti mai departe.
Despre saracie, prin prisma iubirii, a tolerantei..., fara brutalitate, fara revolta...
Despre ignoranta, prin prisma rutinei, a nepasarii, a orbirii cotidiene...
Despre oameni..., despre omenire, despre omenie...
O poveste usor de plasat in orice colt al lumii...
Si o solutie accesibila tuturor...
The gentle art of hearing...your truth, your thinking, your inner spirit...
~~~
LATER EDIT :
Şi pentru că observ că au inceput să-mi placă postările matinale, vă servesc, din nou, cu un mic dejun de primăvară.

Toast clasic, danish blue cheese, felii de măr si alune caju.
Poftă bună!!
.................................................................

Cântă-mi, lăutare...

Sau, in cazul ăsta,
privighetoarea de serviciu...
UPDATE: cica era mierla...
De 2 zile, ma trezesc stand la geam in toiul noptii, privind in gol si ascultand cristalinul ciripit...
Ieri mi s-a parut dragut sa o aud cantand....era aproape 5, dupa ora noua..., insa azi...azi dimineata la ora 2... credeam ca sunt singura care nu doarme....
Si a cantat, si a tot cantat, ba chiar am adormit, apoi, cu geamul putin intre-deschis ca sa o aud mai bine, sa-mi tina companie...
Motiv pentru care, abolut logic, acum sunt destul de racita. Sper sa-mi mai cante "muzica", macar cea interioara, si pana ma refac....
Ar fi de-a dreptul caraghios, dar! nu imposibil, sa racesc urat taman acum cand distinsa Primavara a catadicsit sa ne incante cu umila sa prezenta...
Bine, dar revenind la ciripitul matinal, ce pasare canta in halul asta de devreme? Eu credeam ca ciocarliile, privighetorile si ce alte inaripate mai canta se respecta la ora asta si isi fac somnul de frumusete....
Oare facea o serenada nocturna? Oare mie? :D
Sau isi spunea oful unei alte surate pe un chat room in aer liber...? Cert este ca cineva sau ceva o inspira teribil.
Thanks, though! :-)
Ah, Green Report sustine ca poluarea fonica a marilor orase (eu traind intr-o mare metropola, inchipuita, desigur ca dau crezare studiului din Marea Britanie, Brasovul e the new London... :-))) whatsoever, sa revin la tema) a determinat schimbari radicale in bioritmul pasarilor (bine, incalzirea globala si poluarea umana de tot felul a determinat, daca e sa ma intrebati pe mine, modificari substantiale si in comportamentul "pasaricilor", dar asta este un alt subiect, mai sensibil chiar decat decibelii sesizati de pasari...) si, sustine raportul de la a carui concluzie m-am indepartat ca sa bat campiile, zburatoarele au inceput sa-si schimbe orele de cantat (de aia, cred, pe aici canta cocosul pe la 14 la pranz....e mahmur, ca-l tin treaz drele care canta noaptea, mai nou), multe dintre ele cantand noaptea caci ziua nu isi mai aud glasul de la atata zgomot urban (deci nu numai oamenilor le place sa se auda vorbind, ci si pasarilor, this is something....), iar unele, ca privighetoarea, au inceput pur si simplu sa cante mai tare (selectie naturala ii zice la treaba asta, parca :-) ).
Pentru cine vrea intreg articolul, aici, va rog.
In timp ce lecturati, va dedic si o melodioara simpatica, mai old fashioned, asa....
Gil Dobrica - Chip de copil

Daca tot m-am dovedit insomniaca, am terminat de citit si "Cosmetica dusmanului" de Amelie Nothomb....
As fi vrut sa-i dedic un post intreg, insa ups!, nu pot....m-a bulversat prea tare pe final cand am inceput sa descopar care este legatura dintre cele 2 personaje ce au dialogat aboslut non-stop pe tot parcursul cartii....
Well, apropo de asta, dupa asa o carte sunt aproape tentata sa citesc In cautarea timpului pierdut, caci desi de mica am avut oroare de cartile unde abunda descrierea pe zeci de pagini, cartea asta mica si intzesata de dialog neintrerupt, m-a cam obosit. :-) Si mi-a deschis apetitul pentru putina naratiune pura. :-) We'll see. I'll keep you posted!
Despre carte... e captivanta, trasatura de baza si nemaipomenita calitate a tuturor cartilor lui Amelie Nothomb. Te ameteste dialogul, schimbul acid de replici (nu mai acid decat in Igiena asasinului, briliantul sau debut scriitoricesc) iti mentine atentia la cote maxime, savurezi fiecare pagina si, desi te apropii de finalul ei, te afunzi intr-o ceata, esti confuz si nu stii, dar vrei sa afli cat mai rapid, incotro te poarta aceasta conversatie aprinsa dintre Jerome Angust si misteriosul Textor Textel (ce nume tembel....).
Cartea, pe care nu vreau sa o povestesc aici, caci poate si altii vor sa o citeasca si sa o descopere singuri, merita timpul acordat si merita citita.
Umor, moralitate, duplicitate, adevar si inchipuire, trimiteri rascolitoare, grotescul si abjectul, dedublare, ideile contradicotrii ("...cruzime sincera, ca si iubirea...") pervertibilitatea ratiunii, ... Pascal, Max Stirner, Jansenism, toate aceste lucruri, idei, concepte si curente le gasim interesant si inedit topite in eprubeta belgiencei Amelie Nothomb.
Ce mi-a placut foarte mult in carte (si nu mi-a trezit, curios, nici un sentiment de repulsie si nici vreo traire contradictorie) a fost ideea conform careia omul este o citadela, iar portile ii sunt propriile simturi.
Magnific!! Si, in continuare, ideea ca auzul este cel mai slab aparat simt. Impotriva vazului, avem pleoapa, impotriva mirosului, ne putem baricada nasul, impotriva gustului, ne este mereu permis sa postim sau sa ne abtinem de la ceea ce ne provoaca rau, de la atingere, exista legea (conform cartii) sau reactia, zic eu.... , dar in privinta auzului avem mult mai mari dificultati in a-l proteja sau chiar feri total de diverse tipuri de poluari fonice....tipete, jigniri, malitiozitati, ironii, adevaruri, etc...
Nu vi se pare?
~~~
Pe final, vroiam sa va mai zic ca de la atata pasiune pentru povesti, acum primesc si in vis tot felul de scenarii interesanto-fabulatorico-bizaro-atragatoare....
De la rasaritul "majestic" si padurile de smarald am ajuns la desfasuratoare serioase cu proiecte europene a caror participanta de seama sunt, cu nesfarsite calatorii printre nori, timp in care aveam o imagine nemijlocita si limpede ca lacrima a intreg continentului european de la inaltime....aventuri, prietenii, safari emotional, totul finalizat bombastic cu o oferta de job la Londra ca si translator, oportunitate ce urma sa fie mijlocita de Paul Newman...Da,da, stiu, bietul om, a murit, nu stiu de unde pana unde m-am decis sa-l visez taman acum, ca nu mai zic ca nu imi inspira nimic, doar un mare actor....dar nebannuite sunt caile visului zuzulistic, asa intrucat astern un no comment pe tapet, visez mai departe la mirajul jobului londonez si va zic sa aveti o saptamana jucausa si usoara in timp ce plec plutind(a) spre oras...
................................................................

