Sau cum excesul de zel poate omori pasiunea.... poate strica un lucru bun.... te poate arunca inapoi fara sa-ti dai seama....
Si asta numai pentru ca nu esti multumit cu ce ai pe moment si vrei mai mult, mai bine, mai altfel...si repede!!!!!
Nu ma intelegeti gresit, nu e rau sa fii perfectionist, sa-ti doresti sa evoluezi, dar trebuie sa stii cand si cum sa o faci...cu ce resurse pornesti la drum, cat de pregatit esti sa avansezi....
Sunt situatii in viata, la servici, in cariera, in relatii cand daca ai ajuns la pragul lui "bine", ar trebui sa zabovesti putin la etajul ala, sa te bucuri de priveliste, sa cercetezi cu atentie si sa savurezi si abia apoi, dupa un timp oarecare sa avansezi spre "mai bine"....sa pasesti curajos si increzator pe scarile ce urca la nivelul urmator. Pentru ca in situatia in care dai de "bine" si imediat vrei la "mai bine" desi esti obosit si sleit de puteri si desi esti "imbiat" de cei ce stau pe palier cu "bine" sa stai putin si sa te odihnesti, dar tu nu si nu, ca vrei mai sus, avid de "mai bine", exista riscul sa pierzi tot.
Si asta in orice domeniu...
Stiti, ca la "vrei sa fii miliardar" cand desi nu te mai simti stapan pe situatie, nu stii sa te opresti. Sau ca la jocurile de noroc cand, la fel, ahtiat dupa muuuult, uiti sa spui stop si sa-ti savurezi o mica victorie in armonie...
Nu stiu, eu asa am invatat si m-am si convins... Ca de cele mai multe ori un "mai bine" sfortat e cel mai mare dusman al unui "bine" frumos instalat....
6 comentarii:
am discutat cu cineva despre "mai bine" , despre satisfactie si "plenitudine". Cica este in natura omului sa fie mereu dornic de "mai bine", "mai mult" si sa fie mereu nesatisfacut, avid de "altceva" chiar si atunci cand in jurul sau este tot ce si-a dorit..atunci isi va dori INCA CEVA! :(
e prima dată când intru pe blogul tău şi am rămas uimită pt că m-am găsit în el...
am învăţat pe pielea mea cum poţi strica "binele" dorindu-ţi " mai bine". şi, din păcate, nu vorbesc doar de politică...
răbdarea e o calitate pe care nu mulţi o au. şi eu tot încerc să o învăţ.
Stiu, stiu....
Stiu cum e sa o mai si inveti pe pielea ta.... din exces de zel si din nerabdare neroada....
Si sa simti tot pe pielea-ti ca nu te inveti minte, ca simti cum parca cineva iti da ghes sa mai faci un pas desi vezi bine ca e noapte...ca esti obosit,ca poate calci stramb si ca ideal ar fi sa zabovesti pana maine....
E uman totusi sa nu avem astampar mai ales cand e vorba de ceva ce ne dorim mult, ceva in care am pus suflet... dar tre sa avem grija cat inaintam si cum... caci tot noi o incasam apoi de la viata
postul asta m-a facut sa reflectez...
god de cate ori am ramas si eu prinsa in stres si rutina si din lacomie am pierdut o bucata buna din anii astia frumosi
foarte, foarte bine punctat!
Din pacate eu cam sunt o victima a acestui "mai bine"... care de fapt de cele mai multe ori e doar o himera
Trimiteți un comentariu