Tu te gandesti la mine acum?
Tu stii ca eu ma gandesc la tine acum? Poti oare sa simti?
Ma intreb tu cat de des te gandesti la mine, de cate ori pe zi reusesc sa-ti invadez gandurile? O data, macar? ...
Acum, acum cand parca stai in fata mea, dar nu-mi rostesti nici o vorba, acum tu te gandesti la mine cum ma gandesc eu la tine?
Dimineata cand te trezesti tu, ce-ti trece prin minte? Sunt eu,cumva?
Poti bea si o singura picatura de apa fara sa te gandesti la mine?
Poti?
Eu nu pot...
Eu nu pot si tu stii asta...
Daca nu ai sti, ai vorbi cu mine acum...
Dar daca stii, de ce fugi? Sunt eu? Sunt eu de vina?
Sau esti tu? Ti-e frica? De cine? De mine? De ce?
Ah, da, poate pentru ca stii...
Prea bizar pentru mine.
Pe mine necunoscutul ma inspaimanta si ma indeparteaza, pe tine exact opusul. Asa cica sunt oamenii, diferiti.
Oare de aia ne facem sa suferim reciproc? Ca suntem diferiti? Dar opusurile se atrageau odata, mai stii? Oricum, stii si tu ca nu sutem diferiti, de aia nu inteleg...
Sau pentru ca spunem prea multe?
Dar daca nu spunem, inotam in mister periculos si inselator, asa ti-ar fi placut mai mult? Pacat oricum, e prea tarziu.
Mie cred ca mi-ar fi placut mai mult, insa n-am stiut niciodata sa joc roluri, altele decat pe ale mele. Si atunci stiu sa le joc cu pasiune si cu sinceritate... Tu ce rol joci? Al cui? E al tau? Atunci minti. Asa sa stii...
Mai tii minte cand te durea capul ce mi-ai spus cand ti-am intins o aspirina? Daca ai mai sti, ai vorbi acum cu mine. Dar poate ai uitat.
Tu asa repede uiti? Eu de ce nu uit la fel de repede?
Habar nu ai ce bine mi-ar fi... ohooooo!
Mi-ar placea sa imi poti citi uneori gandurile. Asa le-ai intelege mai bine. Mai bine decat cand eu incercam sa ti le destainui... Ai intelege si nu ai mai fugi, iar imposibilul ti s-a parea atat de realizabil... Ti-ar fi mai bine, ai fi fericit. As fi fericita si eu...
Am fi fericiti...
Stii...? Tu stii asta...?
Poti sa simti...?
Incearca, te rog...