A [wonderful] day off !!!

Ah, ce zi a fost ieri! Ce zi!!! :-))
In primul si in primul rand a fost grozava pentru ca am avut liber. Si ca in orice zi libera, nu stiu cum se face ca m-am trezit pe la 7 si ceva senina ca o floare, ceva ce binenteles nu e lasat de la cel de sus intr-una din zilele normale in care numai ideea ca trebuie sa ma dau jos din pat atunci cand alarma telefonului meu (ce-mi canta, languros, dimineata de dimineata "That's Amore" a lui Dean Martin - vezi mai jos melodia! - Da, stiu, sa alegi asa o melodie pentru a te trezi dimineata e un act destul de sadic, insa imi asum aceasta chestiune, macar imi gadila urechile si nu ma trezesc plina de nervi.) da nemiloasa sentinta "azi nu e weekend, honey, da-te jos din pat!!!", numai aceasta idee imi incetineste ritmul si imi este insuflata pe loc o lentoare si un somn profund cum nu s-a mai vazut...si incep sa visez la ore nesfariste de cufundare in lumea lui Mos Ene sau confectionez planuri de hartie creponata cum ca in primul weekend am sa dooooorm si am sa dooooorm si tot asa.

Degeaba, in weekend sunt extrem de odihnita, la 10 sunt treaza, insa insist sa mai motai sau sa ma mai invart printre cearceafuri numai ca sa nu dau satisfactie voiciunii ce nu prea ma loveste de luni pana vineri....
Apoi, ziua de ieri a fost o zi absolut superba datorita visului avut in noaptea precedenta. Sunt o visatoare cu diploma, cu ochii inchisi sau nu, visez cat poti cuprinde cu imaginatia si inca un pic. Pretuiesc amintirea unor vise deosebite sau, dimpotriva, ma marcheaza anumite vise - cosmaruri avute in trecut a caror desfasurare si acuratete o pastrez mereu vie si intacta in minte.
Cel mai eliberator vis este acela in care zbor. I know, suna SF, insa se stie, este un vis nu atat de rar intalnit...
Dar revenind la visul meu de ieri.... Oh, cum sa va zic.... a fost divin, a fost ceva ciudat, adica nu pot descrie exact unde eram, cu cine, cand... insa culorile... Coloritul din imaginile pe care le-am vazut in vis mi-au aparut ca cele mai speciale tablouri ale naturii vazute vreodata. Dimineata cand m-am trezit, am stat deliberat cu ochii inchisi cateva minute si am rememorat desfasuratorul de noapte, tocmai ca sa ma asigur ca nu mi s-a parut si ca nici nu am sa le pierd odata cu impactul luminos al diminetii....
Mi s-a mai intamplat acum ceva vreme sa visez ca ma aflu pe un deal si ca, privind duios spre marea ce sclipea la orizont, eram martora celui mai fantastic rasarit de soare imaginat vreodata si, evident, de un ireal de basm... Insa visul asta, in care am vizualizat paduri de smarald, sclipitoare, prietenoase, desi pe jumatate intunecate, siluete zvelte ale unor copaci semeti si blanzi..., visul asta care mi-a imprimat o seninatate stranie pe fata-mi pe toata durata zilei mele libere, este unic si aproape magic. Am si acum in imaginea mintii tablourile de o rara delicatete si naturalete, insa nu numai ca nu pot sa le descriu in cuvinte fara sa le stirbesc din farmec, dar efectiv nu as putea sa astern pe suprafata lucioasa a laptopului ceva atat de fantastic si de perfect precum peregrinarile mele nocturne dinspre marti spre miercuri. :-)
Ah, alteori mi s-a intamplat sa visez ceva atat de frumos, uneori aproape real, incat dupa ce m-am trezit si mi-am amintit ce am visat, am pus la loc capul pe perna si am inchis pleoapele, numai ca sa ma mai bucur de povestea mea onirica inca un pic, sa o continuu, sa o modelez dupa plac....
Citeam la un moment dat un articol despre vise si mi-a placut mult cum suna urmatoarea fraza: "Orice fiinta capabila de declansarea unor procese imaginative, in speta cea umana, devine astfel un demiurg in adevaratul sens al cuvintului, un creator de lumi… de universuri paralele."
Miercuri, 25 Martie, a fost o zi si cu o vreme grozava. Asta, desigur, daca privesti partea plina a paharului si consideri "artistic" amalgamul de ploaie, vant turbat, viscol, soare stralucitor si cer senin, balti imense, sclipiri de raze si ger curat pe inserat...
