Nu am rabdare!!!

N-am mai pomenit inca asa ceva...
Azi noapte la ora 3 eu eram perfect treaza, nici urma de somn, insa in minte aveam cel putin 10 activitati "arzatoare" pe care mai ca-mi venea sa le demarez, apoi o neliniste si un astampar greu de stapanit...
Si asta pentru ca nu aveam rabdare...sa dorm!!!
Pe la ora 2, cu chiu cu vai, m-am pus in pat, stins lumina, inchis ochii..., dar n-aveam stare.
Nu-i prima data cand mi se intampla, fapt ce incepe sa-mi dea de gandit.
Cum sa nu ai rabdare sa dormi?!
Chestia cu "nerabdarea-neastamparata" a inceput in vara ce a trecut si de atunci nu a mai disparut pe deplin. Stresul de atunci, examenele, emotiile, iar pe de alta parte, exaltarea, nerabdarea si bucuria ma faceau sa dorm 3-4 ore pe noapte. Ma culcam la 2-3, iar la 5-6 in loc sa fiu cufundata in cel mai adanc somn, eu eram in 2 gladiole, misunam de zor prin casa... N-aveam rabdare.
Ma mir si acum cum de nu am cedat psihic si fizic. Chiar si cu o noapte inainte de licenta, tot 3 ore am dormit...
Apoi, cand in sfarsit am scapat de stresul asupritor, nerabdarea si un soi de bucurie nebuna mi-au servit drept imbold pentru a face sport. La 7 dimineata alergam deja!
Nici asta impreuna cu cele 3 ore zilnice de aerobic si canicula ce ne-a incercat in vara nu m-au determinat sa am rabdare...sa dorm!
Enervant, as spune.
Recent am descoperit ca imi pot pacali si tempera batzaiala nocturna cu ajutorul mp3playerului, cu o "poveste"(Djuvara sau Cartarescu) sau un film...
Insa cand ascult istorisirile lui Djuvara, nici atat nu pot dormi caci prea imi plac. Cursurile de germana ascultate la casti prind bine uneori, asta daca nu le-am ascultat dejape parcursul zilei, pentru ca apoi nici o sansa sa mai am rabdare.
Salvarea vine, surprinzator, de cele mai multe ori de la filmuletul meu de suflet pe care se pare ca am stare sa-l vizionez sau macar sa ascult, caci il stiu pe dinafara, fapt ce ma adoarme pana la urma.
Dar azi noapte cand mi-era intunericul mai somnoros, buf!, s-a inchis dracia! Semn ca nici ea(dracia) nu mai avea rabdare pana dimineata sa o pun la incarcat, asa ca a cedat prematur...
Si iata-ma la o ora indecenta, prea treaza si prea vioaie si cu nici o presimtire ca as putea dormi curand...
Neavand darul minunatei rabdari, nu-mi puteam astepta cumintica somnul intre perne, m-am decis sa scriu. Bine macar ca asta am mereu rabdare sa fac!
Mi-am inaugurat cu ocazia asta dragalasa lampa de carte cumparata din avion la intoarcerea de la Bruxelles, am insfacat un caiet si am inceput sa mazgalesc...povesti pentru (a)dormit.