Imparatia celor 7 printese...

A fost odata ca nici o alta data o imparatie minunata. Lapte si miere curegeau la robinete, culorile cantau in cor, tineretea era vesnica, iar de scurgerea nemiloasa a Timpului nu auzise nimeni...
Stapan pe acest splendid tinut era imparatul "Vesnic". Un om bun si bland, iubitor de oameni si de natura, un adevarat intelept al lumii.
Acest nobil imparat avea 7 fete, 7 gingase si frumoase printese.

Lunea, cea dintai printesa, era stiuta ca fiind cea mai harnica, prima-n toate, neobosita si mereu stralucitoare. Purta straie de culoarea portocalei fiebinti, numita fiind si "rasaritul lumii".
Martea, comoara imparatului imbracata in vestminte de culoarea smaraldului, era cea de-a doua printesa. Era mai linistita si mai chibzuita decat Lunea, insa la fel de harnica.
A treia mostenitoare, Miercurea, era cea mai mica dintre cele mari. Avea mereu un aer misterios in rochiile ei valuroase in culoarea vantului turbat. Ii mersese vestea ca era sfatuitoarea tuturor, cea mai echilibrata dintre toate, semanandu-i inteleptului ei tata,peseme...
Apoi era Joia, cea mijlocie. Zglobie, imbracata in straie de-un cafeniu imperial, se spunea in imparatie ca e febletea imparatului, fiind cea mai alintata dintre toate.
Vinerea cea cu rochitele lila era muzicianul familiei. Canta la trompeta. Vestea triumfatoare de fiecare data sosirea Weekendului, un print strainez, tanar, bogat si chipes ce le curta pe cele 2 surori ale ei mai mici, Sambata si Duminica.
Sambata, raza de soare a familiei, radia mereu in jurul ei seninatate si impacare. Ii placeau rochiile fine, de-un galben solar energizant si vesel.
Era,pare-se, iubita Weekendului, printul alegand-o pe ea de cele mai multe ori pentru balurile de la palat, spre invidia mocnita a surorii ei mai mici.
Mezina, Duminica, era ca o picatura de liniste, era rugaciunea indeplinita a imparatului facuta langa patul alb de flori al imparatesei, aflata in suferinta.
Cand o vedeai pe tanara printesa invaluita intr-un albastru ceresc marin, te eliberai pe loc de ganduri negative. Insa era si cea mai melancolica dintre toate fiicele imparatului, poate purtand cumva in ea durerea tatalui sau cand imparateasa s-a stins din viata,lasandu-i imparatului 7 pietre pretioase...
In imparatia aidoma paradisului totul a decurs lin si firesc pana intr-o zi, demult, cand, in urma unui blestem printesele au inceput sa se certe intre ele.
Furios si intristat, imparatul le-a pedepsit gonindu-le din tinutul fermecat.
Le-a condus la marginea imparatiei si aratandu-le cele 12 coline din zare, le grai:
- Dragele mele, v-am daruit nemurirea si nu ati pretuit-o. Asadar am decis sa va trimit in lumea larga in care imparat necrutator este Timpul.
Tinutul ce-l vedeti este al lui.
Este intins si imbelsugat taramul sau insa nu e static si nemuritor ca acesta. Daca o sa-i aratati pretuire si respect, veti fi tratate regeste si va veti bucura de viata pe deplin, insa desconsiderandu-l, veti plati amarnic..., in ani grei si mohorati.
Timpul, noul vostru imparat, va va pune pe fiecare pe cate un etaj al palatului sau, in asa fel incat sa nu va intalniti niciodata, asta fiindu-va pedeapsa, stiind totusi una de cealalta prin intermediul Saptamanii, mama voastra vitrega.
Orele, zbenguitele palatului si preferatele impratului, va vor face viata mai grea, venind pe rand la fiecare sa joace hora minutelor si a secundelor. Voi va trebui sa stiti cum sa le potoliti si cum sa le impacati. Si de fiecare data cand se vor muta de la una la alta, veti sti ca a mai trecut o zi..., de acum unitatea de masura a vietii voastre viitoare. Si cand vor trece 7 zile si veti fi luate iar de la inceput, o veti sarbatori pe mama voastra adoptiva, Saptamana, aceasta mai punand o floare in cununa vietii... 4 flori vor face o cununa, iar atunci cand veti strange 12 cunune colorate, veti sii ca imparatul a mai imbatranit cu un an si implicit si voi...
Si uite asa, de atunci incoace, printesele isi joaca rolurile vesele, impletind pedeapsa blestemului cu nemurirea ce le-a fost daruita la nastere intr-o noua si interesanta imparatie, aceea a Timpului...


........................................................................