Eu ieri am decis sa ma bucur de toate intemperiile astea capricioase caci o zi libera am si nu vad de ce mi-as fi innegrit-o cu ganduri gri de nervi si indignare ca Signorina Primavera petrece pe alte melaguri si a uitat sa mai vina si la noi...
Mi-am petrecut ziua lin, dimineata am savurat cafeaua impreuna cu o prietena, apoi, mai pe la pranz, am experimentat somnul de frumusete, iar dupa am fost la cumparaturele. Dupa-amiaza am citit din colectia mea de Amelie Nothomb. Am ajuns la cea de-a 8a carte, "Cosmetica dusmanului", o carte despre care am sa scriu odata caci prea e interesanta, savuroasa si captivanta, ca orice alta carte a belgiencei nascute in Tara Soarelui Rasare. She's almost addictive, serios!
Asa o zi draguta nu putea avea alt final decat unul apoteotic si plin de hohote de ras cauzat de emisiunea Sinteza Zilei unde ilustrul prim ministru al Romaniei a tinut mortis sa intre in direct si sa declanseze un "one boc show" delirant de ilar (cu accese de patologic, pe alocuri, insa sa nu ne afundam in chestiuni serioase ca nu merita...)!
In fine, am avut o zi pe cinste!!!
Va doresc si voua o frumoasa zi de joi si nu, azi nu va servesc cu nimic :-)
Just coffee!
........................................................

Bună Dimineaţa !

Un iaurt bun insanatoseste viata!
Cica...
Reclama asta o insenineaza, oricum.
Pe a mea, cel putin.


Cautam ceva care sa ma insenineze in dimineata asta in care ma simt, ta daaaa!!!, mahmură!
Desigur, mahmura in acceptiunea zuzulinatica a termenului, adica ma doare capul si cum m-am trezit inca de la ora 6,30 presiunea atmosferica de deasupra capului meu e cumva crescuta.
Mda...
Noroc ca am vazut oameni mahmuri de-a dreptul in mica mea viata ca sa ma pot amuza de starea mea matinala cauzata de stropul de lichior baut aseara.
E prima data cand am baut lichior si nu mi s-a facut greata. Era un lichior mai special caci picura dintr-o sticla cu 2 compartimente separate, unul cu lichiorul de cafea si unul cu o crema de lapte, vanilie sau habar nu am ce era chestia aia, dar avea gust bun. Binenteles ca eu am gasit repede o solutie de a-mi turna mai multa crema alba decat lichior, insa pare-se si licoarea aparent inofensiva, milky like, avea o suficienta doza de alcool.
Am baut vreo 100 ml, apreciind dupa marimea paharului, insa pentru Zuzu atata lichior a fost too much. L-am baut seara, dar pe stomacul aproape gol si l-am baut si cam repede caci avea gust bun si nu vedeam pentru ce sa-mi prelungesc agonia papilelor mele gustatuve cand le pot rasfata dupa voie....
Nimic nu prevestea durerea de cap, insa mai pe innoptat, asa, s-a instalat ca o menghina madam Durere si vad ca inca insista sa-mi tina companie desi am incercat sa o otravesc cu un Codamin, bulina care da mereu rezultatele scontate.
Mai putin de data asta, cand madam Durerea de Cap a iesit victorioasa....
Lasa, moare ea cu cafea, o muzica buna si ceva chestiuni de rezolvat in birou. :-)

Daca tot m-am trezit cu noaptea-n cap, v-am pregatit si micul dejun!
Durerea de cap ma impiedica sa consum asa o gustare, am sa culeg un iaurt de pe drum si o sa ma tratez cu ceai.
Dupa ce beau cafea, desigur.
Si ah!, o sa ma "laud" azi ca sunt mahmura si o sa rada toti de mine ca un strop de lichior imi da asemenea reactii adverse heheheh.
I'm zuzu, what can I do?! :-)))))
~~~
Gustarea din poza de mai sus:- bagheta taraneasca (italienii ii zic, parca, ciabatta; noi ii zicem "de la Kaufland" :-))) sau "bagheta aia gustoasa pe care ar fi fost frumos sa o gasesti la acele inexistente brutarii din fiecare cartier ca sa nu mergi 3 km in cautarea ei")
- ulei de masline
- rosii taiate felii
- telemea de "beeee"(oaie) - recomand La Dorna, feta de oaie sau de Fulga, ambele bune.
- oregano (oregano e un strainez cuvant pentru romanescul cimbru? sau e sovarf? sau nu se mai stie ce e? cred ca e mai important ca e bun prin salate si mancaruri mediteraneene)
~~~
Pofta buna si o zi splendida sa aveti!!!!!
Pa-paaaa!!!!!
.....................................................................

