Cultura ca o arca salvatoare

Desi clipul e vechi, din 2008, si e facut de un student grec din Sydney pentru examenul final la un master in animatie, poate sta oricand ca emblema a spiritului elen.

Mariza from Constantine Krystallis on Vimeo.

Germanii spuneau despre greci, in ajunul Olimpiadei de la Atena, cand cu 3 zile inainte de deschiderea oficiala acoperisul stadionului olimpic nu era inca montat si nici nu se mai punea problema sa mai aiba timp si de probe de siguranta, ca sunt precum dansul lor de suflet, sirtaki (vezi Zorba), ca incep orice actiune lent, taraganat, ca si cum ar avea toata viata in fata, desi timpul se scurge cu aceeasi precizie enervanta, insa in final totul iese bine, se finalizeaza la timp, e asa cum trebuie, totul pe ritmuri din ce in ce mai alerte, direct proportionata graba cu scurgerea timpului.
Tot asa, si in situatia actuala, sirtaki-ul si spiritul boem si acel savoir vivre al grecilor (apropo ca imi spuneau oamenii ca in Grecia nu se observa criza, daca dai o tura pe la taverne, cafenele sau magazine. Pai si ce ar trebui sa faca, sa planga in pumni, mergand pe strazi?!...) s-ar putea, daca nu sa-i salveze, macar sa ii mentina senini si optimisti si undeva pe linia de plutire.
Ei au atatea repere culturale in care sa-si caute refugiul si voia buna, o ancora vitala in vartejul zilelor noastre, dar uneori nu pot sa nu ma intreb: noi, oare, ce refugii avem?
Avem?
.....................................................