Asurzitor...

Ce galagie e! Heeeeeei, ma auziti?!
E GA-LA-GI-E, zic!!!
Harmalaia asta interioara, continua si neobosita, ma stoarce de energie pana la ultima picatura.
Va rog, incercam sa facem putina linisteeeeee???
Haideti, va rog!
Singura in camera, totul oprit, calm aparent si totusi, ce zgomot!!!
Imi alung gandurile, le gonesc, privesc in gol, vreau liniste!!!
Ce patetic, asta vrea si bunica si are 81 de ani... Difera doar zgomotul ce ne face sa dorim pacea launtrica...
Ma uit in gol, prelung, absent...incercand o scurta meditatie relaxanta, dar bruiajul e tot prea mare.
Nu am putere. Cineva mi-a furat-o. Ma lasa extenuata pana si privitul in gol cu ochii secati de lumina. Simt cum ma golesc de sentimente si de senzatii... Imi scapa printre degete alunecand greoi.
Parca-mi tiuie urechile incontinuu...
Ca si cum in juru-mi aerul e o fanfara stridenta ce intoneaza disonante racnete de ultrasunete iar eu, brusc, le pot percepe...
Asurzitor...