Nu că zic, dar vreau să spun ...

Mi se intampla uneori sa fiu surprinsa de felul in care vorbesc oamenii.
De felul lor in care, cred ei, comunica. De multitudinea de nuante pe care limba romana le detine, in toata splendoarea ei si pe care un strain, de exemplu, le-ar intelege cu greu.
Unele dintre fineturi sunt "conventii" a caror "legalitate" in exprimare s-a certificat in timp, prin repetare si prin unanima acceptiune populara. Nu toate detaliile si conventiile lingvistice au si o baza academica, insa se stie bine ce diferenta este intre limba literara, limba vorbita si, nu in ultimul rand, intre acestea doua si comunicarea propriu zisa, acea sensibila, dar deloc de neglijat, diferenta intre ceea ce spun, ceea ce vreau sa spun (adica ceea ce as vrea ca interlocutorul sa inteleaga) si ceea ce, in final, transmit.

Sa va dau un prim exemplu: profesoara mea de germana, o nemtoaica...
Ne povestea ea siderata o continua neintelegere cu unii dintre parinti care vin sistematic sa isi scuze odraslele cu diferite ocazii(este invatatoare la liceul cu predare in limba germana); ba ca tema, ba ca trebuie sa mearga te miri unde si deci e nevoie de invoire, ba ca una, ba ca alta....
Profa asculta pana la capat, dupa care, aproape invariabil, replica senin : "Da, va inteleg...., dar nu se poate sa...." nu stiu ce si nu stiu cum.
Ghici ce? Parintele, si mai uluit, bulbuca ochii si se intreaba cum adica "ma intelegi", dar totusi „nu”....
Ha! Si a venit profa intr-o zi la curs si ne-a povestit si ne-a intrebat ce, oare, face gresit de nu se intelege cu astia....
A fost repede lamurita.
Romanului cand ii spui "da, (te / va) inteleg", ooooh, pai asta!!! inseamna ca empatizezi cu el, ca ai receptionat mesajul si ca, implicit!!, esti de acord cu ce zice, il sustii, incuviintezi ceea ce el iti argumenteaza.
Profa: Aoleu, pai eu cand zic <>, vreau sa spun simplu: "AM INTELES CEEA CE MI-ATI ZIS", adica, pentru a face si mai clar, AM AUZIT ceea ce mi-ati zis. Atat! :-))))
Eh, cand am zis de nuante in exprimare, cam la asta m-am referit.
~~~
Alte exemple care adancesc putin si conceptul de "comunic, deci exist":
- Ce diferenta mare este intre un "ai grija" spus cuiva la plecare, inaintea unei actiuni, unui drum, etc. si "ai grija de tine".
"Ai grija", desi in esenta are o intentie buna, transmite aproape involuntar o frica, e ca o tragere de mana... "ai grija!"(cand masina trece vajaind prin fata ta, iar tu scapi ca prin urechile acului..).
Cam asta transmite interlocutorului aceasta expresie atat de uzata cu scopuri nobile. Desigur, se face inconstient, am zis, intentia este una buna, insa vorba aia "drumul spre iad e pavat cu bune intentii", heheheh.
Pe cand "ai grija de tine" este mult mai pozitiv. Este, in primul rand, mai bland, ca mesaj. Are inclusa undeva in substraturi o dovada de incredere, aceea ca tu, receptorul mesajului, esti capabil sa ai singur grija de tine. Paradoxal, desi are in plus fata de "ai grija" doar 2 cuvinte, "de tine", nu emite nicio frica. E bizar, insa asa e. Nu credeti?

- Tentatia lui "mi se pare".
Mi se pare / nazare :-)) si mie tot mai des ca oamenii aleg sa-l foloseasca pe "mi se pare" ca un paravan al unei judecati a lor.
Adica "mi se pare" exprima o simpla parere si nu e fair play sa abuzezi de asa o exprimare cand tu de fapt ai emis o judecata si frica de a ti-o asuma, te impinge sa-l bagi pe "mi se pare" la inaintare....
De ce sa nu zici simplu "eu cred ca", "eu cred asta" si cu asta basta? Eu vad, simt, gandesc ca, observ, aud, constat...
Merge sa spui ca ti se pare ca ploua, atunci cand tu nu vezi clar ce fel de vreme e afara. Insa "mi se pare ca esti asa" sau "mi se pare ca nu esti corect cu mine" sau "mi se pare ca te-ai schimbat", blablabla..... sunt moduri false de a exprima, de fapt, un "asta cred, nu stiu daca iti place ceea ce cred, asa ca spun ca mi se pare..."

- Dictatura lui "fa cum vrei / crezi!"
Nu vi s-a intamplat niciodata, mai ales prin copilarie, sa va aflati intr-o situatie in care sa primiti de la cineva (mama, tata, profesorul...) replica "fa cum vrei..." si, desi un indemn la libertatea de a alege, sa nu mai puteti apoi alege liber?
Aici intonatia joaca un rol foarte important. Aparent ti se ofera increderea de a face ceea ce tu crezi, insa din ton ti se pot spulbera cu repeziciune multe dintre variantele alegerii.
De ce oare? E curios, oricum, cum ne pot influenta astfel de replici, caci in fond si emitatorul incarca acele cuvinte cu o asteptare mascata aruncata in tabara celuilalt, dar si receptorul mesajului se pierde in interpretari si uite asa, sensul de baza al propozitiei s-a naruit pe drum....
~~~
Exemplele sunt multe, am enuntat doar cateva.
Dar de ce oare se nasc astfel de capcane de limbaj?
Poate pentru ca desi avem impresia unei comunicari fluide, de fapt nu stim sa comunicam deloc?
Invatam atatea lucruri, insa nu invatam niciodata cum sa comunicam intre noi coerent, fara poticneli, interpretari, esecuri....
Suntem, de foarte multe ori, niste ologi in ale comunicarii...
~~~
Voi ce parere aveti? Cunoasteti si alte exemple de capcane de limbaj?
Dar despre "bunele maniere" de comunicare, ce opinie aveti?
Intr-asa o era cool, tehnologizata, libera si libertina, cu miliarde de posibilitati si alegeri, comunicam noi mai bine sau este doar o falsa impresie?
..............................................................

Bon Appétit !

Zuzu va invita la masa.
Nu, fara nici o ocazie.
Doar asa, intre prieteni.
Ce avem in meniu?
Lasagna cu legume.
~~~
Reteta:
- 1 kg rosii
- 2-3 ardei, 1/2 kg ciuperci, o ceapa alba
- usutroi, condimente, in special busuioc, cimbru si dafin
- mozzarella
- smantana, 250-300 gr, dupa bunul plac
- putina pasta de tomate si o lingura de zahar
- foi de lasagna, evident.
Se calesc, pe rand,in putin ulei de masline ciupercile taiate feliute, se adauga usturoiul, condimentele, ceapa.
Apoi rosiile, taiate cubulete mici, ardeii.
Se da la foc mic, sa fiarba nitel.
Se adauga dupa vreo 10-15 min pasta de rosii, zaharul, inca putin usturoi. Se ia de pe foc, se adauga smantana si se mai da un clocot scurt.
Intr-o tava se aseaza foile de lasagna, un strat de foi, un strat de legume cu tot cu sos, ca sa se inmoaie foile de paste, si tot asa pana cand epuizam cutia de lasagna, cam 3 etaje de foi, deasupra ramanand amestecul de legume.
Se impinge in cuptorul incins deja si se lasa vreo 15-20 de min. Se scoate apoi tava, se intinde mozzarella deasupra si se mai lasa 5 min la cuptor.
Ta-daaaaa, e gata!
Imi pare rau ca pentru unii lasagna este un subiect sensibil (cine se simte, sa se ridice in 2 gladiole :-))), dar voi face totusi precizarea ca lasagna reprezinta acel model de macaroana, ca-n fond si pastele astea de la macaroane si macaronari provin, deci este denumirea generica a tipului de aluat de paste, in forma dreptunghiulara de foaie.
Exista si o lasagna in forma de dreptunghi ondulat, gen tigla, asa, insa de sortimentul ala sa se ocupe specialistii gastronomi, eu imi vad de patratica mea.
Asa.
Care va sa zica, lasagna (cu pluralul lasagne) desemneaza si tipul de macaroane folosit in preparatul culinar si felul in sine de mancare.
Sunt multiple tipuri de lasagna. Lasagna cu carne, lasagna cu spanac, lasagna cu legume si asa mai departe, in diverse combinatii delicioase.
Important si amuzant este ca, indiferent cum o dai, surpriza cea mare consta in faptul ca originea cuvantului lasagna nu e, tadaaaa!!!!, italiana, ci greceasca.
Din seria "prietenii stiu de ce", cei care ma cunosc si care au vazut si filmul tembel "Nunta a la grec", stiu ca cel mai simplu lucru e sa gasesti etimologii elene la orice. :-)))
Exemplul celebru deja din filmul savuros: "Gus Portokalos: Kimono, kimono, kimono. Ha! Of course! Kimono is come from the Greek word himona, is mean winter. So, what do you wear in the wintertime to stay warm? A robe. You see: robe, kimono. There you go! "

Dar in cazul atat de italienei lasagna, daca pana si englezoaica Wikipedia sustine ca isi are originea in vechea Grecie, nu mai este loc de suspiciuni.
~~~
Vrea cineva portie dubla? :-))
Voi aveti un fel de mancare preferat?
Sau ceva ce nu mancati sub nici o forma? Vreo slabiciune culinara? :-))
..................................................................

Bărbatul [care] perie

Personal detest aceasta categorie nefericita de mascul.
Exista diverse categorisiri ale speciei barbatesti, unele rivalizand in promiscuitate cu tipul propus dezbaterii de catre mine.
Exista barbatul ofticat, barbatul macho, barbatul libidinos, barbatul cool (difera sensibil de macho, fiind aplecat spre metrosexualitate), exista si barbatul normal, dar nu are farmec sa asez lupa pe ceva ce tine de un firesc ravnit.
Mai bine cercetam exoticitatea tipurilor barbatesti aflate sub zodia lui "asa NU".
Un exemplu este "barbatul de tip perie". (perie de closet, desigur. e cea mai "nobila" dintre perii, caci peria de haine sau cea de papuci are in gestiune doar scame sau praf, or peria bideistica are enorm mai multe propietati ce depind de tipul de subiect periat...)
Ciudateniile, fie si cele ce ma dezgusta in final, imi trezesc curiozitatea doar cat sa-mi pot stabili o imagine clara, sa pot sa intocmesc un "raport" mental si sa clasific dosarul in sertarul corespunzator, de regula obscur, al fiintelor umane pe care voi avea grija sa le ocolesc in viitor.
Barbatul perie este cameleonic la prima vedere. Iti da indicii, insa are o capacitate mare de metamorfozare, schimbandu-si parul (periei) si colorandu-l cat sa nu iti dai seama prea usor ce fel de perie este...
Tendinta este sa-l consideri initial un om interesant-atragator. Apoi, cand incepe sa-ti arate latura lui sensibila, te induiosezi si ai inclinarea de a-l privi ca pe un banal normal, simtit, citit, descurcaret,etc... Uman, ce mai.
Debordand de personalitate si fiind infometat de "recunoastere sociala", it va veni in intampinare prin furnizarea de noi indicii....
Barbatul "perie" este obisnuit cu umilirea ca exercitiu de supravietuire si ca tactica de castig ulterior. Are o fireasca disponibilitate de a se face pres pentru picioarele tale, cata vreme in acelasi timp te lucreaza prin dos...

Este bine indoctrinat cu plecarea capului, are sechele topite in frustrari, insa ca si pasarea Phoenix ce invie din propria cenusa, barbatul "perie" alchimizeaza tot acest trecut si-l preschimba in dulce otrava cu care va intepa subtil orice noua victima ochita.
Ii va fi foarte usor sa imbrace haina onestului, ii va fi la mare indemana sa-si ceara scuze si sa se caiasca pentru momentele cand adevarata fata i se iveste din greseala, folosindu-si abilitatile de vipera pentru a ademeni prada ce-i va servi pe urma fie ca trofeu al masculinitatii ieftine de care nu banuie ca se imbiba (umflandu-se in pene prea abitir ca sa mai poata privi lucid in jur), fie ca mijloc pentru urcarea unei noi trepte in necontenita lui ascensiune spre un ideal pompieristico-penibil.
De aceea, acest barbat nu va ajunge niciodata "cineva" cu adevarat, ci va zace mereu in beciul demnitatii sociale.
Stiti catelusii aia simpatici care se gudura pe langa tine cu obstinatie pana cand odata ce ii lasi se urce in pat, se cuibaresc pe locul tau si devin ursuzi si nerecunoscartori?
Ei, asa si peria noastra. Ca orice perie veritabila, are innascuta rabdarea periatului minutios in vederea obtinerii de... hai sa le numim generic "foloase necuvenite", dar cu ravna castigate si insusite.
Te imbrobodeste cu usurinta caci detine un vast vocabular lingusitoricesc. Falsa, dar mascata, dorinta a lui de a se plasa pe locul 2, in favoarea celuilalt, va iesi treptat la iveala cand, pe jumatate cucerit de gentiletea lui si pe jumatate contrariat de instabilitatea lui in ale coerentului, te trezesti ca esti protagonistul unei colosale inscenari.
Peria si-a facut din nou datoria, incognito, lasand in urma o adiere de lavanda si busuioc.
~~~~~~~~~
Ce-i lipseste? Simtul ridicolului. Asa ceva ii este extirpat prin definitie unei perii docile. Simtul ridicolului e pentru fraierii ce nu stiu gadila corespunzator orice suprafata manjita sau nu, cei ce au si limite, si zone minate unde, de dragul reputatiei si al demnitatii umane, nu calca voit. Peria navigheaza cu senilitate inspre panzele albe ale idealului propriu si are grija sa depaseasca absolut orice obstacol ce i se aseaza, cu nesimtire, in cale.
In final, barbatul "perie" ti se arata in toata splendoarea lui si nu mai este nimic de contestat, el e! si a disparut tot basmul din jurul sau, nu mai ai dubii, ai doar certitudini cam amare....
Ghici ce iti ramane in fata ochilor, cetos, dar totusi limpede, in afara aromei de colonie proaspata de perie de inalta calitate?
Hmmmm....
Sila. Putina sila....
Doar atat. :-)
............................................................

Punct

Şi mai departe.
Uită...
Uită-mă.
Uită că am existat vreodată.
Uită tot...
~~~
Pentru duminica seara, o melodie de suflet*...
O voce sexy si patrunzatoare, totul intr-o franceza ademenitoare...



* - "Danse, mon Esmeralda" - Garou, din Notre Dame de Paris.

E greu sa ti cerni cele cateva sute de ganduri care iti dau tarcoale si sa scrii despre ele, apoi.
E mai la indemana sa nu mai scrii nimic, caci tacerea uneori e mai graitoare decat o avalansa de cuvinte si de emotii, de intrebari si de semne de intrebare...
Azi, cand am ramas muta de uluire de cum ceva frumos se poate transforma intr-o relatie de tipul love hate naucitor si de cum un om drag se poate inrai intr-asa un hal incat sa jigneasca la nici 5 minute de cand iti zice "how are you, my baby?", azi cand mi-au picurat cateva lacrimi de tristete si indignare, azi cand ma uitam in gol si ma intrebam daca am visat sau nu, azi....
Azi mi-as fi dorit sa ma transform intr-o bucata de gheata, sa nu mai simt nimic, sa nu ma mai atinga nimic, sa tratez si eu tot ce ma inconjoara cu superioritatea si dispretul cu care altii fac asta cu naturaletea unui mod de viata.
Sa fiu, ca-ntr-o poveste de iarna, Craiasa Zapezii ce transforma in cub de gheata inerta pe oricine care vrea sa-mi fure inima, sub masca inocentei si a nobilelor sentimente...
Sa nu ma mai intereseze nimic, sa fiu rece si distanta, sa suflu in urma mea un fior rece si totul sa se pietrifice...
~~~
Nu mai vreau nimic, in afara de liniste.
Nu ma mai intereseaza nimic, in afara de mine.
As vrea sa uit, ca sa traiesc in prezent (si, eventual, sa ma si bucur intr-o zi de el), nu numai in trecut sau in viitor...
As mai vrea un burete magic cu care sa sterg tot.
As vrea sa nu mai gresesc atat de des.
Tare as vrea...
**********************************************************************

Revelaţiile unei zi de Luni..., notate Marţi

- Vorbeste ca un dictator.
Nu mai am absolut nici un dubiu.
Vorbeste enorm de mult, demagogic, cu tonalitatea unui autocrat, ametitor...
Totul sub o ametitoare masca a preocuparii pentru binele obstesc.
Gretos.
Dar... cred ca fiecare are ceea ce merita.
Caci, nu-i asa?, asa cum iti asterni, asa dormi...
.............................................
- Mi s-a pus mie pata ieri ca vreau sandale cu toc. Inalt.
Nu-i asa ca sunt finute, delicate, sexy si classy in acelasi timp?
Ar merge extraordinar de bine cu jeansi, dar si cu fusta. Fac piciorul frumos si adauga stil unei tinute.
Si sunt simple, totodata, asa cum ii sade bine unui capricorn discret si rafinat.
Dap! Deci Zuzu chiar vrea sa fie on high heels si a inceput sa ia masuri hihihihi!:-)
....................................
- Sunt un om care traieste in prezent, cu gandul in viitor. Iar de cateva luni mi-a lipsit foarte tare un vis, o motivatie, un plan, o dorinta cu bataie lunga care sa ma tina treaza si care sa ma faca sa ma trezesc la viata, asa cum stiu eu ca sunt....
Ei, dar vestea cea buna este ca odata cu primavara calendaristica, caci cea de afara e suferinda intr-un canal, se zgribuleste si se mai acopera putin cu o patura de zapada proaspata, asa, odata cu dezmortirea dupa asa o iarna obositoare, duminica, a inmugurit un vis.
Ah, deja e pus bine in glastra, il vad cum incepe sa creasca, va inflori curand, odata cu mine!
Cum a inceput totul....
Duminica, de 8 Martie, in timp ce alunecau bilele de bowling, ne-a venit un gand: sa mergem in iulie la Londra!!!!
Niste prieteni vor la asa zisul ultim concert al lui Michael Jackson, iar de aici pana la a planui o mica escapada in capitala britanica, nu a fost decat un pas!!!
Ah, deja simt mirosul ploii londoneze, aerul umed, racoros....mmmmm.
Iulie e atat de aproape, abia astept!!!!
It's gonna be a lovely, majestic, tasty and funny trip!!!!!! Yayyyy!!!
.............................................................................
Un mic newsflash: - Zuzu mai citeste uneori ce scrie Dragos Bucurenci, dar de la postul ASTA incoace, sunt un fan declarat.
Foarte savuros articolul, pe gustul meu!!!
Eu chiar cred ca un Minister al Rasfatului ar fi un minunat cadou adus omului! As vrea mai multi oameni printre noi care sa gandeasca asa.
Multumesc, Dragos, de doua ori!! Zuzu se bucura sa fie printre linkurile tale!!
..............................................................................

Un joc, o floare, o mica sarbatoare...

Little ugly UPDATE :
- Deci afara e un viscol de iti faci cruce. Nu inteleg in ce ungher s-a pitit sau in ce canal a cazut micuta Primavara care se intrevedea la orizont si la nivelul narilor, usor incalzite de un aer bland.
- Sa fie, deci, primavara prin suflete pe undeva, hahahahaha, pe unde o fi mai cald.
- Daca ati fi putut vota cel mai sexy intelectual roman, de AICI, pe cine ati fi ales intr-un top3?
Eu i-as fi ales pe Marius Chivu (1) si pe Dragos Bucurenci (2), iar locul 3 ar fi ramas vacant in lipsa de sex appeal prin lista aia :-))))
- Voi, fetelor si doamnelor :-), ce faceti / ati facut azi, petreceti / ati petrecut cumva?
Eu nu petrec nicicum de ziua panselutselor, insa voi merge cu my best friends sa mancam in oras,e un cochet restaurant italian (Ina, si mie imi plac mult restaurantele italiene, au un farmec si un rafinament aparte, iar bucataria lor e preferata mea), apoi la un bar-club sa ne prostim jucand "fotbal la masa"(eu sunt tufa, evident, la asa ceva) sau poate popice, ah bowling adica, ca nu mai e cool sa zici popice si apoi pe seara in vreun bar dragut sa bem un mic "Cosmopolitan"hehehe!
Voi, domnilor, ce cadouri le-ati luat lor, femeilor din viata voastra?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hello, lume!!
La Multi Ani, tinere doamne si domnisoare sau mame de pe-aici!!
Pentru mine, 8 Martie e doar ziua mamei. Aia cu 'ziua muierii' n-o prea inteleg, imi suna a feminism si nu-i stilul meu. Si cand aud si vad cum tantiile noastre, doamne de afaceri sau gospodine cu pretentii, se cocota pe tocuri periculos de subtiri sub greutatea lor de femei de succes si se serpuiesc spre petreceri dedicate lor unde, de regula, lipseste orice adiere masculina, ma cam ia cascatul...
Stiu ca e ziua femeii, generic intitulata in calendar, sarbatorita international si oficial inca din 1975 cand Natiunile Unite au recunoscut aceasta zi unanim. Stiu ca "ziua mamei" era considerat 8 Martie pe perioada comunisimului in care, din nefericire, mi-am inceput copilaria.... Insa cu toate astea, nobilul gest de a sarbatori femeia, idee ce isi are originile pe vremea cand regele Prusiei, dupa revoltele de la 1848, a hotarat sa introduca votul pentru femei, ziua aniversara care este semnalata apoi si la 1857 cand are loc un protest al femeilor la New York si in anul 1909 si apoi 1911 in Germania, aceasta idee, asadar, este umbrita in meandrele mintii mele de puseuri de feminism grotesc, poate numai la noi, poate si prin alte parti, exagerari care stirbesc din farmecul unei celebrari de primavara in care subiect principal este, totusi, Eva in toata splendoarea ei.
Dar va zic, dragelor, si-mi zic si mie, totusi, La Multi Ani!!
Doar asa, pentru ca e primavara iar!
La Multi Ani si voua, dragilor!! :-) Doar asa, pentru ca ne sarbatoriti pe noi azi, si ne iubiti si ne acceptati asa cum suntem. Si nu in ultimul rand pentru ca va plangeti de inexistenta unei zi a barbatului (Testosterone's Day i-ar fi numele, dupa mine, hahahaha, ar fi ceva, nu-i asa?! Hehehe!!!) sau a tatalui sau a iubitului...
~~~
Am de onorat niste lepse, dar presimt ca voi ramane cu datorii neachitate, scuze Barbie, caci imaginatia mea e la cota de avarie si nu as avea de unde sa gasesc resurse...
Pentru una, insa, am gasit o firmitura de inspiratie si ii voi da curs mai jos. Merci, Alice!!
Pentru mine leapsa e o joaca, iar joaca....oh, pai... jocul face parte din universul meu!
Fiti bineveniti deci!
~~~

Sunt Anna, visatoare, ambitioasa, corecta,... fiica, prietena, iubita, nepoata, vecina, colega, Anna....
Aş vrea sa calatoresc mult.
Păstrez mereu in suflet clipele cele mai dragi.
Mi-aş dori sa zambesc mereu.
Nu-mi place sa-mi fie ingradita libertatea.
Mă tem de nereusita.
Aud des cum lumea imi zice sa am rabdare ca va fi bine si sa raman optimista....
Îmi pare rău cand gresesc.
Îmi plac noptile lungi, diminetile lenese aburite de cafea, zilele insorite, dar racoroase, de vara, ciocolata si alunele caju, florile viu colorate si parfumurile scumpe.
Nu sunt ceea ce asteapta altii sa fiu, ci sunt doar eu, asa cum imi place si imi doresc.
Cânt diminetile pe melodiile preferate ce rasuna in casa.

Niciodată nu renunt la vise.
Rar rup definitiv relatia cu cineva, dar cand se intampla, nu mai exista cale de intors. Nici resentimente, regrete sau razgandiri. Doar o indiferenta cristalina.
Plâng atunci cand imi simt sufletul ingreunat de tristete si vreau sa ma descarc. De fericire am plans, la propriu - adica nu doar cateva lacrimi, doar o singura data cand am simtit ca m-am nascut pentru a doua oara.
Nu sunt mulţumită cu auto suficienta. Sunt perfectionista, dar cu un ridicat si hiper dezvoltat simt al ridicolului.
Sunt confuză cand nu stiu ce vreau, ce sa aleg, incotro sa merg...
Ar trebui sa nu mai "trebuiasca" nimic! Sa fie doar alegeri bazate pe iubire.
Am nevoie de iubire. Multa. Sincera. Neconditionata. Adevarata.
~~~
Leapsa merge mai departe la Berlioz, Ionut, Iulian si Lucian!
Domnii mei, intelegeti, sper :-), onoarea de a vi se inmana o asemenea provocare taman de ziua noastra, a celor din cealalta tabara, hehehe :-)!
Sper ca o veti onora, pe ea, pe 'leapsa', asa cum se cuvine.
Enjoy!
................................................................................